6,536 matches
-
ea. Tătăroaicele, nici atît. Umblau în fuste strînse pe corp și cu pantofi cu tocuri, să pară mai înalte. Cele trei croitorese lucrau acasă foi cu moș și babă, fuste și rochii de toată ziua. Știau să facă rochii de mireasă și pentru ocazii și visau să-și deschidă atelier, cu manechine în vitrină și cu ucenice, ca madam Jeni. Modista divorțase de vreo cinci ani, după 18 luni de căsnicie agitată cu avocatul Chiraleu, care și plecase după aceeea din
Modista și feminismul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7747_a_9072]
-
cel ce trăiește ce se petrece pe scenele lumii. De aceea, ideea lui Mihai Măniuțiu de a amplasa spectatorii chiar pe scenă, cu fața la sală, mi s-a părut una dintre cheile majore ale montării sale. În fața noastră, o lume de mirese. Relația ideală de comunicare între actor și spectator. "În realitate", spune George Banu, "mireasa timpului este uitarea, iar memoria, logodnica acestuia - asta dacă mai percepem încă mariajul ca experiență a duratei." Ipostaza aceasta, așezarea aceasta nu a fost pentru mine
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
Măniuțiu de a amplasa spectatorii chiar pe scenă, cu fața la sală, mi s-a părut una dintre cheile majore ale montării sale. În fața noastră, o lume de mirese. Relația ideală de comunicare între actor și spectator. "În realitate", spune George Banu, "mireasa timpului este uitarea, iar memoria, logodnica acestuia - asta dacă mai percepem încă mariajul ca experiență a duratei." Ipostaza aceasta, așezarea aceasta nu a fost pentru mine altceva decît scufundarea în memoria subiectivă. În ceea ce este important, major și durează. Dansul
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
durează. Dansul Vavei Ștefănescu și al lui Sylvain Groud era, tot timpul, un joc al eului cu propria memorie, era tatonare, seducție, abandon, era ludicul tensionat, ritualic între pașii succesivi ce conduc către logodnă, mariaj, eu, tu, uitare, repere, viață. Miresele își flutură voalurile. Și se ridică pe acoperișurile lumii. Habar nu aveam atunci că drumul spre confesiune va continua. Că după "Uitarea" de la Cluj a venit "Odihna" de la Tîrgoviște și va sosi, cîndva, "Noaptea". Un triptic existențial. Un triptic teatral
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
care îl construiesc minunat și inspirat doi tineri... actori, absolvenți de anul acesta la clasa profesorului Miklos Bacs: Adrian Damian și Tudor Lucanu. O idee scenografică puternică care se așează bine în Teatrul "Tony Bulandra". O imagine care se adaugă mireselor. Pe care, la un moment dat, ca o iluzie, le putem zări dincolo de porțile visului care se deschid în spatele scenei. De fapt, amintirile de acolo se strecoară și se apropie, într-un șir și comic, și trist, de protagonist. Sursa
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
celui obișnuit să joace cu cea a celui obișnuit să vadă. Solourile Vavei Ștefănescu au o încărcătură fantastică. Logodnica timpului este memoria. Odihna este însoțirea cu aceasta. Cununia face pasul către uitare. Păsările lui Brook își unesc zborul cu vălul mireselor lui Măniuțiu. Secunde. Cît un vis. Cît o viață. Pașii soldaților lui Kantor se amestecă cu păpușile memoriei ce nu lasă odihna să se transforme în uitare. Un ritm precis, un du-te vino ca un cîntec de leagăn. Pe
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
și-a făcut ea socoteala, mătușile voiau să tragă de pe urma ei tot ce le aducea că era în grija lor. A acceptat să se mărite cu Fănică Theodorescu, chiar dacă nu-i plăcea de el. Mătușile i-au făcut rochia de mireasă, dar în ziua cînd să treacă Dunărea cu bacul, unde o aștepta Fănică, se rupe bacul din legături și se duce la vale. Ce să facem? Amînăm nunta, că doar n-o să treacă mireasa de pe insulă la mal cu barca
Adio, Ada Kaleh by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8200_a_9525]
-
Mătușile i-au făcut rochia de mireasă, dar în ziua cînd să treacă Dunărea cu bacul, unde o aștepta Fănică, se rupe bacul din legături și se duce la vale. Ce să facem? Amînăm nunta, că doar n-o să treacă mireasa de pe insulă la mal cu barca, fără alai. Și atunci începe Virginica să plîngă. Ea se duce și înot după alesul ei! Pe mal, îmbrăcat în haine de ginere, Fănică Theodorescu adusese cîțiva barcagii și a pornit cu ei, să
Adio, Ada Kaleh by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8200_a_9525]
-
ei, să o întîlnească la mijlocul apei. Bătea un vînt cu ploaie. Cînd s-au întîlnit, mirii erau uzi și învinețiți de frig. Virginica a sărit în barca lui și l-a sărutat, apoi s-a înfășurat în vălul ei de mireasă și a plîns pînă la biserică, cuviincios, că se desparte de rudele ei să se mărite. Asta n-a împiedicat-o ca vreo două săptămîni să nu-l lase pe Fănică să se apropie trupește de ea, cu toate cununiile
Adio, Ada Kaleh by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8200_a_9525]
-
Pricop). Nr. 1 din aprilie se deschide cu programul revistei: "Negru pe alb e încercarea unui nou contur al literelor vrâncene, pornite dintr-un focar odobeștean, unde nu numai vinul își are dioptriile sale, dar și slova "gătită" ca o mireasă pentru oaspeții ei literari de pretutindeni [...] Ținta noastră e precisă: să smulgem dintr-un anonimat provincial și apăsător nume înalte în competiția valorilor contemporane [...] Teza noastră modestă e să fim adevărați și convingători. Și nu un depozit de texte. Să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9670_a_10995]
-
albă de in, lungă pînă la glezne, sfoara cu care sînt/ încins, (...) sora mea, despuiată, este plină de bijuterii. coapsele ei sînt/ dulci iar țîțele ei sălbatice. un felinar aprins ziua și noaptea/ ține în brațe. și sora mea este mireasă și gravidă/ iar ochii ei strălucesc" (stau lîngă un gard și mă uit...). Sub unghiul poeticii, întîlnim un libertinaj nu tocmai mistic, pe care autorul îl coroborează cu cîteva confesiuni: "eu mă scald într-o imaginație lichidă", "simt că mi
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
în ziua nunții în portretul din dormitorul mare, tatăl lui în ziua când își luase diploma în drept, bunica lui ținând în brațe primul ei copil. Mergând după Thérèse își spuse cu tristețe că era ca și cum și-ar fi adus mireasa în această casă veche. Fata îi dădu pâine cu brânză și un pahar de vin și se așeză de partea cealaltă a mesei din bucătărie. El rămase tăcut din cauză că-i era foame și era copleșit de gânduri. Aproape că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Cocostârc, însă, nu ședea degeaba. Ea lega și dezlega ploile... Si până la urmă ce s-o ales din toată tărășenia asta, Pâcule? a întrebat moș Dumitru. Iar nu ai răbdare, Dumitre. Te grăbești ca fata mare la... măritiș. Ba ca mireasa la pat - a îndrăznit să completeze Ion Cotman cel tăcut. Ai deschis și tu gura, Ioane? Credeam că ai adormit sau ai plecat - l-a luat la vale moș Dumitru, stârnind râsul celor din jurul mesei. Decât să vorbesc vrute și nevrute, ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ceva în moalele capului? Uite aici ce cucui am”...Eu mi-am tras plapoma pe cap, pentru că abia mă țineam să nu izbucnesc în râs. El de colo... „Eu îs amețit de cap și tu stai lungită în așternut ca mireasa în noaptea nunții.” „Nu-i nici un cutremur, omule! Eu mă scărpinam și te-am atins din greșeală cu genunchiul.” „Da’ unde te scărpinai tu de dai cu piciorul ca calul la stănoagă?” „Ei! Unde mă scărpinam? Mă scărpinam și eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Sunteți prea amabil, domnule viconte, intră Liliane în rol. Lionel o ia în brațe și începe să urce scările. Liliane ține în mână cârja, pe care o manevrează destul de neîndemânatic. Agnès, emoționată, comentează: — Ce romantic, ca la o nuntă. Atenție, mireaso, să nu zgârii pereții, că ți-i pun la plată. Pe palierul etajului trei, Lionel se oprește să-și tragă sufletul. Robespierre profită de situație și-i trage o limbă pe obraz. Lionel n are cum să se apere, având
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la portița grădinii suspendate a dragostei tale, aștepți cu masa pusă suflețelul tău bun. înfeți masa de chihlimbar, masa cristalizată din lacrimile urșilor clanului abenaki, se aud tobele de apă ținând ritmul departe, o înfeți cu rochia ta albă de mireasă, așezi întâi antreul, scoica plină de ouțe de furnici albe umplute cu maioneză frecată din ouțe crude de furnici albe, apoi salata de fire de trifoi cu cinci foi, așezi și felul principal, peștișorii pe sfoară, pregătiți în afumătorile curții
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
se ocupă cu purificarea dragostei voastre, înțelegi că, într-un fel sau altul, în doar câteva biete rânduri, trebuie să reușești să treci de acest obstacol neașteptat, să poți alerga mai departe, să scurtezi timpul până la momentul revederii înduioșătoare a miresei inimii tale. nouă în al treilea loc: sub pământul pe care călcați, și tu, și hanuman cel din fața ta, regele încoronat al cultului nancy ma, simți că este un munte, v-ați întâlnit la mare înălțime, lupta se dă probabil
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de cutremure, furnica uriașă din coșmarul tău de copil, repetat adesea numai pentru a te putea întoarce la drumul pierdut al dragostei tale, pentru ca dragostea ta să fie mai pură, spălată pe picioare de preotul care îți va da mâna miresei tale, a prințesei luo na. șase în al patrulea loc: pe mijlocul șoselei te întorci, doar cu o cămașă albă pe tine, ca aceea din spitalele de nebuni, pe mijlocul șoselei pe care trec mașini furibunde cu două sute de kilometri
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cucerit și fac totul pentru tine care știe totul, lu-tot tot care ești tu, zid chinezesc ri me, luo na de la obed la iesei și până la david nouă în primul loc: se vede poarta prin care ai să treci ca mireasă, trupul tău frumos, de mozaic bizantin va fi trecut prin acea poartă pe brațele bărbatului ales, visat de mult, trupul tău se va electriza, va simți furnicături plăcute în toate locurile lui, trupul tău se va umple de artificii de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nu numai în mintea ta, pentru a putea să te scalzi în fericirea caldă a cuibului de la miazăzi. femeia trebuie cucerită, nu violată cu privirea de la cinele încărcate de alcool scrise în josul paginii de metal ruginit. femeia trebuie să ajungă mireasă, așa cum vântul poate trece pe sub cer, nu prin cer, și oricum corzile de nylon întinse pe aici vibrează și pot tăia. nouă în al doilea loc: pentru a avea copii trebuie să te înfășori într-un cocon de dragoste. firele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și pot tăia. nouă în al doilea loc: pentru a avea copii trebuie să te înfășori într-un cocon de dragoste. firele subțiri ale dragostei sunt produse de o guriță mică, invizibilă, a insectei memoriei tale. când femeia este gravidă mireasa regală vede în vis această insectă cu picioare albastre, lucioase, din gurița căreia iese un fir foarte subțire, alb strălucitor, foarte alb, alb pur, alb mătăsos, luminos, alb-alb. nouă în al treilea loc: când ai pierdut pofta de viață, gândește
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
multe fese. și ceasul deșteptător are o fesă rumenă, apetisantă. și scrisul poemelor are fese dulci, tari, încordate. nu crede în pana scriitorului. crede doar în pana scriitorului. fulgi, da. o lume de fulgi moi care ascunde la mijloc o mireasă, frumoasă, cu două fese de fulgi, între care sunt doi fulgi, care nu te lasă să îți pierzi pofta de viață. doi fulgi sunt ochii noștri, pentru că ei văd fulgi. fulgi canibali, fulgi care mănâncă fulgi, născuți din fulgi, printr-
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de fulgi, între care sunt doi fulgi, care nu te lasă să îți pierzi pofta de viață. doi fulgi sunt ochii noștri, pentru că ei văd fulgi. fulgi canibali, fulgi care mănâncă fulgi, născuți din fulgi, printr-un fulg, de către o mireasă de fulgi. nouă în al patrulea loc: aici e numai plasă, fără pește înăuntru. numai cocon de dragoste, fără copil. numai fulg, fără fulg în fulg, într-o lume de fulgi care fulguiește fără sens, fără să te continue pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
amintește-ți în vis de toți fulgii pe care i-ai ronțăit. mângâie fesele fulgilor, umple-ți traheea albastră cu fulgi albi, dizolvă fulgii în sânge, fulguiește ți sângele, care ajunge la inimă și creier. nouă în al cincilea loc: mireasa ta este acum făcută din pături de fulgi care încălzesc și hrănesc micul fulg, care ești tu. e atât de bine să te creezi pe tine, prin mireasa ta, să vezi cum ți se dezvoltă fățuca, din stadiul de morulă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
sângele, care ajunge la inimă și creier. nouă în al cincilea loc: mireasa ta este acum făcută din pături de fulgi care încălzesc și hrănesc micul fulg, care ești tu. e atât de bine să te creezi pe tine, prin mireasa ta, să vezi cum ți se dezvoltă fățuca, din stadiul de morulă/blastulă până ajunge fățuca ta, pe care, dacă te uiți cu perseverență, ajungi să o vezi în oglindă, la o distanță egală cu aceea la care stai tu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]