8,023 matches
-
nu știu ce o să se întîmple dacă cineva o să ne dea de gol. — Dacă stau să mă gîndesc mai bine, reluă Roja, cred că voi mi-ați făcut un bine și mai mare. — în viață totul ține de atitudine, zise Angelina. Am mirosit de la bun început că nici relația voastră nu mai era ce fusese înainte. — Ne-am zis asta e, completă Tușica, ori ne merge totul strună de la început, ori ne facem de rîs. — Recunosc că de ceva vreme nu prea stăteam
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în întuneric pentru a nu putea fi observat cu ochiul liber din locul în care se afla garda. Te furișezi ca un viezure printre tot felul de tufe și bălării, ajungi la baza zidului, te asiguri că nu te-a mirosit nimeni și începi să pipăi cu buricele degetelor, să rîcîi cu unghiile în căutarea unor prize cît de cît. Găsești niște colțuri rupte de cărămidă și cîteva rosturi neastupate. Dar nici n-ai nevoie de mai mult ca să te salți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Răspunde Charlie Spațiul nou de birouri din South Side deja arată ponosit: ușile alea din sticlă cu amprente lipicioase de degete și biroul ăla de la recepție ars cu țigara, afișele decolorate și prost tipărite pe avizierul de deasupra. Miroase a dezinfectant din ăla puternic pentru instituții care ți se pare că e folosit pentru a masca mirosul de pișat, chiar dacă nui așa. O vacă bătrînă Îi face zile fripte sergentului de la recepție. Totuși e Sammy Bryce, iar Sammy e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
-I STRĂLUCEȘTE SOARELE DIN CUR DAR NU ȘTII CUM E EL DE FAPT. NU TIAR FUTE CUMMAI TU CHEF, IAM VĂZUT PULA DE RAHAT, IAR DACĂ MURIM, LENNOX E CRIMINALU Îmi trebuie aer. Ne trebuie aer neapărat. Eu eu eu miros slănina aia prăjită Împuțită... Cineva să sune la poliție. Ajutor. Vă rog. — Te simți bine Bruce? — Da. Sigur că mă simt bine. Uite, poți spune că nu-i treaba mea... SÎnt ok... pe bune. Am trecut printr-o perioadă nasoală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
bulangii Împuțiți ce sînteți! Noi sîntem poliția din Edinburgh! Noi omorîm bulangii! NOI ÎI URÎM PE NEGROTEI! MAI ALES PE CEI ALBI CĂRORA LI SE SPUNE ȘMECHERAȘI! Apoi totul Încetează. Mi se pare că a trecut un veac. Pe urmă mirosim a ars. Au dat foc clădirii. Ne ducem la fereastră și-i vedem cum ies În fugă din scară. Urlă Înspre mine o amenințare cu moartea cînd Își ginesc amicul, iar noi urlăm la rîndul nostru la ei: O să crăpați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Scoției după whisky. Exact atunci cînd ai senzația că te poți abține de la droguri, ei Îți dau vechea cutie mov. Albii scoțieni din Ku Klux Klan Își fac apariția. — Taxiul pentru Robertson. Mă duc acasă. Sora medicală s-a Întors. Miroase frumos. Nu ca spitalul. Nu ca vagabondul. Nu ca mine. — Mi-aș dori să ai pe cineva cu care să stai, spune ea, atingîndu-mă pe Încheietura mîinii. Nu sînt niciodată cu adevărat singur, dar vocile au amuțit. Deocamdată. ZÎmbesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Înțeleg, spune ea evaziv, pe cînd fiul ei vine lîngă ea. Îți aduci aminte de domnul Robertson. Polițistul. El a Încercat să-l ajute pe tatăl tău. — Bună, zîmbește micuțul, dar cînd mă ginește face un pas Înapoi. Pantalonii mei miros urît. Un val de miresme vine sub nasul meu de sub palton. — E ok Euan. Domnul Robertson e În misiune. E Îmbrăcat ca un vagabond. Probabil că e palpitant să fii sub acoperire, ei Euan? Micuțul se forțează să zîmbească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
pleacă Întotdeauna Îi urăști mai mult decît pe cei răi care rămîn. Actualul rău care stătea era Joe Caughey, care lucra ca paznic de noapte la supermarket. Joe se Întorcea la bunica după ora de Închidere vineri și sîmbătă noaptea. Mirosea a loțiune după ras și a alcool, dar tu Îl asociai Întotdeauna cu mirosul de căcat, căci se ștergea la cur cu prosoapele din baie, care erau Întotdeauna murdare de el. N-o să afli niciodată dacă o făcea intenționat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ei și o pun la loc pe bufet. Obișnuia să poarte aparat dentar, mititica de ia. Chiar i-a Îndreptat dinții. O chestie bună, deși la Început n-am fost de acord. Însă n-a purtat nimic pe picior. Bucătăria miroase nasol. E o mortăciune acolo. Deschid ușa din spate. E frig, iar eu am numai chiloții cu picior pe mine și halatul care e descheiat, dar e bine să vezi cum ninge iarăși. Ca În White Christmas cu Bing Crosby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
În tine. Gunoaiele sunt tot ce au mai de preț și nu se Împacă cu dispariția lor, nu vor să le fie luate. Au muncit din greu ca să le Înalțe deasupra pă mântului, să inunde cu ele ghetoul, să le miroasă ca pe niște crini imperiali, să meargă prin ele ca printr-o iarbă proaspătă. Ghetoul strălucește acum de curățenie și tu Îmi spui că Îl vei numi de-acum Înainte, ,,A doua Islandă,,, după numele țării Îndepărtate pe care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Antoniu și Kawabata, cei doi cloșarzi, bastarzi ai speranței, pescuitori În propriul Întuneric. Kawabata: M-am săturat de viață. Aș vrea să fiu o brazdă pe care cresc albăstrele tot timpul anului. Nu m-aș plictisi de mine și aș mirosi atât de frumos! Albastrul mă prinde de minune. Am avut cândva o cămașă albastră cum e cerul și eram tare mândru de ea. Antoniu: Tu crezi că cei care se satură de viață, se transformă În brazde pe care cresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
morți de frică, lăsând peste tot petice de hârtie scrise În mare grabă. Kawabata: Uite, Închid ochii și-mi Închipui că am dat la o parte mormanul de zdrențe sub care am dormit, și am intrat Într-o lume care miroase numai a flori. Antoniu: Termină, lichea buboasă, șarpe mustăcios, măgar scheletic, hahaleră ponosită, umbră fără sânge, cârpă leșinată, uiți că nu avem ce mânca astăzi? -Mai zici că iubești cărțile! Numai la mâncare ție gândul, conchide cu năduf Kawabata. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din palme, și cu degetele celeilalte, Începe să numereă : inteligență, sentimente, spirit de sacrificiu, intuiție, educație familială și intelect, talent, caracter ș.a.m.d. Ratarea nu vine nici ea așa, singură, de capul ei. Pentru ratare Îți trebuie Înclinații speciale, miros aparte, un simț al onoarei peste medie și o conlucrare permanentă, cu... realul. Înafară de asta, trebuie să ai o voință de fier ca să nu mai Întorci niciodată capul, să te sacrifici pentru această ratare, să i te dedici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Început să mă doară ochii de atâta citit și cartea mi-a căzut din mână, am adormit. Cineva mi-a dat În vis un buchet de flori de păducel, și un colac de salvare din zahăr candel. Aerul din jur mirosea a prăjituri umplute cu magiun, și o pisică lingușitoare Își freca blana neagră, mătăsoasă, de obrajii mei. Primul obiect pe care-l văd când mă trezesc din somn este oala de noapte din faianță de Salzburg, un obiect funcțional și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
oala de noapte a bunicilor paterni, plimbată prin toată Europa pe la 1910, când se consuma luna lor de miere. Pe urmă bunica, absolventă de pension, a luat oala de noapte cu ea Într-o țărișoară minusculă Ătot din Europaă, care mirosea a vanilie Ănu-mi mai aduc aminte cum se numeșteă, ca să repare dislexia unor copilași din familii bogate. A ambalat-o Într-o cutie rotundă din cele În care erau vândute pălăriile de damă. Doi ani, cât a stat acolo i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ascultă În timp ce aprinde câteva surcele pe un grătar de metal, soba lor de toate zilele. Ține deasupra flăcării ibricul În care a turnat apă și câteva flori de tei, pe care le-a scos dintr-un borcan, după ce le-a mirosit cu lăcomie, așa cum miroase o fiară prada. Când apa Începe să sfârâie și să se zbenguie În ibric, Antoniu stinge flăcăruia, suflând În ea, după care deșartă ceaiul Într-o cană, aflată pe taburetul din Încăpere. Aroma de tei, dumnezeiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
surcele pe un grătar de metal, soba lor de toate zilele. Ține deasupra flăcării ibricul În care a turnat apă și câteva flori de tei, pe care le-a scos dintr-un borcan, după ce le-a mirosit cu lăcomie, așa cum miroase o fiară prada. Când apa Începe să sfârâie și să se zbenguie În ibric, Antoniu stinge flăcăruia, suflând În ea, după care deșartă ceaiul Într-o cană, aflată pe taburetul din Încăpere. Aroma de tei, dumnezeiască umple Încăperea și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
luminează, primesc jeturile de stropi de salivă din gura lui, ca o ploaie deasă. E sfârșit de februarie, au trecut două luni de la intrarea țării În Uniunea Europeană și Antoniu nu mai doarme nopțile, visează cu ochii deschiși niște poieni ciudate mirosind a fân cosit, nu mai simte frigul și nu-i prea mai arde să cerșească la gura metroului. Kawabata seamănă cu un ogar bătrân pe care nu-l mai ascultă picioarele. Mai nou se teame să rămână singur. Se plânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nici un rău. Nu te va civiliza cu forța, nu-ți va curăța unghiile dacă tu nu vrei, nu te va urca În avioane cu destinația Paradis și nici nu Îți va spăla hainele dacă tu ții morțiș ca ele să miroasă a transpirație râncedă. Uniunea Europeană e sfioasă cu călugării gunoaielor ca tine și Îi lasă să privească luna și stelele cât au chef, cu mațele ghiorăindu-le de foame. În schimb mie Îmi va da totul: Îmi va da principii și norme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a spus că o distribuie Într-un film, dar ea a țipat și lumea s-a strâns ca la urs, era Îmbrăcată cu lucruri de pomană, se spăla În toaletele Mac Donald, acolo Îi plăcea să stea, erau curate și miroseau a detergent parfumat, nu a vrut să se prostitueze, spunea că ea nu are nimic de vânzare, cerșea, Îi părea rău după școală, Îi părea rău după pisica birmaneză care, cu siguranță murise Între timp, de mamă nu mai știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ne putem trezi mâine-poimâine la marginea societății, cerșind. Trebuie mult mai mult ca să fim un cuplu respectat și apreciat, chiar dacă societatea nu ne cere acest lucru.,, Draga mea, ,,Ceaiul mă reconfortează. Ceaiul Îmi amintește Întotdeauna de casa bunicilor, În care mirosea tot timpul a flori de tei, ceaiul este amandina mea proustiană: când Îl văd strălucind În ceașcă, Îmi revăd copilăria În cele mai mici detalii. Te aștept. Aș vrea să bem În seara asta Împreună ceaiul de tei,,. Nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe bolovan, de aici din stradă , prin fereastră o văd pe mama. E cocoșată de atâta muncă sărăcuța. Când intru În casă tata mă ademenește cu vaselina, Îmi unge cu ea Încheieturile mâinilor, apoi intrăm Împreună În garajul Întunecos. Tata miroase a vaselină, a transpirație și a vin acru. Bicicleta pe care nu m-am urcat niciodată stă rezemată de un dulap de fier din garaj și tata o mângâie ca pe un copil. În bucătărie mă simt bine. Mama a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o măturătoare grasă , care gâfâie când se apleacă asupra fărașului din tablă veche. Simt soarele pe spate ca pe o apă clocotită. Doamne, ce de gunoaie! Mă iau după un câine cu urechi clăpăuge ca ale mele. E flămând și miroase bucățică cu bucățică asfaltul. Îl mângâi și se gudură, dă din coadă. Așa mă bucuram și eu când mă duceau părinții la mare. Eram un copil cuminte și frumos și adulții mă mângâiau pe creștet, așa cum mângâi eu acuma câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un an m-am pierdut În aglomerația unui bâlci și megafoanele au strigat numele meu. Mă dusese un milițian Într-o curte la Constanța, plină de găini cu gâtul golaș. Uitasem de părinți și priveam topit de fericire stelele și miroseam florile de regina nopții. Când Însfârșit au venit să mă ia mâncam o prăjitură pufoasă, albă. Și acum Îi simt gustul ei.,, -Îââî! Îngî, Îngă. -Ce tot spui? se zborșește măturătoarea. Lasă-mă În pace! Of, mai am de măturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
praf care Înoată În razele soarelui. Sunt ca niște viermișori. Ce-o fi Înseamnând cuvântul lirism? L-am auzit la radio. Cred că nici tata nu știe. O fi o stâncă din care picură boabe de rouă? Când eram mic miroseam a vanilie. Tata Îmi ghicește răspunsurile după felul În care ridic sau cobor sprâncenele. ,, Am douăzeci și trei de ani, sunt absolventul unui Colegiu de Semiotică și am frecventat cursuri intensive de ,,Resurse umane de-a lungul secolelor,,. E drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]