2,913 matches
-
acțiune”- cf. Opere, vol. XIII, Ed. Academiei - Muzeul Literaturii Române, București, 1985, p. 332 (articol din Timpul, 25 decembrie 1888). 182. Wolff era În prima sa călătorie către Turkestan, În 1831. 183. În această localitate (Somerset) Își avea parohia reverendul misionar anglican (anterior deținuse un vicariat În Yorkshire), și aici va muri În 1862, Înainte de a pregăti - asemenea lui Honigberger din Brașovul natal - o nouă călătorie În Asia. 184. E cert că, deși Honigberger nu menționează acest lucru, Wolff Îi va
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În medicină care Îl motiva pe Eliade să discute legenda Avestiței, În Zalmoxis I, 1938, confruntând date din prima carte a lui Jean Filliozat, Le Kumaratantra de R³vaña, Paris, 1937. Rolul pulsului În tratamentul tradițional indian e atestat și de misionari, cf. Arion Roșu, „Un inédit jésuite sur la phytothérapie indienne au XVIIIe siècle”, Journal of European Âyurvedic Society 3, 1993, p. 187. Despre știința consultării pulsului (n³Ășï³stra) În medicina indiană a secolului al XIX-lea, vezi Arion Roșu, Aperçu, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și pe o pagină a lui pe care am găsit-o la Iași notase numele a doi iezuiți, Ștefan Cacella și Ioan Cabral, care, pretindea el, ar fi ajuns În Ïambhala. Mi-am procurat, cu destulă greutate, operele acestor doi misionari iezuiți, dar mi-am dat seama că afirmațiile lui J.E. au fost neîntemeiate. Cacella și Cabral fuseseră, Într-adevăr, cei dintâi europeni care au auzit de Ïambhala, și o menționează. Aflându-se În Bhutan, În căutarea drumului spre Kathay, au
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mai mult de zece autori care au folosit, În cunoștință de cauză, În afară de Eliade și alți câțiva orientaliști (fără tibetologi, căci În România nu a existat niciodată vreunul...), imaginea Ïambhalei. Scriind recent despre Ïambhala diferitelor versiuni europene de Tibet (de la misionarii iezuiți la exploratorii din secolul XX), am putut verifica inconsistența și, la limită, dezinteresul autohton chiar și pentru o expresie atât de favorită și celebră a „exotismului” Asiei 2, chiar și ceea ce am numit „Tibet accesibil” continuând la noi să
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
am trecut pragul”. Inutil de spus, poate, că același amendament trebuie aplicat și după un secol și jumătate entuziasmului la fel de incoerent și pripit, aflat deopotrivă În afara unei cunoașteri minime a literaturii tibetane. Istoria comprimată a Ïambhalei Începe, pentru Occident, cu misionarii iezuiți Cacella și Jo²o Cabral, pe care Îi va aminti Eliade 4. Primul text În engleză datează din 1833 și Îi aparține chiar tibetanistului Kőrösi Csoma („Note on the Origin of the Kála Chakra and Adi-Buddha Systems”). Aici Ïambhala e
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Note on the Origin of the Kála Chakra and Adi-Buddha Systems”). Aici Ïambhala e transliterarea tib. bde hbyung, „sursă a fericirii”. Grafia engleză a lui Kőrösi Csoma este deja Shambhala, după Xembala iezuiților din secolul al XVII-lea. Călători și misionari din toată Europa Încep, din secolul al XVII-lea, un asediu exuberant și de multe ori ineficient asupra diferitelor provincii ale Tibetului, și fiecare se apropie de imaginarea secretului pe care, impenetrabil, Îl adăpostea. Erorile Încep Însă tot de atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
literatură morală, sănătoasă, evanghelie a muncii și a „amorului conjugal”, al cărei model i se pare a-l fi găsit în modesta literatură ardeleană, și a propovăduit un realism clasic; ca și N. Iorga, H. Sanielevici are un temperament de misionar laic pentru ridicarea poporului prin morală. Adevăratele lui speculații nu puteau fi deci de natură estetică, ci se defășoară în domeniul științelor sociale și al antropologiei. E. LOVINESCU Critica lui Sanielevici e mai degrabă o estetică în care se discută
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
Ligii pentru Apărarea Românismului în Basarabia, în fruntea ei aflându-se Ștefan Ciobanu, Nichifor Crainic și Gala Galaction, toți profesori la Facultatea de Teologie din oraș, precum și a filialei acesteia din Bălți. Ultimul număr găzduiește o recenzie entuziastă la Cartea misionarului, scoasă de V. Voiculescu și Gh. D. Mugur. R. P.
UNIREA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290351_a_291680]
-
un larg suflu de vijelie prin pulberea de lumi vechi, de strigăte de durere, de revoltă, de milă, covârșite de alte strigăte ale omului revenit la conștiința menirii sale superioare”. S-ar zice că e vorba de un crez creștin, misionar, dar U. stă în mod evident sub influența ideilor pacifiste susținute de grupul francez Clarté, întemeiat de scriitorul Henri Barbusse după primul război mondial, pe care le comunică până și în cronicile de prezentare a revistelor aflate ideologic în zona
UMANITATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290336_a_291665]
-
Fridtjof Nansen în Arctica (Episoade din călătoria mea la Polul Nord, Călătoria vaporului „Fram”), a vasului Belgica la Polul Sud, din al cărui echipaj a făcut parte și biologul român Emil Racoviță, expedițiile în Africa ale englezilor David Livingstone - explorator și misionar - și H.M. Stanley - ziarist - pe urmele acestuia. Foarte numeroase sunt însemnările de voiaj în țară - unele retipărite după alte reviste sau fragmente din cărți apărute, la mănăstiri ori cu destinații culturale: D. Iov, Mănăstirea Măgura („însemnările unui pribeag” dintr-o
ZIARUL CALATORIILOR SI AL INTAMPLARILOR PE MARE SI PE USCAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290733_a_292062]
-
enciclopedică „Cartea vieții”, care cuprinde, pe lângă scrieri literare, o culegere de colinde și una de proverbe, lucrări de uz practic, precum Chestionar folcloristic, Îndreptar pentru conducătorii culturali la sate, Chestionar de anchetă socială pentru monografii, reunite în 1930 în Cartea misionarului. O perioadă lungă (1930-1945) activează la Societatea Română de Radiodifuziune ca referent, coordonator al emisiunilor literare și colaborator permanent la „Ora satului”, multe contribuții de aici sau de la emisiunea „Sfatul medicului” intrând în volumul Toate leacurile la îndemână (1935). Alte
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
matca patimilor și a decăderii nu sunt altceva decât cercurile unui infern. ION VLAD SCRIERI: Poezii, București, 1916; Din Țara Zimbrului și alte poezii, Bârlad, 1918; Pârgă, București, 1921; Amintiri despre Vlahuță, Slobozia, 1927; Poeme cu îngeri, București, 1927; Cartea misionarului (în colaborare cu Gh. D. Mugur), Nichifor Crainic, Craiova, 1930; Chestionar folcloristic (în colaborare cu Gh. D. Mugur), Craiova, 1930; Fata ursului, București, 1930; Destin, București, 1933; La pragul minunii, București, 1934; Toate leacurile la îndemână, București, 1935; Umbra, București
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
cu ele, în centrul împărăției românești adevărate: împărăția valorilor românești. Căutăm axa de orientare a spiritului românesc în existență și rațiunea prin care ne justificăm dreptul de a fi români în fața spiritului pur”. Discurs profetic, limbaj metaforic, ardoare de tânăr misionar. Autorului îi plac construcțiile verbale vechi, cuvintele uitate, și le readuce în discurs înnobilându-le cu sensuri filosofice. Scrie, de pildă, „a năimi”, „vedenie”, analizează cuvântul „tocmeală” sau cuvântul „rânduială”, ia câte o o biată vorbă („ba da, ba nu
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
zilnică. Autorul subliniază că aici este vorba despre identitate de deprinderi și nicidecum despre identitate de termeni. Poți răspândi dicționare foarte bune pentru explicarea valorilor de libertate, constituție, democrație printre cetățenii unor societăți întârziate, la fel cum au procedat și misionarii care au răspândit milioane de evanghelii printre popoarele arhaice din Africa. „Cooperațiunea socială se bazează pe o identitate de deprinderi, și nu pe o identitate de termeni.” (Rădulescu-Motru, 1904, p. 129) În societatea românească, falsificată prin politicianism, pseudocultură, pseudoraționalizare, noțiunile
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Au existat însă și unele excepții care dau de gândit, asociabile unor practici contemporane: unii naziști s-au dus după război la biserică, s-au spovedit și au fost ajutați să-și schimbe „costumația” și să emigreze în America Latină ca misionari! Problema vinovăției este, desigur, legată și de formele de complicitate directă sau indirectă. Revenind la complicitatea și vina originară de care vorbeam, ea conține nuanțe speciale ce justifică nevoia de prelucrare a trecutului și, mai ales, a sentimentului de vinovăție
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1; Horia Nicola Ursu, Un debut cu „va urma” , „Ficțiuni”, 1998, 2; Liviu Radu, Despre o anumită disperare, „Ficțiuni”, 1998, 2; Voicu Bugariu, Un debut remarcabil, „Ficțiuni”, 1998, 2; Lucia Simona Bumbu, „Despre science fiction”, OC, 2001, 75; Florin Lăzărescu, Misionarul SF, „Timpul”, 2002, 2; Ovidiu Nimigean, Prin feerica Fairie a lui Radu Pavel Gheo, „Obiectiv” (Iași), 2002, 9-10 martie; Iulian Tănase, Manifest împotriva ciorbei de burtă, „Academia Cațavencu”, 2002, 26; Luminița Marcu, Cine se întoarce din America, „Evenimentul zilei”, 2003
RADU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]
-
luminatul electric la Teatrul Național), Oscar Lemnaru (Viața stranie a unei posedate). Tot reportaje dau N. Papatanasiu (Hârșova, Delta, Domnul), Liviu Floda (Un ceas printre chipuri de bronz, Când vine trenul de noapte..., Teatru în cantonament, Periferia se amuză, Un misionar român în inima Africii) ș.a. „Cronica cinematografică” (intitulată uneori „Filme care vor fi”) este susținută de D.I. Suchianu. La rubricile „Caleidoscop teatral” și „Săptămâna teatrală” semnează Ion Golea și I. Massoff. Se traduce din Jack London, Conan Doyle, Ernest Renan
REALITATEA ILUSTRATA (SAU LUCRURILE ASA CUM LE VEDEM CU OCHII). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289157_a_290486]
-
Lvov), în vreun colegiu iezuit sau printre „spudeii” Academiei întemeiate la Kiev de Petru Movilă. Probabil că a studiat în țară, în casa părintească, împreună cu frații lui, cu dascăli aduși din Ucraina, cu călugării mănăstirilor locale sau cu vreunul dintre misionarii ce străbăteau Țara Românească. În predoslovia la Carte despre urmarea lui Hristos (1647) N. precizează că a învățat latinește când trecuse pragul adolescenței, acasă, cu un profesor care putea fi foarte bine unul dintre călugării catolici din Târgoviște. Aproape treizeci
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
anarhia liturgică n-ar domina prin țară, dacă plaga simoniei nu i-ar fi pus în dilemă și pe cei mai râvnitori candidați la preoție sau profesorat, dacă etnocentrismul gregar n-ar sufoca vocația creștinilor pentru universalitate și dacă zelul misionar n-ar fi fost rătăcit în sertarele cu agrafe și ștampile ale oblăduirii - atunci, da, Biserica lui Hristos ar fi cu adevărat una, sfântă, sobornicească și apostolească...1 Îi citim poate pe profeții Vechiului și Noului Testament, dar abia îndrăznim
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și civilizației europene. Ortodoxia și datoria răscumpărăriitc "Ortodoxia și datoria răscumpărării" Situația Bisericii Ortodoxe - și a celorlalte confesiuni creștine - nu este foarte promițătoare. După știința mea, sinodul pravoslavnic de la București nu are nici un episcop de etnie țigănească și nici un departament misionar care să se ocupe serios de problemele acestei minorități. Lipsesc preoții cunoscători de limbă și cultură țigănească - buni duhovnici și neobosiți educatori - gata să asculte păsul acestor oameni adesea marginalizați, dar și în măsură să ofere îndreptare. Este un semn
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o întreagă lume. Între scripturile creștine, Faptele Apostolilor ne sugerează că, dacă ar fi fost prezenți la Ierusalim, Duhul le-ar fi vorbit și țiganilor pe limba lor. În afara acestui model de învecinare, Biserica Ortodoxă română ar putea arăta - prin misionarii săi - cum anume o aparent ireductibilă diferență etnic-religioasă poate fi depășită. Studierea istoriei misionarismului rusesc în Siberia, China și Alaska (secolele XVIII-XIX) ne arată că miracolul transformării omului este mereu posibil. Pilde impresionante se găsesc, de asemenea, și în jurnalul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
săi - cum anume o aparent ireductibilă diferență etnic-religioasă poate fi depășită. Studierea istoriei misionarismului rusesc în Siberia, China și Alaska (secolele XVIII-XIX) ne arată că miracolul transformării omului este mereu posibil. Pilde impresionante se găsesc, de asemenea, și în jurnalul misionarilor greci din Africa ultimului veac. În general, convertirea populațiilor băștinașe la ortodoxie a fost lipsită de agresivitatea „imperialistă” cu care catolicismul sau anglicanismul s-au impus în Extremul Orient sau America de Sud, printr-o extensie violentă a proiectului colonialist. Păstorii ortodocși
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Evangheliei lui Iisus Hristos și pe virtuțile iubirii și iertării. Ei au arătat cum cultura vernaculară nu poate fi disprețuită din considerații dogmatice zeloase, care pun „acribia” înaintea „dragostei”. Confruntați cu problema primirii altor neamuri la credința pravoslavnică, nenumărați preoți misionari au înțeles că ortodoxia nu poate fi redusă la sinteza liturgică bizantină din secolul al XIV-lea. Sunt, probabil, alte priorități înaintea traducerii complete a mineielor sau a literaturii patristice în limba localnicilor. O broșură care ar prezenta cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
istoricitate”. Cum arată însă relația creștinilor cu alteritatea și spectrul uman al totalității? De la început, orice competențe culturale erau motivate în Biserică mai ales de ambiții apologetice. Într-un fel legitim, cunoașterea - primă expresie a iubirii - devenise un indispendabil instrument misionar, mult mai durabil și mai prețios decât luciul săbiilor de cruciat sau cavaler. „Tuturor toate făcându-se” (I Corinteni 9, 22), fiind „datori elinilor și barbarilor” (Romani 1, 14), Părinții Bisericii au învățat „toată înțelepciunea egiptenilor” (Fapte 7, 22). Ei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ale credinței creștine. Este vorba, prin urmare, despre un act fondator: pe de o parte, limba vorbită și scrisă a unui popor este botezată în focul cuvântului lui Dumnezeu. Pe de altă parte, această nouă ediție reprezintă extensia unui proiect misionar prin care Biserica vrea să facă Scriptura să vorbească, precum apostolii strânși la Ierusalim în ziua Cincizecimii, pe limba tuturor. În cazul de față, între traducere și îndreptare este greu de făcut diferența. ÎPS Bartolomeu se recunoaște smerit ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]