1,480 matches
-
footnote>. Pentru numeroși autori - și nu putem ignora ceea ce pentru ei este adevărul -, dacă scopul studiului nostru este experiența religioasă, există o legătură indisolubilă între experiență și doctrină. Într-adevăr, a-L căuta pe Dumnezeu pe o cale, așa cum procedează misticul, implică credință; iar credința implică doctrină<footnote C. W. Macleod, „Allegory and Mysticism in Origen and Gregory of Nyssa”, în Journal of Theological Studies, 22, 1971, p. 363. footnote>. Marios P. Begzos, într-un studiu de-al său<footnote Marios
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
footnote Ibidem, 2, P.G., XLIV, col. 377C. footnote>. Părintele Capadocian a fost primul care a dezvoltat o teologie a întunericului divin. În acest sens, el este predecesorul decisiv nu doar al lui Sfântului Dionisie Areopagitul ci, de asemenea, a unui mistic precum Sfântul Ioan al Crucii. Însă, nu există nici o garanție că dacă Sfântul Ioan al Crucii vorbește despre noaptea întunecată a sufletului, iar Sfântul Grigorie de Nyssa, despre noaptea divină, ei vor să spună același lucru<footnote C.W. Macleod
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
Cunoașterea lui Dumnezeu și ideea de epectază la Sfântul Grigorie de Nisa”, Ortodoxia, Anul XXIII (1971), Nr. 1, p. 88. footnote>. La reconsiderarea teologiei mistice a Sfântului Grigorie de Nyssa, marea masă a învățaților îl prezintă ca partizan al unei mistici a întunericului și, ca urmare, îl preamăresc ca fiind unul dintre marii mistici ai întunericului. Deși se poate subscrie liniilor generale ale acestei poziții, doresc să argumentez că gândirea Sfântului Grigorie de Nyssa relevă în nu mai mică măsură și
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
Anul XXIII (1971), Nr. 1, p. 88. footnote>. La reconsiderarea teologiei mistice a Sfântului Grigorie de Nyssa, marea masă a învățaților îl prezintă ca partizan al unei mistici a întunericului și, ca urmare, îl preamăresc ca fiind unul dintre marii mistici ai întunericului. Deși se poate subscrie liniilor generale ale acestei poziții, doresc să argumentez că gândirea Sfântului Grigorie de Nyssa relevă în nu mai mică măsură și ceea ce ar putea fi denumit o mistică a luminii. Problema misticii întunericului la
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
dintre marii mistici ai întunericului. Deși se poate subscrie liniilor generale ale acestei poziții, doresc să argumentez că gândirea Sfântului Grigorie de Nyssa relevă în nu mai mică măsură și ceea ce ar putea fi denumit o mistică a luminii. Problema misticii întunericului la Sfântul Grigorie a pătruns în arena academică o dată cu un eseu al lui Henri-Charles Puech, La ténèbre mystique chez le PseudoDenys l’Aréopagite et dans la tradition patristique, autor care spunea că tema întunericului mistic își găsește punctul central
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
ceea ce înconjoară natura sa”<footnote De fide orthodoxa I, 4 P.G., XCIV, col. 800AB; cf. Marios P. Begzos, op. cit., p. 336. footnote>. Nu există îndoială că Sfântul Grigorie de Nyssa a jucat un rol foarte proeminent în fundamentarea și dezvoltarea misticii creștine. El reprezintă veriga dintre Filon și alexandrieni prin Plotin la Sfinții Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul și mistica bizantină. Deși a fost ulterior pus în umbră de autoritatea Sfântului Dionisie Areopagitul și deși alți scriitori medievali occidentali precum Hugh și
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
motiv este necesar să prezentăm și problema limbii unice primare care ar fi fost înlocuită, în mitologia creștină, de „limbile omenești” și a cărei existență continuă în formă pur spirituală, imaterială, dincolo de cuvânt, limbă care nu poate fi pătrunsă decât mistic de aleșii lui Dumnezeu. Iată două citate în acest sens: „Încurcarea mistică a limbilor prin coborârea lui D-zeu din cer denotă limbile spirituale după înălțarea cuvântului încarnat și semnifică predicarea Evangheliei în comunitatea bisericii” (p. 188); „După cum îmi apărea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și Semper, construiesc între 1872 și 1876 Teatrul Wagner din Bayreuth (Bavaria), în care drama wagneriană va putea înflori 3. Orchestra dispare într-o fosă adâncă, invizibilă pentru public, instalând între sală și scenă, conform dorinței lui Wagner, un "abis mistic"4. Este vizibilă numai imginea scenică a dramei, căci muzica pare să vină de "nicăieri". Produs al unei creații colective, în care diferiți artiști își vor uni talentele, spectacolul așa cum îl concepe Wagner va avea puterea să facă invizibilă "lucrarea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
populațiilor fără scriere, care ar trăi deci exclusiv sub impulsul biologic), afirmând că gândirea "sălbatică" poate fi și dezinteresată, eliberată de imperativul supraviețuirii strict biologice. Obiectează însă și la poziția lui Lévi-Bruhl (care plasase gândirea "primitivilor" sub imperiul afectivității, al misticii), susținând că aceasta poate fi și intelectuală. Cu toate acestea, gândirea arhaică nu are statut de gândire științifică, deoarece ea nu operează pe baza diviziunilor, încercând să înțeleagă totul, cât mai repede: "dacă nu înțelegi totul, nu explici nimic". Prin
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fani (în fond există ierarhii estetice și în lumea comics, reflectându-le pe cele mainstream).800 "Narațiunile super-eroice dau substanță miturilor ideologice ale societăților cărora li se adresează", personajele examinând realitatea din punctul lor de vedere, neobișnuit (ei fiind extratereștri, mistici, zei, fantome), în parabole moderne care amintesc de "Scrisorile persane" ale lui Montesquieu sau de "Micromegas"-ul voltairian, completează Reynolds. Aceste povestiri nu sunt alienatoare, ci înrădăcinate în familiar (amenințările sunt mai înfricoșătoare dacă sunt plasate pe fundal recognoscibil), iar
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nu are valoare prin sine, accentul fiind plasat pe pregătirea și îndeplinirea riguroasă a ritualului și pe efectul magic scontat).880 Condiția titanică sau ascetică (sărăcia e atât o virtute cât și o obligație) a muncitorului este similară aceleia a misticului (Partidul devenind o Biserică în care "muncitorul își face cruce cu secera și ciocanul"), întrecerea (cu sine în primul rând) presupunând puteri magice ca de basm, mai ales asupra somnului, neodihna neputând fi decât un "semn de onorabilitate din partea omului
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
benzii desenate din România, p. 305. 843 Ibidem, p. 67. Mai puține au fost tipărite în Ungaria și Bulgaria. Rahan a fost unul dintre "preferații" regimurilor socialiste, fiind un agent moralizator și "iluminant" al populațiilor primitive, demascând invariabil șamani și mistici ca șarlatani. 844 Dodo Niță, Europa benzilor desenate, p. 155. 845 Ibidem, p. 45. 846 În Ibid., p. 68. Până în anii '70 nu existase un dezechilibru major între România și Franța sau Spania, dar dacă în acea perioadă Occidentul asistase
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
clivaj temporal: revista Cravata Roșie pornită în aprilie 1953 (intitulată anterior, din 1947, Licurici), devine în 1967 Cutezătorii. 862 Walter Kolarz, Mituri și realități în Europa de Est, pp. 138-143. Autorul identifică un dispreț general al românilor față de vecini, efect al unei "mistici a trecutului", pe baza căreia ei își argumentează deciziile politice, fie democratice, fie totalitare, pe un fond de frustrare culturală, care îi determină să încerce apropierea de Occident prin orice mijloace. 863 Un foarte interesant studiu propun Dina Khapaeva și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Închizătorile, mânerele, garniturile, ba chiar și plăcile sau cuiele carenei vor fi cufundate într-o baie de aur. Va fi o corabie de aur. Pe laturi vor fi minunate sculpturi de bronz, capete de lupi, pantere, monștri, simbolurile infernale ale misticii isiace. Pe khem, pe sanctuar, voi așeza un splendid cap al Meduzei, din bronz aurit; din punct de vedere astrologic, ea guvernează fascinanta zodie a Fecioarei în care te-ai născut tu, Augustus. — La Mendes, adăugă Imhotep, lângă aqenu, lacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
E prețul faimei. Nu se înțelegea dacă spunea asta pentru că era furios, ca să se amuze ori ca să se răzbune. Ia exemplul Aegyptus-ului, Augustus. Cleo, cea mai mare regină a noastră, a fost considerată o femeie de joasă speță de către romani. Misticul nostru Helikon zice - eu nu mă pricep - că Șoimul, Horus, și Sfinxul, și Șarpele, Ourobus, sunt simboluri ale unor idei spirituale atât de înalte, încât nu pot fi redate în cuvinte. Filosofii greci și senatorii romani au spus în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
privirilor ce le pironea din când În când În mine, penetrându-mă fulgerător din firul de păr până În vârful unghiilor, am fost electrizat de sentiment pe loc. De atunci, mă duceam cât mai des la biserică, nu pentru că eram un mistic, ci ca s-o Întâlnesc pe ea; la Întoarcere spre casă (stătea În aceeași direcție cu mine) rămâneam În urma ei la cincizeci de metri și o sprijineam cu laserele privirilor, pe care eram sigur că-i receptează cu egală participare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
simtă o stare interioară nemaiprobată până acum: Eram imobilizat de stupefacție, ca și cum Venus ar fi coborât de pe piedestalul ei și s-ar fi apucat să meargă. Era pentru prima dată atunci că-mi simțeam inima, eu aveam revelația a ceva mistic, cu totul străin și cu totul nou. Eram invadat de sentimente infinite, de o mare tandrețe; eram legănat de imagini vaporoase, nedeslușite; eram cel mai generos și cel mai trufaș una după alta. Iubeam. După ce a descoperit acest nou sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
avem și intensiune și extensitate?) Îmi trăiesc acum și aici viața povestind-o. Și acum și aici țin de actualitate, care nutrește și topește succesiunea timpului, așa cum eternitatea o învăluiește și-o îmbină. Duminică 3-7 Citind azi o istorie a misticii filozofice din Evul Mediu, am dat din nou peste acea formulare a Sfântului Augustin din Confesiunile sale unde zice (cartea 10, cap. 33, n. 50) că a devenit o problemă pentru el însuși, mihi quaestio factus sum - căci prin problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
astfel, luptând, civilmente, adâncindu-mă în mine însumi ca problemă, chestiune, pentru mine, voi trece dincolo de mine însumi, în interior, concentrându-mă pentru a mă iradia, și voi ajunge la Dumnezeul actual, la cel din istorie. Hugo de la Sfântul Victor, misticul din secolul al XII-lea, spunea că a te înălța la Dumnezeu însemnează a intra în tine însuți și nu doar a intra în tine, ci a trece dincolo de tine însuți, în cea mai adâncă intimitate - in intimis etiam seipsum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ca, după ce abandonează lectura cărții fatidice, să se consacre datului în pasiențe și, făcând pasiențe, să aștepte să-i ia sfârșit cartea vieții? A vieții și a căii - via, a istoriei care e drum. Via și patria, despre care vorbeau misticii scolastici, cu alte cuvinte: istorie și viziune dătătoare de fericire. Dar sunt ele oare lucruri diferite? Nu e drumul patrie? Și patria, cea cerească și veșnică de bună seamă, cea care nu e din lumea aceasta, împărăția lui Dumnezeu, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Ca să-l facă pe cititor, pentru a se face una cu cititorul. Și doar făcându-se una, romancierul și cititorul romanului se salvează amândoi de singurătatea lor radicală. Câtă vreme se fac una, se actualizează, și actualizându-se, se eternizează. Misticii medievali, și Sfântul Bonaventura, franciscanul, a accentuat aceasta mai mult ca oricare altul, fac distincție între lux, lumină, și lumen, iluminare. Lumina rămâne în sine; iluminarea e lumina care se împărtășește. Așadar, un om poate fi luminos - și se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înțelegându-se din făpturi, adică veșnica Lui putere și dumnezeire... “ Sf. Augustin, Confesiuni, trad. de Gh. I. Șerban, Humanitas, București, p. 337. Hugo de la Sfântul Víctor (1100?-1141), teolog scolastic, filozof și mistic (supranumit „alter Augustinus“), conducător (din 1133) al Școlii de la mânăstirea pariziană Saint-Victor, autor al unei vaste și influente opere teologice și mistice (De sacramentis christianae fidei, c. 1134; De arca Noah morali et mystica; De vanitate mundi etc.). Sp. solitarios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lui Ivan cel Groaznic, liberu arbitru ia-l de unde nu-i. Ostentativ gânditor, Ricardo a catadicsit să afirme: — I-o chestie că chestiile nu pot fi Întâmplăcioase. Și, fără ordine, pe fereastră intră-n zbor o vacă. — Ba chiar și misticii de mâna-ntâi, o Teresa de Cepeda y Ahumada, un Ruysbrokio, un Blosio, a confirmat Bonfanti, se circumscriu unui imprimatur al Bisericii, ștampilei ecleziastice. Domnul Commendatore a lovit cu pumnul În masă. — Bonfanti, nu voi să te jicnesc, da te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Îngrozitor de răcit, Kafka i se plîngea dezgustat că el (Franz) este un artist Împotmolit În munca de asigurări. Se lamenta În timp ce observa cu silă nasul care curgea Întruna, nările Înroșite, scuamele, ochii umflați și inacceptabila batistă ezoterică a Întemeietorului antropozofiei. Misticul austriac i se părea incapabil să interpreteze În mod accesibil creștinismul artistului Înnămolit În munca de asigurări. Astfel Încît zbuciumul, Împotmolirea kafkiană, teama lui incontrolabilă de-a nu lua o viroză În restaurant mă calmează, alină, Împrospătează. Eu sînt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un flirt juvenil ce prinde în plasele lui personaje de o măreție voluntară și de un umor neprevăzut, Crinii din clasa întâi de liceu. Aparent, povestea nu e deloc complicată. Doi adolescenți - el energic, ea apatică - visează, pe urmele unor mistici arabi, să moară împreună, uciși de parfumul crinilor regali. Hrănită cu povești nenumărate, încuibate unele-ntr-altele, iluzia lor se spulberă, cumva, prin absență. Așteptată docil undeva lângă Cișmigiu, tânăra rămâne, inexplicabil, acasă. Scriitura lasă lucrurile în stadiul acesta, încheindu-se într-
Cinci cititori în cinci feluri de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8373_a_9698]