1,977 matches
-
-mi mângâi cu dragoste struna... Lași flori învelite-n fior, însemne pe inima mea, Ești înger ce-n mine picta, azur dintr-un cer incolor... Ne e Dorul un ștreang colosal, iubim cu o sete nebună Magia-ncepută pe Lună, ne mistuie-n foc de opal.... ...În mine miroase a vară, prin vene-mi tresari cu-asfințitul Topindu-ne ochii Zenitul, în noi s-a mutat viața iară... A explodat în noi Primăvara, în cel mai frumos asfințit, Iar păsări din noi
A EXPLODAT ÎN NOI PRIMĂVARA de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377705_a_379034]
-
-ntreg se scaldă în lumină, Pe fruntea lunii saltă-nlănțuite Umbre de foc - pământului se-nchină. Poartă cununi din flori de sânzâiene Și-n dans străvechi cu soarele conspiră Să stea ascuns cât “apa de la stele” Va stinge arsuri ce trupuri mistuiră. Merg în alai, se-opresc pe la răscruci, Imploră-n cânt - rod bun fertilității, E vremea când în amuțit de cuci Mirese cer cununi divinității. Transfigurat, pământu-n loc tresare, Îngeri la braț cu cerul prin poiene Par două lumi - firească împreunare
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
joc fecioare despletiteIar ceru-ntreg se scaldă în lumină,Pe fruntea lunii saltă-nlănțuiteUmbre de foc - pământului se-nchină.Poartă cununi din flori de sânzâieneși-n dans străvechi cu soarele conspirăSă stea ascuns cât “apa de la stele” Va stinge arsuri ce trupuri mistuiră.Merg în alai, se-opresc pe la răscruci,Imploră-n cânt - rod bun fertilității,E vremea când în amuțit de cuciMirese cer cununi divinității.Transfigurat, pământu-n loc tresare,Îngeri la braț cu cerul prin poienePar două lumi - firească împreunareși taina lor
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
pe brahmani împotriva sa; pentru că aceștia, odată întărîtați, pot să-i distrugă toți caii, toate carele, trupele și elefanții. De aceea cine vrea să se ruineze, nu trebuie decît să-i provoace pe acești oameni sfinți care zămislesc flacăra ce mistuie totul și toată apa mării, soarele și luna cu creșterile și descreșterile ei. Care dintre oamenii ce țin la viața lor pot să-i ofenseze pe cei prin intermediul cărora trăiesc zeii? Un brahman, fie el învățat sau ignorant este o
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ațîțe împotriva sa pe brahmani; pentru că aceștia odată întărîtați îi pot distruge toți caii, toate carele, trupele și elefanții. De aceea, cine vrea să se ruineze, nu trebuie decît să-i provoace pe acești oameni sfinți care zămislesc flacăra ce mistuie totul, și toată apa mării, soarele și luna cu creșterile și descreșterile ei. Care dintre oamenii ce țin la viața lor pot să-i ofenseze pe cei prin intermediul cărora trăiesc zeii? Un brahman, fie el învățat sau ignorant, este o
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
atât de răspândită a înșirării negramaticale de vorbe pe hârtie deschide celui ce-o posedă toate căile de înaintare în viața publică, începînd de la scriitorul sătesc și sfârșind cu consiliarii tronului. Astfel activitatea intelectuală a generației actuale pare a se mistui în singura direcție a câștigului fără muncă pe acele mii de cărări ale influenței morale pe cari le deschide atotputernicia demagogică, în socoteala însă și cu paguba poporului. O imensă plebe de aspiranți la funcțiuni, iată ce au scos la
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pe câmpiile pustii, întoarse în pulbere ca stâncile goale și uscate de "surda uitare". Așa cântă poeții Eladei:36 "Eu sunt, străinilor, Illion, sfânta, vestita cetate, Ziduri și turnuri cândva pază-mi stăteau împrejur. Azi, chiar de zac la pământ, mistuită de-a vremii cenușă, Încă-mi păstrez, în Homer, porțile grele de bronz". (Euenos, 9, 62) Antiteza "altădată-acum" surprinde trecutul printr-o raportare, permanentă, la prezent. Eminescu va prelua acest raport de temporalitate dezvoltând mai mult ideea unui prezent decăzut
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Eminescu ...[...]... nu întâlnim nici spaima existenței proprii și nici dorul ei deznădăjduit ci dorul ei dulce-amar, uitarea ei de ea însăși"24. Sau ceea ce într-un vers de laborator al Odei, Eminescu spune: "De-al meu propriu cânt mistuit mă mistui" și forma definitivă: "Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări... Pot să mai reînviu luminos din el ca Pasărea Phonix?" * Tendința către "apocaliptic" (habitudo ad nihil) nu devine o "spaimă de neant" la Eminescu, ci nevoia de identificare
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a orbului inițiat este mai fertilă în cercetarea sa. Ea corespunde mai bine sensului pe care îl dă artei nu de "mântuire ci de sacrificiu": "jertfa este artistul care, în Odă, se topește-n flăcări pe propriu-i rug, se mistuie de propriu-i vis" (sau de "propriu-i cânt" după o variantă din Perpessicius, Opere, III, p. 25). Concentrarea sa se îndreaptă, deci, asupra orbirii ca "închidere în sine a artistului", alegând calea oedipiană a sfâșierii, "simbolurile supreme și obsesive
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a unui trunchi noduros, unde, de altfel, ostenind mereu, apăru forma unui șarpe. Adam și Eva, după ce m-am străduit să aplic culoarea, au fost la fel, un soi de trunchiuri de arbori de culoarea cărnii. Dar totul amestecat și mistuit în tonurile întunecate ale cutiei de orologiu. Mă încăpățînam. Într-o zi, căpitanul, zărind-o, spuse: E frumos!". Bine,veți zice, și ce-i cu asta, ce e rău în ce a povestit Alain? Dacă n-ar fi vorba de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pușcă. La 4 decembrie 1858, Hodocin făcea cunoscut Secretariatului de stat că și-a luat ca asociat la fabrică pe Moritz Katz, director de pensionat. Din nefericire, aceste străduințe au fost în parte zădărnicite: în același an un incendiu a mistuit o mare parte a întreprinderii. Ce-i drept, ea a fost refăcută (la 15 iulie 1859, Hodocin cerea organelor de stat permisiunea de a aduce silitră pentru producerea prafului de pușcă din București), dar nu în forma inițială. Acea întreprindere
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
DIDACTICĂ A ACTIVITĂȚILOR DE EDUCARE A LIMBAJULUI (etapa preșcolarității) INSTITUTUL EUROPEAN 2008 Premise de abordare (sau o altă lectură a Micului prinț): (1) Context și contextualizare. Comunicare și autocomunicare... ,,Desenul meu nu înfățișa o pălărie. Înfățișa un șarpe boa care mistuia un elefant. Am desenat atunci șarpele boa pe dinăuntru, pentru ca astfel să poată pricepe și oamenii mari. Ei au întotdeauna nevoie de lămuriri. Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, și e obositor pentru copii să le dea întruna lămuriri
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
îngerești, pe care însă Blake le menționează abia la sfîrșitul poemului Vala, după ce a fost înfăptuita creația (în derularea căderii celor patru Zoa, prin forță lor în calitate de aspecte eterne ale minții nemuritoare creatoare) și principiul răului din ea a fost mistuit/mîntuit: Omul purificat vede acum " sferele-Îngerești nălțîndu-se noapte și zi", cînd stelele s-au mistuit "și-n locul lor, iată / Ochii ce se Întind ai Omului privesc adîncurile unor lumini minunate!"144 Înțelegem astfel că pentru Blake sferele îngerești există
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
înfăptuita creația (în derularea căderii celor patru Zoa, prin forță lor în calitate de aspecte eterne ale minții nemuritoare creatoare) și principiul răului din ea a fost mistuit/mîntuit: Omul purificat vede acum " sferele-Îngerești nălțîndu-se noapte și zi", cînd stelele s-au mistuit "și-n locul lor, iată / Ochii ce se Întind ai Omului privesc adîncurile unor lumini minunate!"144 Înțelegem astfel că pentru Blake sferele îngerești există din veșnicie, iar taină lor este cunoscută doar de Dumnezeu, spre care acestea veșnic se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să urmeze, căci Voia nu poate fi-ncălcată"223. Nu știm despre a cui "Moarte Veșnică" vorbește: a sa, ori moartea Celuilalt. Probabil "Moartea Veșnică" a creației, a Celuilalt, fiindcă Tharmas însuși va pune temelia Golgonoozei împotriva iazului Udan Adan, care mistuie apele (adică viața) lui Tharmas. Motivul pentru care Tharmas se va ascunde de Urizen este tocmai faptul că ultimul nu a păzit poruncile lui Tharmas, astfel încît Tharmas nu îl va mai hrăni pe Urizen. (Observăm o similitudine la Böhme
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu Hades-Pluton; de la el, însuși Infernul a fost desemnat prin numele de Orcus; în norvegiană ork = putere) se zbate în lanțuri 233, dar mînia să este un lant spiritual. Vidul mîniei se va manifesta prin războaie și pasiuni, care vor mistui acest gol și vor face posibilă ispășirea. Dar Luvah este silit să intre în această stare inferioară, de robie, (din care se va elibera cînd Urizen îl va "scăpa din vedere") tocmai de către Urizen căzut, Prințul Luminii căzut. Numele Uri-zen
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
devorează spațiul; atunci rămîne vizibil doar pămîntul invizibil, în cazul nostru Enion, care ar fi astfel din nou în Atemporal. În Urthona, nume trinitar (Ur-th-on-a; uri: ebr. lumină; Tharmas: apă; on: grec. ființă), Alfa și Omega "ard", dar nu se mistuie 273, începutul și sfîrșitul există împreună că un foc etern, luminos, creator, expansiv. Pe de altă parte, Enion, ca Prakriti, simte abisurile ce se deschid în ea cînd o părăsesc potențialitățile ei transformate în acte prin Purusha (spiritul). Abisurile din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că Glia să-și deschidă Pleoapele și să privească Așa splendoare minunată, în miezul slavei sale căinîndu-se C-afar' de Enion nimic nu se putea gasi să fie lăudat, adorat, iubit. Trei zile-n încîntări pe șine admirîndu-se pe stînci se mistui în flăcări, Și trei întunecate nopți se căina de singurătate, dar în a treia dimineață 130 Uimit pe Enion ascunsă o găsi într-o întunecoasa Peșteră. Ea vorbi: Ce sînt eu? de ce-am fost scoasă-afară pe-aceste stînci Să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu cîntec adormită-n tihna. Cumplit vuiau Veșnicele roți ale intelectului, cumplit vuiau Ființele cele vii ale roților, în Războaiele vieții de Veci. 565 Însă perverse se-nvîrteau rotile lui Urizen și Lúvah, întoarse înapoi În jos și în afară, si mistuindu-se-n războaiele Veșnicei Morți. VALA Noaptea a Doua52 Pe Așternutul sau de moarte ridicîndu-se, Albionul Fiii își privi. Și întorcîndu-și Ochii în afara către Sine, pierzînd Divină Viziune, Albionul îl chema pe Urizen și zise: "Privește-aceste Sfere tulburate, De unde-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
revărs scumpă răzbunare în sînul sau ce arde luminos. Atuncea gelozia va adumbri toți munții săi și-Ahania Blestem va arunca asupră-ți, care năpasta ești a jalnicului Los, si va cerca să se răzbune". 340 Așa vorbind cu-adînci suspine se mistui de dor pînă ce, neînsuflețit, căzu și el. Noaptea trecu, si Enitharmon, nainte de revărsarea zorilor, se-ntoarse în extaz. Și pește Los cîntắ iárăși la Viață aducîndu-l: groaznice erau gemetele sale; Dar ástfel cîntắ ea: "Prind sferica harfa. Ating
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lasă-mă să-ți aud glasul. De-a ta mînie alungata, eu rătăcesc precum un nour în adîncul Unde nicicînd pînă acum Ființă n-a intrat; și viața-ntreagă pierzîndu-mi-o acolo 190 Mă reîntorc tot mai slăbită; să nu mă mistui întru totul În marea ta mînie; deși păcătuit-am, desi m-am răzvrătit, Să nu mă faci aidoma cu lucrurile care-n uitare-s cufundate, de parcă n-ar fi fost. Nu face din făptura care te iubește o ștearsă lacrima
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
altceva nimic! Enion, Fără substanță, fără glas, plîngînd, pierit-ai, lacrimi și altceva nimic! Enion, Pierit-ai pe vecie din fața ochilor de apă ai lui Tharmas? Mînie, Mînie din sînu-mi nicicînd nu se va stinge: vînturi și ape de durere Mistuind totul, pînă la capăt mistuind. Sfîrșitu-s-au Iubirea și Speranța". 205 Fiindcă-n clipa-aceasta din Enion nimic nu mai rămase în groaznicul văzduh, Doar un glas veșnic jeluindu-se-n Stihii. Acolo unde Enion, oarbă și de ani încovoiata, rătăcea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fără glas, plîngînd, pierit-ai, lacrimi și altceva nimic! Enion, Pierit-ai pe vecie din fața ochilor de apă ai lui Tharmas? Mînie, Mînie din sînu-mi nicicînd nu se va stinge: vînturi și ape de durere Mistuind totul, pînă la capăt mistuind. Sfîrșitu-s-au Iubirea și Speranța". 205 Fiindcă-n clipa-aceasta din Enion nimic nu mai rămase în groaznicul văzduh, Doar un glas veșnic jeluindu-se-n Stihii. Acolo unde Enion, oarbă și de ani încovoiata, rătăcea, Ahania rătăcește-acum: Ea rătăcește pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vom fi găsite de nu ne pregătești un loc 260 În care să ne-ascundem pe sub-a áripilor umbră. Căci dacă noi, care doar pentru-o vreme sîntem și care-n iarnă ne petrecem, Privim minunile acestea ale Veșniciei, ne mistui-vom". Astfel erau cuvintele lui Beula, ale Femeieștii Emanații. Gemu-n tot locul Empireul. Tot Raiul se întunecase. 265 Ne-nsuflețitul Trup al Albionului zăcea pe Stîncă; și marea Timpului și-a Spațiului Izbea în Stîncă împrejur cu aprige talazuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Iute-nmugurire-n jurul stîncii și în jurul Peșterii Și pește veșnicele mădulare ale grozavnicului prunc de foc: 160 Zadarnic se luptau acum ca să descătușeze, Zadarnic, cu amare lacrimi, Ca să topească lanțul Geloziei; nici dacă Enitharmon ar muri, Nici dacă Los s-ar Mistui, nu s-ar putea vreodată să se topească lanțul, Nici fibrele-i de iad din rădăcini să fie smulse din patul lor de stîncă, Și nici toată puterea lui Urthona, și nici toată vigoarea Taurilor lui Luváh, 165 Deși-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]