981 matches
-
Steaua“, copilașii ce tremurau de emoție, de frig și de teama câinilor răi din sat, unii plângeau în hohote, alții lăsau să le curgă pe obraji lacrimi tăcute, fără să le șteargă. Era patetic și sfâșietor. Ascultă un pic, Mie: „Mititel și-nfășețel, și la față frumușel“. Dar ascultă asta, din colindul „Ziurel de ziuă“ (ce frumos, nu?): „Mititel și înfășețel, Cu scutec de bumbăcel, Cu păruțul retezat, Eu pe Domnul l’am lăsat, Pe cea parte de pământ, La casa lui
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în hohote, alții lăsau să le curgă pe obraji lacrimi tăcute, fără să le șteargă. Era patetic și sfâșietor. Ascultă un pic, Mie: „Mititel și-nfășețel, și la față frumușel“. Dar ascultă asta, din colindul „Ziurel de ziuă“ (ce frumos, nu?): „Mititel și înfășețel, Cu scutec de bumbăcel, Cu păruțul retezat, Eu pe Domnul l’am lăsat, Pe cea parte de pământ, La casa lui Dumnezeu“. Am scris pe un petec de hârtie găsit prin geantă: „Draga mea, vino. Mi-e dor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
putea nici să nu te-ncapă... Ridic încet privirea spre ea. O, Doamne. Vorbește serios. N-are cum să-mi vină, zic, cât pot eu de detașată. Sunt sigură că tu erai mult mai subțirică decât mine! Și... puțin mai mititică. — Ce vorbești? Avem aceeași înălțime! zice mami, nedumerită. Haide, Becky, încearc-o! Cinci minute mai târziu mă privesc în oglinda din dormitorul lui mami. Arăt exact ca un cârnat învolănat. Partea de sus e strâmtă, numai din dantelă, cu guler și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și aceleași figuri de stil : „Și noi eram În ochii noștri ca și În ochii lor [= ai «uriașilor»] ca niște lăcuste” (Numerii 13, 33), În comparație cu o credință populară din Vâlcea : „Noi ăștia d’acum suntem pe lângă jidovi ca niște muște mititele” <endnote id="(46, p. 196)"/>. Dacă acceptăm ideea originii iudaice a unor motive mitice din tradiția populară românească referitoare la „jidovi”, trebuie să admitem și faptul că acestea s-au suprapus unor mitologeme zonale, cum ar fi povestea fetei de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Câmpulung Moldovenesc (520, p. 113). „Eu Într-o vară-am isprăvit/ O mănăstire și un schit,/ Cu Învelit și cu vopsit !”, spune Ștrul tinichigiul Într-o fabulă publicată În 1907 de I.L. Caragiale. În acest timp, Șmul migălește „o iconiță mititică” (336, III, p. 519). După cum se vede, meseriașii evrei nu considerau că repararea bisericilor creștine sau fabricarea de obiecte bisericești ar intra În contradicție cu propria lor confesiune. Meșteri evrei din Moldova, de pildă, au fabricat lumânări de ceară pentru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
naveta casă-serviciu-casă și, uneori, În singura zi liberă (În afară de sărbătorile oficiale) cu câte o plimbare În Grădina publică sau În parcul 35 În Întregime „Jidanii” confidențiali ai maistrului Ion Andrei „Prodana”, unde se putea bea o bere Însoțită de un mititel, doi, ori la teatru, temerea organelor aducea mai mult a paranoia decât a prevedere. Oricum, și acesta era un sector vizat de activitatea lui Radu Costache despre care scrisese doar atât: „La tipografie am efectuat 4 controale inopinante (sic!, n.n.
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
un moment dat se spunea: <<Dacă astăzi România Înaintează cu succes pe calea desăvîrșirii socialismului (subl. În orig.)>>”, etc., etc. Iată explicația Înlocuirii celor două cuvinte: „Vechea formulare - desăvîrșirea socialismului - a fost Înlocuită cu definiția științifică (emisă de mintea marelui mititel savant cizmar Ceaușescu, cre’că! n.n.) dată de Congresul al X-lea: construirea societății socialiste multilateral dezvoltate”. După cum se știe, n-au apucat tovii să termine lucrarea datorită unor evenimente sângeroase petrecute În luna decembrie a anului 1989. În același
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
jos, în colțul din fața ușii, este întinsă o rogojină ca un fel de pat iar lângă rogojină un pietroi mai mare decât capul meu este echilibrat într-un capăt foarte ascuțit, aproape în punct. Vizavi de rogojină este o banchetă mititică, de lemn, pe peretele opus intrării este o altă ușă ținută închisă de un laț prins întrun cui, iar în colțul de lângă intrare deslușesc o masă întunecată cu un scaun de lemn. Devin foarte silențioasă. Ne apropiem de masa care
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ingredientele. Chiar mai mult, înainte de a prepara ayahuasca, șamanii trebuie să țină o dietă specială pentru a-și purifica energiile. Odată ajunși, Alfonso aranjează un bolovan mare în fața casei, pune bucățile de Yage pe iarbă, caută un alt bolovan mai mititel cu care începe să lovească o bucățică de Yage, începând în același timp să fluiere melodios. Termină de zdrobit prima bucățică, îmi dă mie bolovanul ciocan și îmi spune să continui să pisez și să cânt în același timp. Încep
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
scurtă și mai clară, și, culmea, trăiam cu impresia că înțeleg o mulțime de lucruri. Apoi, odată cu primul pas în afara propriei găoace, văd cum înțelegerea sau cunoașterea sunt ca un fel de ceapă gigant, în care pornim dintr-un centru mititel și trecem printr-o mulțime de straturi, fiecare mai mare și fiecare acoperit, la rândul lui, de un alt strat. Oricum, divaghez. Îmi readuc mintea la discuția cu Alfonso. Conceptul de blestem, descântec de fapt, nu e nimic nou, știu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pentru a scăpa de podeaua tare. Bem câte un suc de platan uitându-ne la râu și admirând reflexia soarelui în apa liniștită. Deși accesibilă doar pe calea râului, casa este departe de a fi izolată, tot timpul apar canoe mititele cu diverși veri și verișoare care vin să stea de vorbă. În mod normal vorbesc între ei în Secoya (indigenii mai bătrâni nici măcar nu știu spaniola) deci posibilitățile mele de comunicare cu ei sunt reduse la zâmbete și gesturi. Petrec
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
largi, prăfuite și al culturii cowboy (gaucho). Către seară, șoferul autobuzului oprește în fața unei porți mari, arcuite, pictate cu pume, lei și maimuțe care îmbie trecătorii să viziteze El Eden Flora y Fauna Nu am cu mine decât un rucsac mititel, majoritatea bagajului l-am lăsat în Cordoba, în schimb am o plasă mare plină cu cărnuri și sticle de vin (fripturile argentiniene sunt, cu adevărat, divine, iar podgoriile sunt atât de numeroase încât ar fi de-a dreptul un păcat
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
plictisită pe cealaltă parte iar Pancho decide că acum poate acționa fără să-și păteze onoarea și dispare sus, pe acoperiș. Mergem în grădina din spatele casei și dăm de câteva țarcuri unde suntem studiate de câteva lame, doi ponei negri, mititei și sfioși, o căprioară cu ochi mari și urechi alerte și, într-un țarc noroiat, către ieșire, doi pecari murdari (bine că măcar ăștia sunt înțărcuiți!). Maria îmi spune că am timp să văd restul a doua zi, îmi arată
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
organizatorii l-au pus la dispoziția cursanților și unde cazarea este gratuită. Ajung la hotel, o clădire mare, coșcovită, cu o piscină fără apă în curte; dau de un bătrânel vorbăreț și după cinci minute sunt instalată într-o cameră mititică la primul etaj și încerc să scap de bătrânelul dispus să-mi spună istoria vieții lui și să o asculte pe a mea. Rămân singură, este ora unu noaptea și oboseala mi-a dispărut ca prin magie. Deschid ușa și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
loc a condus la apariția unui lapsus generalizat în mintea barcagiilor). După cam douăzeci de minute de plutit liniștit pe râu în jos, într-un peisaj similar cu cel din El Oriente în Ecuador, canoea se apropie de un intrând mititel, oprește, ajutorul de barcagiu sare pe mal și se oferă să meargă cu noi să ne arate drumul. Pornim pe o potecă șerpuitoare, mergem cam zece minute printre copaci și plante tropicale, acompaniați de zumzetul strident al pădurii care, în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
înșelat în atitudinea față de substanțele care expandează conștiința și mai ales în etichetarea drept degenerate a popoarelor care folosesc astfel de substanțe. La mulți dintre cititori, din nefericire, aceste schimbări nu au mai ajuns. Templul Luminii Debarcăm pe un mal mititel după care urmează o bucată de mers printr-o pădure virgină, prin noroi, până la destinație. Unii din grup, printre care și eu, am fost prevăzători și avem cizme lungi de cauciuc cumpărate special din Iquitos. Restul înoată desculți prin noroiul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
un sătuc curat și liniștit, Panacocha, cu căsuțe din lemn presărate de-a lungul unor poteci cimentate. Mergem cam cinci minute pe alei străjuite de tufișuri în culori vii și ne oprim în fața unei case din lemn, cu o portiță mititică la intrarea în curtea largă, acoperită cu iarbă și flori. Strigăm și apare Clara, o femeie înaltă, cu părul roșcat până la umeri, cu un accent puternic australian. Suntem invitați în casă și gazda ne dă câteva detalii tehnice. Casa este
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
umeri, cu un accent puternic australian. Suntem invitați în casă și gazda ne dă câteva detalii tehnice. Casa este simplă, constituită dintr-o cameră mare, rotundă, cu câteva saltele așezate de jur împrejur. În centrul camerei se află un cuptor mititel, cu câteva oale acoperite, lângă care toarce liniștit o pisică neagră; lângă unul dintre pereți este o masă veche iar spre altul o banchetă din lemn acoperită cu perne. Clara vorbește spaniola fluent și devine translatorul oficial pentru ceremonia de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mici, injectați (poate de oboseala nopților pierdute în ceremonii) și privirea pare să îi fugă din colț în colț. După vreo zece minute de condus intrăm pe un drum prăfuit, nepavat, șerpuind într-o pădure și oprim în fața unei colibe mititele, construită din lemn. „Asta este casa mea” ne spune Cindy cu mândrie. Cindy și tatăl ei au început munca la construcție cu un an în urmă și muncesc oricând au timp Cindy de la facultate iar Sebastian de la hotel și restaurant
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
le respectă și după care trăiește, lucru pe care nu l am observat la foarte multe persoane, mai ales atât de tinere. Ne așezăm în cerc în jurul încăperii, pe jos sau pe niște scăunașe din lemn. Eric are o măsuță mititică lângă el pe care depune o sticlă de plastic cu ayahuasca, câteva flacoane mici, prăfuite (agua florida, îmi trece prin minte), niște mapacho (țigări naturale peruane) și o lumânare aprinsă. Rămânem într-un întuneric dens, cu excepția colțului lui Eric, iluminat
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de răi, că noi nu suntem soldați cu arme, să luptăm cu ei, eu cred că ne-or lăsa în pace; eu i-am cunoscut în ‘917, păreau oameni de treabă și cu frica lui Dumnezeu. îl aveam pe Mihai mititel, îl duceam în covățică la prășit și el gângurea în legea lui iar un soldat rus l-a luat în brațe și l-a sărutat, și-o fi adus aminte de ai lui de acasă. Eu eram fricoasă și am
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a decăzut, devenind Petrograd Împotriva oricăror reguli de prioritate a denumirilor. Beethoven s-a dovedit a fi olandez. Jurnalele cinematografice arătau explozii fotogenice, convulsiile unui tun, pe Poincaré În nădragii lui de piele, băltoace de noroi, sărmanul țarevici atât de mititel, În uniformă cercheză cu pumnal și cartușieră, surorile lui lungane Îmbrăcate șleampăt, trenuri lungi Înțesate cu trupe. Mama a Înființat un spital pentru soldații răniți. Mi-o amintesc În uniforma modernă de infirmieră, gri cu alb, pe care nu putea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Toți spun că, în luptă, e de un curaj nebun. Și... Doamne-ferește!... Mă zvârcolesc nopțile. Și ziua mă zvârcolesc. Ce va fi cu Moldova? Cum se va sfârși nebunia asta? Atâta sânge... Mi-e teamă. Și Bogdan e atât de mititel... Ce va fi cu noi? Mă visez când pribeagă, când roabă la Stambul. N-aș supraviețui... Mă frământă și pe mine. Într-o zi, mi-am luat inima-n dinți și l-am întrebat, așa, într-o doară, chipurile "Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a vărsat o lacrimă. Am rugat-o. Plângi... Te rog, Maria, plângi... Nici un cuvânt. Împietrită. Nici o lacrimă... Nu mai vede, nu mai aude... Mi-e frică pentru ea, Ioane... Sărăcuța... îngână Țamblac. Și eu mă tem pentru ea. Și Bogdan, mititelul... Ce nenorocire... Cine ar fi crezut?... Ca un trăsnet... Ștefan se sprijină de cămin. Abia se mai ține pe picioare. Jarul țiuie subțire, trage să moară; se făcuse frig în paraclis. Acu... acu patru zile, mă jucam cu el... Acu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Știu bine! De-aș retrăi, aș alege aceeași cale! Desigur, cu mai puține greșeli... Rămân credincios mie însumi și țării! ...Vezi, reia el după un timp de tăcere, eu n-am fost niciodată un "Cuceritor", un fel de "Fatih" mai mititel... Niciodată n-am trecut hotarul țării mele ca să râvnesc pământul și puterea altuia. Dar să nu se atingă cineva de Moldova mea! Războaie am dus, ohoo, dar, totdeauna n-am făcut altceva decât să mă apăr împotriva năvălitorilor. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]