994 matches
-
din oficiu pe moș Chifor. 141 Cu încetineală de pensionar, acesta se scula în picioare, privea nedumerit în spate la scaunul cu arc care pocnea de spătar și își așeza umerii în palton. Deputat de circumscripție, moș Chifor fusese ilegalist. Mititel, cu ochi limpezi de găină, fostul fochist se împrietenea mai ales cu necunoscuții. Se mirau și aceștia de căldura cu care, strîmbîndu-se de rîs, îi întîmpina ilegalistul. De la prima frază sala izbucnea în hohote. Toți adormiții se trezeau. Nici vorbitorul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
stîncile de granit, În urma corăbiilor cu oameni Îngroziți. Dimineața se trezește Într-o țară necunoscută, vasul său e sfărîmat, tovarășii i s-au Înecat, e singur: o armată de omuleți mișună pe trupul său, Îi Înțeapă fața cu săgețile lor mititele și-l țintuiesc cu mii de sfori cît un fir de ață, iar povestea cumplită a vieții lui printre pigmei se transformă În arma cu ajutorul căreia un alt uriaș a biciuit prostia, josnicia și corupția din viața oamenilor ca mușcătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
acesta este de-o vigilență, cum nu s-a mai întâlnit la nimeni, față de potențialul, mic găinar, care poate răsări de oriunde. Poate de aceea prietenul meu de la țară și-a luat un cățel de curte, pe care, fiindcă e mititel, firește, l-a botezat Boc. Cică să păzească avutul casei de hoți! După umila mea părere, cred că nu se va pune problema, ca Boc cel mic să-și onoreze vreodată funcția de paznic, fiindcă în cazul acesta sunt absolut
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în Vințu de Sus. Cineva, văzându-l pricăjit și lihnit, îi pusese în palmă un măr colbuit dar dolofan. Păvăluț ștersese mărul cu migală, îl așezase pe o năframă albă și îl vânduse. Cu prețul luat cumpărase patru mere mai mititele. Le frecase de nădragi până luciră ca date cu ceară și le așezase din nou pe năframă. În felul acesta încropise flăcăul o avere frumușică - încât lumea nici nu se uimi prea tare când berarul Ciuc îl tocmi pentru fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Adelinei. Glasul ei voalat, copilăros și senzual deopotrivă, mă convingea să cobor din vârful arborelui strămoșesc. Drept e că de multe ori nu aveam chef să ridic receptorul. Îi spuneam Zuzei: iar e pisăloaga aia. Îmi și imaginam un tătar mititel, zbârcit, învârtindu-și ochii ca două iatagane. Femeiușca asta cu voce periculoasă mă tot invita la ea, la Constanța. O amânam. Mă întâlneam din când în când cu ea la Biblioteca Pedagogică. Discutam ore în șir - adică mă amuzam teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din frunze Ie-a primit... Preluați serele... Pe lângă ascensorul care urca, Ionel văzu altul care cobora. Deodată, ascensorul se opri și băiatul se pomeni într o încăpere minunată, cu pereți verzi, transparenți, luminați puternic, în care o mulțime de ființe mititele, cu tichii verzi, se învârteau în jurul unor ceaunele de sticlă sub care scânteiau mici lumințe. Tichiuțele verzi cântau: Noi avem aici de toate: apă, aer și lumină. Bucătarul Clorofilă pregătește dulci bucate. Ha, ha, începu să râdă Ionel, pentru că din
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Anișoare: una eu și încă una Anișoara, numai că are breton și pistrui un milion și este din Sighișoara. Ne-am și împrietenit și-mpreună am construit cel mai minunat castel, cu un turn pe care am pus un steag mititel. Astăzi însă stăm acasă, fiindcă marea-i supărată. Clocotește înfuriată ca magiunul, pe care-l fierbea bunica în ceaunul ei cel mare. De acuma marea-i neagră, valurile ca de spumă parcă-s căpcăuni cu barbă. Soarele de frica lor
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
a uitat plânsul, și a râs, și s-a jucat zile de-a rândul cu buna și bătrâna uliță. Era prietenul ei răsfățat. Ea îi făcea mingi minunate, pe care doar le privea și săreau: vrăbii. Ea îi înălța zmeie mititele, felurit colorate, care zburau fără vânt și se cârmuiau fără sfoară: fluturi. Ea îi dăruia mătănii de os întortocheat, care se înșirau singure: melci. Ea mânuind mâini nevăzute, le juca umbrele prin văzduh ca pe un zid: ciori. Ea îi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mă înșfăcă de subsuori și mă ridică de pe scaun și eu am izbucnit în plâns pentru a doua oară în ziua aceea: parțial de disperare și parțial, fără îndoială, de indignare. Nu mai fusesem luat pe sus așa de când eram mititel. Mama își croi drum prin fața celorlalți oameni din rând și mă târî jos pe scări spre ieșire. Pe ecran, păream să nu știu prea bine cum să reacționez la oferta lui Shirley. Am bălmăjit ceva, dar în zăpăceala aceea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de mamaia. Ridică o mânuță către ceasul de mult ieșit din uzul rațiunii și gângurește astfel: ─ Ta-ta-ma-ta-ko! Ta-ta ko! Ko! Iar mama lui îl înțelege și-i răspunde: ─ Co-co-do? Nu-i, nu-i pui. Ia cu pa-pi, ba-pi. Însă mititelul se rățoiește: ─ Ko-ko-to! Ko! Ta-ta-ma-ta! Ko! Ko! Nu-i, nu-i pui, zice mama, și din instinctul feminin de a distrage cu ceva de-ale gurii atenția celui care mort-copt îl vrea pe Ko-ko-to, îi întinde băiatului o napolitană. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cinci, da? Domnule, vă rog, sunteți soțul doamnei Garofița Mihai, nu-i așa? ─ Hmm... mmmh... Da, eu sunt. Soțul. Spuneți-ne, veți încerca să păstrați acest copil? Noi am avut o fată, hăt, în tinerețe... Săraca, s-o prăpădit de mititică, o fo’ bolnăvicioasă, știți, nici n-o putut umbla. Nevastă-mea, vai de ea, cât o mai plâns! Da’ am plâns și eu, ce mai... Domnule Mihai, haideți totuși să revenim la copilul acesta. Credeți că cei de la ocrotirea copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
La început a fost cuvântul și cuvântul era la Dumnezeu.” Telefonul țârâie undeva pe holul lung și întunecos ca un conduct auditiv. Curios lucru, urechea! Ce nu s-a scris despre a lui Mozart, cu desene cu tot, înfățișând-o mititică și netedă, asemenea urechilor de cauciuc montate pe maimuțoii de pluș care fac atâta plăcere fetițelor. Tot în ureche se șoptesc vorbele-caramel, specialitatea seducătorilor, efect garantat. Undeva în creierul victimei, un baraj se rupe și apele inundă peisajul, dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o macara a înțepenit lângă câteva blocuri neterminate; cerul e verde și adânc; un stol de ciori despică privirea, în lumina trandafiriu-cenușie. Străbătând câmpia care se adâncește în fund de căldare la orizont, pe drumușorul cenușiu de asfalt găurit, autobuzul mititel și roșu ca o vacă a Domnului pufăie prin peisajul nemărginit către capătul liniei. Dar autobuzul merge încet, nu se poate face nimic, chiar dacă șoferul, scăpat acum în linie dreaptă, gonește spre pauza de zece minute dintre două parcursuri. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bună. Și a făcut Toader treabă și a luat de tânăr o babă. Și să vezi că haina l-a iubit, bate-o-ar vina, că a rămas însărcinată și a născut băiat, nu fată. Și apoi, cât era de mititel, semăna leit cu el. Ochi albaștri, față albă, frumos, o splendoare neagră și să vezi după aceea, ce pocituri i a născut femeia, mai urâți nici că se poate, așa cum e neagră noaptea, care mai buzați și cu ochii holbați
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
nu merge. Nick Îi dădu drumul la Încheietură. — Auzi? Apucă-mă din nou de mână. Tu numără bătăile și eu număr până la șaizeci. Simțind bătaia lentă și puternică a pulsului sub deget, Nick Începu să numere. Îl auzea pe bărbatul mititel numărând Încet: unu, doi trei, patru, cinci și așa mai departe. — Șaizeci, spuse Ad. Un minut. Tu unde-ai ajuns? — Patruzeci, spuse Nick. — E bine, spuse Ad mulțumit. Nu se grăbește niciodată. Un om coborî taluzul și, traversând poiana, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
singură luându-ți zborul Te-ai ridicat în lumi albastre, În templul sfânt al poeziei Cu mii de sori și mii de astre! Iar eu privind în sus la tine La zborul tău măreț și falnic Mă văd așa de mititică Și parcă cânt așa de jalnic! Încât te rog, frumoasă doamnă, Cobori și vino lângă mine; De-acum-nainte, te asigur Mă voi purta cum se cuvine! A noastre gânduri ce-s aprinse De dorul sfânt al poeziei, S-ar împăca așa
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pe care-o mănîncă porcii cu mărgăritare cu tot, dacă te lovește camionul scrisului În zilele noastre, ghinion, trebuie să te miști pe hîrtie cu o viteză egală cu aceea a mișcării browniene În mijlocul căreia te afli, În ochiul ciclonului mititel, pentru că balcanic, ținînd seamă de citatele de mai sus, avertismente inutile date cu atîția ani În urmă. Mai bine scrii la ziar. Distanțarea nefiind suficientă, lumea nefiind stabilă ca să-i spui păsărica, ești condamnat la editorial sau pauză de respirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Într-o singură săptămînă, mi s-a turnat În pupilă și The Accidental Tourist, o creație aparte a lui Lawrence Kasdan din ’87, cu William Hurt, Geena Davis, cîinele Edward și mai puțin pînă aproape deloc Kathleen Turner, o actriță mititică pentr-un teatru atît de mare și fără Michael Douglas. O tragedie (Macon Hurt și Sarah Leary Turner și-au pierdut unicul copil, un băiat de 12 ani Împușcat Într-un magazin În stil american, Între ochi), apoi povestea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu totul și cu totul negativ și fără animale: „Ne vom face harakiri”. Adică de ce mama dracului să ne facem harakiri? Doar nu sîntem copii. Nu-mi văd compatrioții făcîndu-și așa ceva nici dacă-ar fi pe moarte, ci mai degrabă mititei ultimi, cîntece populare, oxiuri, moriști de hîrtie pentru copii orfani. Rup o pagină la Întîmplare acoperindu-mi ochii cu mîna ca să nu văd ce revistă-am mutilat, și văd cu ochii-nchiși declarația președintelui SUA făcută-n 1969, cînd cînta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un fundal alcătuit dintr-o pădurice stranie. Înclin să cred că era cu adevărat vampir, iar ăștia n-au naționalitate. Argument: Într-o țară unde problemele, de la cele minuscule la cele imense, s-au rezolvat mereu la o țuică, un mititel, vine unu’ care nu pricepe ce-i compromisul, nu mănîncă mititei și Începe plin de solicitudine să-i tragă-n țeapă pe hoți, adică pe mai toată lumea, lucru nemaivăzut, bagă groaza În populație și, prin intermediul groazei, populația ajunge la adorație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
păr. O gură frumos croită și dinții parcă erau din piatră scumpă. Ochii...Ce ochi! Albaștri cum îi sâneala cerului și luminoși ca două stele. Părul castaniu... numai inele. Gospodar și harnic fără pereche. Toți îl știau de Jănel. De mititel o învățat covălia. Făcea niște căruțe băiatul ista de tocau ca ceasul...Dacă îți potcovea el calul, apoi nu-i mai cădeau potcoavele decât atunci când ajungeau ca foița de țigară ori murea calul. Ei, și nenea Jănel, cum îi spuneam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
crăcănate. „Asta-i Liuba pe care o am. Alta nu-i” - a spus șefa spitalului, cu părere de rău. Nenea Jănel s-o ridicat să plece, dar doctorița l-o oprit. „Stai, să mai întreb și la un spital mai mititel, din marginea orașului, poate cei de acolo știu ceva despre Liuba pe care o cauți”. O vorbit mult la tilifon și pe măsură ce vorbea se tot întuneca la față. Lui nenea Jănel i se făcea inima tot mai mică. Când șefa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
se face așa ca aista.” îmi ziceam eu, abia ținându mă pe picioare. Nu știam cum să ajung mai repede la gura podului și să cobor. Parcă spuneai la început că erai mare vânător și acum tremurai în fața unei gângănii mititele? Halal vânător! l-a luat la rost moș Dumitru. Ii ușor să vorbești așa, dar să te văd ce faci când îl ai în față pe ducă-se pe pustii... Am uitat să vă spun că nu era singur...Erau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
spune eu, dacă aș avea oleacă de apă la moară...Așa, pe uscat, nu merge și pace - a ripostat Pâcu, întorcând demonstrativ ulcica goală cu gura în jos. Aici îi vinovat moș Costache, pentru că a fiert vinul într-un ceaun mititel - a apreciat situația Vasile Hliboceanu. Ce îl costă să mai pună unul? a ieșit din muțenia lui Ion Cotman. Dacă îi pe așa, atunci să mai pună! Unde merge suta, merge și mia - a căzut de acord și moș Dumitru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Acolo, prin străini, nu-i ca acasă.” Lui nu-i trecea prin cap că „mititica” o fi dormit alintată și legănată? a întrebat Vasile Hliboceanu în râsul general. Uite că prin capul lui nu adia nici un fel de bănuială. Din „mititica” n-o scotea. Iar patronul: „Ce om, domnule! Cine ar face ce face el pentru Dinuța mea?” Dar nici alta nu ar fi făcut ce făcea „mititica” pentru patron, nu-i așa, Pâcule? a întrebat moș Dumitru. Păi nu-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]