1,257 matches
-
nevăzute, motiv pentru care erau marginalizați, dar și respectați. În cazul nostru astfel de reprezentări nu sunt actuale. Ele se verifică doar la nivelul unor relatări episodice din trecut culese de la persoanele în mai în vârstă: "Era la noi un moșneag care aproape era orb. Știa multe. Avea un dar: spunea despre cum are să fie vremea, despre recoltă, despre cutremure și inundații. Stătea în fața porții și povestea cu cei care aveau vreme să-l asculte..." (I.A., 66 ani, Suceava). 9
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
62 Elena Sevastos, Călătorii prin Țara Românească apud S. Florea Marian, Înmormântarea la români, București, Ed. "Grai și suflet. Cultura națională", 1995, p. 8. Relatări asemănătoare se regăsesc și în scrierile lui Ion Creangă: "iar găinile cântau cocoșește la casa moșneagului să mai facă a rău, c-apoi nici zile multe nu mai aveau" (I. Creangă, Scrieri, t. I, Iași, 1890, 294). 63 S. Florea Marian, Înmormântarea la români, ed. cit., p. 10. De asemenea, autorul relatează și alte credințe legate
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
nobili de Roma. Budgiac, Bugeag, denumire pentru partea de sud a Basarabiei, este considerat de Cantemir nume dat „după tracii bessi”, ceea ce nu pare lipsit de temei, întrucât, ținând cont de pronunțarea lui turcească, poate fi raportat la seria: voloștean, moșneag, moștean, moșnean, bosneac, moț, oșan etc. La fel Bogdan și Bogdania sunt forme care redau pronunțarea turcească a cuvintelor moldav și Moldavia: Bogdan-Serai din Istanbul era „Palatul Moldav”. Basarabia. Raportarea originii acestui cuvânt la „tracii bessi” (HVR, p. 423) este
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ochii lui Beaumarchais, ca și în aceia ai majorității intelectualilor epocii, de un prestigiu egal cu cele mai importante realizări ale acestui secol, libertatea de gândire, Enciclopedia. Acest lucru o dovedește înverșunarea pe care i-o stârnește ea lui Bartholo, moșneagul detestabil și mărginit din Bărbierul din Sevilla. Interogând-o cu brutalitate pe Rosine asupra Precauției inutile 13 din care ea a lăsat să scape neglijent paginile, bătrânul doctor strigă, indignat: "Bartholo Ce este Precauția inutilă? Rosine Este o nouă comedie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
bunicului. Când venea vremea să se culce, bunicu Toma îi ținea de urât... de obicei, îi spunea o poveste, mereu aceeași, de care nu se sătura niciodată, poate, pentru că semăna cu povestea vieții ei... Era vorba, se înțelege, de un moșneag care avea o fată și trăiau în pădure. Alteori, se juca cu ea de-a v-ați ascunselea; el se prefăcea în lup... și, trebuia s-o găsească. Atunci, ea era cuprinsă de un fel de neliniște, se temea și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pătruns de vorbele lui Vlahuță; cum să nu fii cucerit de ele..! -Cine n-are bătrâni... să și-i cumpere!.. zise șoptit boierul, privind adânc în gura sobei... gândindu-se la bătrânul pădurar. - Nu cei bătrâni sunt înțelepți, și nici moșnegii... ci acei ce înțeleg întotdeauna dreptatea!... murmură pădurarul. De afară, ca o trâmbiță, cocoșul se auzi pentru a treia oară... În fereastră, printre perdeluțe, pătrundeau zorile, la început mai nelămurit, apoi mai luminoase și mai limpezi... CAPITOLUL VII Suru Început
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
suciră, și, după oarecare vreme, reușiră să urnească piatra doar trei pași. Moșul intră prin nișa îngustă, dar cei doi frați, vânjoși, rămaseră la gura peșterii. Sfarmă Piatră se duse la treburile lui nepământene, bucuros că a putut întoarce ajutorul. Moșneagul făcu doi pași, dar apoi întunericul peșterii îl înghiți cu totul. Degeaba încercă să aprindă amnarul, scăpărările îl duceau la marginea unor hăuri sau, mai rău, proiectau duhuri rele pe pereții întunecați și reci ai peșterii. Atunci, își aminti de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Când sufla, Baba Iarna, căci ea era acolo înlănțuită, îngheța de la o distanță de zece metri. Dezleagă-mă, om bun și te voi sluji toată viața ta! se rugă Baba Iarna. Te-oi dezlega, dar îmi vei rămâne supusă! răspunse moșneagul. Și să nu cutezi a mă îngheța! Nu te teme de mine, ci hai mai repede, până nu vine vrăjitorul cel rău! Bătrânul dezlegă lanțurile, o luă pe baba oloagă și hămesită în brațe și, pe fugă, ajunseră la gura
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
am ferecat-o în Peștera Uitării, rosti, cu semeție, bătrânul părinte. M-am întors și voi rămâne veșnic! hohoti Baba Iarna. Mi-ai jurat credință veșnică, murmură fostul haiduc. Doar cât vei trăi, răspunse Baba Iarna și-l prefăcu pe moșneag într-un sloi de gheață. Bătrânul și sătenii se adăpostiră de răsuflarea de gheață a Babei, rostuindu-și, apoi, traiul, bărbații tăind copaci, femeile torcând și împletind haine groase de lână, iar copiii bucurându-se de jocurile Iernii. Și, uite
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Lut. Bătrânul, încremenit, vedea cum se apropie o arătare nemaivăzută: jumătate om, jumătate șarpe, avea mâinile acoperite cu brățări de aur, iar, pe cap, purta o coroană bătute cu smaralde și diamante. Cine tulbură liniștea regatului meu? Aah... îngăimă, speriat, moșneagul Nu mai ai grai, străinule? se răsti strania făptură. Îngăduie-mi să-ți cer iertare, mărită Regină! De unde mă cunoști? Spune, că de nu, îți voi lua lumina ochilor! Stăpână a Regatului Luminii, eu sunt un biet bătrân, care a
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Grigorie. Eu l-am crescut, dar se pare că nu mi-a ascultat sfaturile înțelepte. Dragostea și mărirea l-au pierdut! Pentru ce-a făcut o să plătească, dar or plăti și cei ce l-au îndemnat la asemenea blestemății, suspină moșneagul, cu lacrimile șiroind pe obraji. Moșule, cată de-i da de știre diacului! Apăi, veștile au și ajuns la el, căpitane, surâse îngăduitor starostele. Uite-l că vine dinspre Poiana Căldărușii! Oștenii se repeziră să-l lege pe diacul Radu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ce mă mai socoți un băitan, bade Vasile? Iaca am și eu spre douăzeci de ani. Acuși, o să joci la nuntă! se făli Mihai. Am de gând să plec să-mi caut un rost ! Și taică-tu știe? întrebă mirat moșneagul. D-apoi cum! El m-a îndemnat, răspunse mai puțin hotărât băietanul, ferindu-se de căutătura vicleană a moșneagului. „Tii, ista nu-i lucru curat. Băietul a fugit de acasă!” se încredință gospodarul, în timp ce carul ajungea la poteca care ducea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
la nuntă! se făli Mihai. Am de gând să plec să-mi caut un rost ! Și taică-tu știe? întrebă mirat moșneagul. D-apoi cum! El m-a îndemnat, răspunse mai puțin hotărât băietanul, ferindu-se de căutătura vicleană a moșneagului. „Tii, ista nu-i lucru curat. Băietul a fugit de acasă!” se încredință gospodarul, în timp ce carul ajungea la poteca care ducea spre drumul Hîrlăului. Îndemnă blând boii, care se mișcau pe drumuri știute, amintindu-și de anii mai tineri ai
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pare s-o. fi copiat de acolo dar, ceea ce m-a înspăimântat de moarte au fost figurile mascate ale oamenilor din jurul lui Iisus, nici unul nu avea chip uman, figuri de păsări, de urs, de drac, doamne apără și păzește, de moșnegi, de urât, toate rânjeau și jucau dansul morții în jurul lui Iisus, prin găurile măștilor însă se vedeau ochi de om, priviri care nu știau ce fac și care parcă nici nu-și dădeau seama de prezența lui Iisus acolo, De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Nu, ateu n-am fost niciodată, spuse Du Maurier. Eu sunt ceea ce Huxley numește „agnostic“, un termen foarte util. Nu știu dacă chiar există o Ființă Supremă, dar, dacă există, sunt sigur că El - un El neutru - nu seamănă cu moșneagul arțăgos cu barbă lungă și albă de care am fost Învățați să ne temem În copilărie, și nici cu fiul lui, cel fără simțul umorului. Henry chicoti auzind această descriere satirică a părintelui ceresc. — Și Emma e la curent cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și altădată, Într-o altă plimbare. Am vești, Henry, spuse Du Maurier. Ne mutăm la Londra. — Adică... definitiv? Doamne, Dumnezeule, când? — Cât putem mai curând. Copiii au crescut și New Grove House nu mai e convenabilă pentru o pereche de moșnegi ca mine și ca Pem. Și acum, că lumea a aflat unde locuim, vine până aici, stă În stradă și se zgâiește la ferestre. — Care lume? — Cititorii lui Trilby, presupun, zise Du Maurier. Câtă impertinență, spuse el, sincer șocat. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de decenii, cu un echipaj din care unii mureau, iar alții veneau constant din urmă, căminul de bătrâni coordonat de Caritas. Printr-o fereastră glisantă a chiliei sale, călugărul supraveghetor avea sub ochi zi și noapte sala și, în ea, moșnegii decrepiți și lipsiți de viață, apoi imediat mișcați din nou de neliniște și de accese de tuse care se perpetuau sau de ciondăneli bruște. Până când ne adânceam în somn îl auzeam vorbind prin ferestruică, blând adormitor, ca și când ar fi vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe viu și alte organe din aceeași categorie a inesteticului iar spre sfîrșitul vieții, plimbîndu-se cu pași de-o nostalgică măsură din cameră-n cameră prin vila sa imensă de undeva din Brazilia refugiaților, cînta, cu o voce slabă de moșneag cumsecade, arii de operă, Verdi, mai ales, imprimîndu-se la magnetofon. L-am auzit Într-un film document. Întrebat de ce preferă să cînte În obscuritate (doar cu o mică lampă de concert deasupra partiturii), Richter a-ntrebat la rîndul lui: „Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sa nu-l zărește și și-l închipuie numai asemănător, bărbații, femeile, copiii, bătrânii se vântură de colo-colo, florăreasa iese din când în când în pragul dughenei sale cu ghivece cu flori mai rar cumpărate și vase mari cu crizanteme, moșnegii-s strânși ciorchine la vitrina cu lozuri, bilete de pronosport și afișe cu pariurile pentru concursul de trap de la Ploiești, care nici nu cred că se mai ține pe vremea asta, librăreasa trage obloanele foarte devreme și încuie ușa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să-l ducă, foarte bine, singură; părea că se sprijină de ea cu toată greutatea, și la intervale dese expira cu un scurt pufăit. Putea fi bunicul ei, se gîndea ea. Toată treaba asta cu Duncan făcuse din el un moșneag. Ziua aceea de februarie era rece, dar senină. Era cinci fără un sfert, iar soarele apunea: pe cer erau cîteva aerostate de baraj - singurele lucruri care reflectau lumina, alunecînd rozalii, sprințare, pe cerul care se Înnopta. Viv și tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
avea fruntea roșie, cu un fir strălucitor de transpirație. Tot ce se afla În Încăpere - mirosurile, aranjamentul obiectelor - părea să fi suferit o schimbare subtilă; avea senzația că timpul se Împleticise cumva, În vreme ce ea stătuse cu spatele, de parcă jucase Mersul moșneagului. Pe podea era o singură pată stacojie de mărimea unui șiling, dar restul era curat ca lacrima. Găleata din zinc fusese puțin mutată și acoperită. Își aduse picioarele la marginea canapelei, iar durerea din stomac și spate se transformă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu, controlorul poate să se ducă să se spînzure, În ce mă privește. Adevărul este... ei bine, adevărul este că nu vreau să ies și să dau nas În nas cu piloții ăia cretini. Mă privesc de parcă aș fi un moșneag. SÎnt bătrîn, În comparație cu niște băieți ca ei! Îi Întîlni privirea și-și umflă obrajii. M-am săturat să fiu bătrîn, Viv, spuse el cu simplitate, dar și ostenit. M-am săturat de războiul ăsta nenorocit; sînt pe drum de miercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Brândușa înflorită - bunica privește cu drag chipul fetiței Zilele babei ca în fiecare an - mai trist moșneagul Înfloresc cornii - grădina bunicilor în paragină O rândunică peste cireșul înflorit - bătrânii lăcrimează Zori în livadă - printre cireșii-nfloriți bunicul singur O cinteză cântă și bunica murmură - zi fără nori Sfârșit de florar - bunica își numără ultimii bănuți Ciripit în
BUNICII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83882_a_85207]
-
COMENTARII LA POEME Zilele babei ca în fiecare an - mai trist moșneagul Pornind de la obârșie (nu neapărat de la legendă): zilele babelor au fost numite ca atare ținând cont de trăsătura cunoscută a femeilor, labilitatea - la donna e mobile -, la care se poate adăuga și urâțenia fizică și caracterul, de obicei urâcios
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
a excelenței și a admirației nereținute: rutina capricioasă a vremii, repetiția ei aparent plictisitoare este statornicie și prospețime supremă, în tonalitățile liricii noastre: Tu din tânăr precum ești / Tot mereu întinerești. Acum e de înțeles de ce-i tot mai trist moșneagul: zilele babei îl dau de rușine prin tinerețea lor perpetuă. Corneliu Traian Atanasiu Pe foaia goală doar un creion fără vârf - ninge ca-n povești Poemul Mariei Tirenescu, de care va fi vorba mai jos, este, într-un anume fel
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]