1,331 matches
-
care stau în calea formării unor exploatații individuale de dimensiuni economice. Dintre dificultățile care stau în calea recompunerii și creșterii dimensiunilor proprietăților funciare amintim: barierele de ordin psihologic, reprezentate de atașamentul, uneori fanatic, al țăranilor față de propria bucățică de pământ moștenită sau dobândită; barierele de ordin tehnic, juridic și financiar cum sunt: calitatea diferită a porțiunilor de teren care urmează a fi schimbate (în ceea ce privește fertilitatea, posibilitățile de cultivare și distanțele față de căile de acces și de centrele populate); existența unor îmbunătățiri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
industria aflată în proces de restructurare și de reducere, deși trecerea de la un sector la altul nu este atât de univocă. Pentru a evita șomajul, o mare parte a persoanelor și-au căutat de lucru în agricultură, preponderent pe proprietățile moștenite și redobândite. Majoritatea acestor persoane au avut părinți agricultori. Astfel, a avut loc un „proces de extindere a sectorului primar” deloc caracteristic procesului de modernizare. Acest fenomen a fost subliniat și de către Cărțână, (2000,122). Creșterea șomajului a creat tensiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
Afară de cuvintele moștenite din graiurile strămoșești (traco-geto-dacic și ilir), pe care albaneza se crede că le confirmă, Pușcariu susține că „avem un număr destul de mare de vorbe care se arată a fi împrumuturi mai nouă”, pentru separarea cărora de cele moștenite invocă motivații fonetice. Este vorba de ghionoaie, jumătate, gogă, curmeziș, coacăză, pupăză, călbează, gresie, onomatopeicul cioc ( < alb. tshok); sau a ciupi ( < alb. tshupis „ciugulesc”), „care ne-a venit însă, probabil, prin mijlocire sârbească (čupati „a ciuguli”, cf. și ung. csipni
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
o opoziție necesară între interiorul și exteriorul percepției. Senzația de joc capabil să decupeze spațiul și timpul este simptomul unei priviri de outsider, specifică omului modern rătăcit de sentimentul sacrului. Pentru homo religiosus, care nu poate concepe viața în afara tiparelor moștenite, ceremonia este cel mai sfânt moment existențial. Jocul caprei, jocul dansurilor tradiționale sunt acceptate în mentalul arhaic și ca gesturi cu încărcătură ludică, dar textele populare care însoțesc practicile ceremoniale, chiar și îmbogățite de o mimică a performerului foarte talentat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu se limitează doar la conduita povestirii, ci este trăit pe un plan ludic, încarnat în manieră sensibilă și figurativă, pus în scenă și teatralizat altfel spus”. Desfășurarea recuzitei din cadrul obiceiurilor de iarnă, a gesturilor fixe și incantarea structurilor lexicale moștenite transportă întreg auditoriul, dar mai ales pe destinatarul precis al colindei, în chiar inima sacrului, menindu-i inițierea. „Reprezentația sacră este mai mult decât o întruchipare a unei aparențe, mai mult chiar decât o întruchipare simbolică: este o întruchipare mistică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu părăsește niciodată narațiunea, indiferent de hierofaniile și minunile la care devenim martori. Mentalul tradițional românesc face omul să se simtă acasă în toate dimensiunile ontologice, pentru că ele seamănă întotdeauna cu ceva deja cunoscut. Nimic nu se înstrăinează de imaginarul moștenit și astfel cele mai terifiante apariții sunt neutralizate adeseori într-o cheie umoristică. O gradație a dramatismului este marcată prin reluarea sintagmei despre iminența morții lui Mistricean: „Sui soarele la prânz,/ Trăgea moarte cu mult plâns/ Veni soarele la ameazi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
probabil, impresia de o prea mare Încredere În sine, nu puțini comentatori ai cărților mele se războiesc cu „megalomania” lui Breban!... Confuzii care se nasc dintr-o ținută socială, exterioară a autorului care sunt și care, dintr-o decență elementară, moștenită și de la tatăl meu, a refuzat să facă, precum atâția simpatici colegi ai mei, să mă lamentez public de tot felul de neajunsuri, reale, În cea mai mare parte. În momentele mele de contrarietate, de nemulțumire socială sau intimă - niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
între Daniel Cohn-Bendit și Bernhard Bueb. Cel dintâi - expert al revoltei, celălalt - expert al disciplinei. La un moment dat, cei doi interlocutori ating tema bunelor maniere. „Ce va să zică bune maniere?“ se repede, provocator, Cohn Bendit. „Există - răspunde Bueb - o estetică moștenită a comportamentului, pe care o prețuim și care a fost mereu confirmată.“ „Ce a fost confirmat?“ atacă, în continuare, Cohn-Bendit. „Politețea, de pildă!“ - sună răspunsul. Urmează unul din acele trucuri dialectice care fac originalitatea și hazul fostului șaizecioptist, ajuns, azi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe toți. — Îmi imaginez că a costat o grămadă de bani. Da, dar banii nu constituie o problemă pentru bunicul meu. Are din belșug. Și eu la fel. Să știi că sunt foarte bogată. Mi-am sporit prin acțiuni banii moșteniți și cei din asigurarea pe viață. Nici nu poți să-ți imaginezi de câte ori mi-au crescut acțiunile. A scos o cheie din buzunar și a descuiat liftul. Iarăși liftul acela imens și ciudat! — Prin acțiuni? am întrebat. — Da. M-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
n-a mers. A fost prea slabă. — Și învelișul acela cum arată? Ca o coajă de pepene verde? — Hai să zicem că da. — Atunci, în cazul meu, învelișul, sau carapacea, sau coaja de pepene - cum vrei să-i zici - este moștenită sau am dobândit-o pe parcurs? — Cred că parțial e moștenită, parțial, dobândită. Bunicul nu mi-a spus exact. A precizat doar că e periculos dacă știu prea multe. După părerea lui, nu există decât o singură persoană dintr-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ține de un deziderat, de o opțiune individuală, de un act de adeziune liberă. Odată cu societatea hipermodernă se impune și sărbătoarea dezinstituționalizată și emoțională bazată pe principiul individului legislator al propriei vieți. Pe fondul debranșării instituționale și al crizei identităților moștenite, neo-sărbătorile se conturează ca tot atâția vectori de identificare comunitară a indivizilor 33. Ele tind nu atât să regenereze ordinea socială, cât să le permită indivizilor să-și revendice rădăcinile, să trăiască experiența comuniunii colective, să-și afirme angajarea personală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
și-au datorit însemnătatea ținutul Fălciului și orașul Huși, în care se vede încă vechea biserică episcopală din vremea lui Ștefan cel Mare”. Recapitulând, se poate afirma că Ștefan cel Mare a ridicat târgul Hușilor la rangul de reședință domnească, moștenită și cinstită ca atare de fiul său, Bogdan al III-lea. Urmașul lui Bogdan, Ștefan cel Tânăr (Ștefăniță, 1517-1527) a preferat să-și mute Curtea la Hârlău, de unde a emis 48 de urice, spre deosebire de Suceava, de unde au fost emise 22
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ales impactul, regimurilor comuniste asupra sistemelor de clivaje ale modernității, acelea care sunt prezentate în lucrările lui Lipset și Rokkan. Ce se întâmplă cu aceste clivaje sub regimul comunist? Societatea continuă să se transforme și să funcționeze pe baza clivajelor moștenite sau comunismul le înăbușă până la aneantizare? Cum se explică reconstituirea rapidă a acestor clivaje ale modernității imediat dupa căderea regimului comunist? Natura regimurilor comuniste este ocultată prin dezbaterile ideologice moștenite din timpul războiului rece sau purtate în perioada tranziției post
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
se mire de absurditatea planurilor editoriale, umflate, dar prea puțin judicioase. Ocupându-se simultan de demersurile ei personale și de reforma societății, două acțiuni care adesea se dovedeau contradictorii, Margareta nu avea cum să avanseze cu repeziciune; combaterea obiceiurilor detestabile, moștenite desigur, împreună cu alte rele, de la vechiul regim, cerea mult timp și energie, dar ea avea convingerea că numai o reînnoire generală putea înlesni și rezolvarea cauzelor individuale: să contribui la asta era datoria oricui. Își făcea datoria. Șederea la București
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
întors dintr-o permisie. Era firesc ca un astfel de om cu atâtea merite să nu stârnească invidia unora, să nu aibă dușmani ascunși, în afara celor cu care luptase pe față în război.Este o trăsătură nativă a neamului nostru moștenită și-n zilele noastre. Câți nu au călcat pe cadavrele altora pentru a se înălța cât mai sus și a ne zâmbi de-acolo pentru reușita lui, fără a încerca vreun sentiment de rușine pentru crimele sau nedreptățile comise, împreună cu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
avea dreptul la casă și grădină, pământ de arătură și fânaț, putea planta vie și livezi cu pomi, și tot ce obținea prin efort propriu devenea ocina sa pe care o putea lăsa moștenire urmașilor care puteau beneficia de averea moștenită dacă rămâneau în sat, pe aceeași moșie. La început, țăranul dependent se putea muta de pe o moșie pe alta, dar , după legiuirea de legare de glie din 1628, plecarea în alt locă se limita, fiind condiționată de o plată numită
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și lua și zdrenșele de sumane ce avem pe noi.”38 Al doilea document este o reclamație a țărancei Ana Ojog din Mărăști (Mărăștii făceau parte din comuna Filipeni la 1906) adresată regelui României, Carol I, în legătură cu deposedarea de proprietatea moștenită, a siliștei (loc de cas și gospodărie) și o vie în comuna Secuieni ,de către proprietarul Vasile Condurat. Cere să fie lăsată „în stăpânirea mea” că „eu sunt muritoare pe drumuri, neavând nici un sprijin”.39 Rezoluția a fost „La dosar”! După
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
an, a predat cursuri în mod gratuit. A fost profesor la Institutul de Arte Frumoase din București. În 1916 a fost trimis în misiune la Paris (pentru lobby în favoarea României, cum s-ar spune acum), unde rămâne până în 1921. Averea moștenită o cheltuiește, rămânând cu o vilă în Bacău (strada care pornește de la gară, pe lâng Uzina Metalurgică, drept în colț, când strada o ia la dreapta!), unde a fost Filiala Uniunii Compozitorilor Bacău și Stația de radioficare a municipiului Bacău
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
că, în scurgere de 144 de ani, bucovinenii au luptat ca niște mucenici pe toate câmpiile de bătălie în Europa sub steag străin pentru menținerea, slava și mărirea asupritorilor lor, și că ei drept răsplată aveau să îndure micșorarea drepturilor moștenite, izgonirea limbii lor din viața publică, din școală și chiar din biserică; considerând că în același timp poporul băștinaș a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogățiile izvoarelor de câștig ale acestei țări și despoiat în mare parte
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
un savant din perioada dinastiei Qing, ultima din istoria Chinei, a stabilit faptul că în societatea matriarhală existau cel puțin 22 de nume. Este posibil să fi fost mai multe și să fi dispărut de-a lungul istoriei, iar altele moștenite să se modifice foarte mult. Acum 4-5000 de ani, chinezii erau deja în societatea patriarhală și începuse procesul de formare a claselor sociale. În această perioadă de tranziție, luptele între triburi au devenit frecvente, iar cei care se distingeau în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
crestate cu bețișoare. Decorarea în culori diferite se face după uscarea în aer liber. Culoarea de fond este negrul, pe care se aplică roz, galben, verde deschis și alb. Acest tip de jucării păstrează atât coloritul, cât și formele străvechi moștenite. Majoritatea jucăriilor de lut din ținutul Xun sunt fluiere cu imagini de păsări, animale și figuri umane. Cea mai reprezentativă realizare este o figurină ce reprezintă niște cai foarte frumoși în culorile roșu și negru, având două capete, precum și un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe tucanii cei mici, cari intră abia în scenă, asupra valorii vieței reale. Pentru lucrătorii statului onoarea, pentru soldații gloria, pentru principii strălucirea, pentru învățați renumele, pentru proști cerul, și astfel o generațiune înșală pe cealaltă prin acest advocatus diaboli moștenit, prin acest sclav silit la șireție și sofisme, care aicea se vaieră ca popă, colo face mutre serioase ca profesor, colo parlamentează ca advocat, dincolo taie fețe mizerabile ca cerșitor. Acest din urmă o face pentru-un păhar de vin
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe tucanii cei mici, cari intră abia în scenă, asupra valorii vieței reale. Pentru lucrătorii statului onoarea, pentru soldați gloria, pentru principi strălucirea, pentru învățați renumele, pentru proști cerul, și astfel o generațiune înșală pe cealaltă prin acest advocatus diaboli moștenit, prin acest sclav silit la șireție și sofisme, care aicea se vaieră ca popă, colo face mutre serioase ca profesor, colo parlamentează ca advocat, dincolo taie fețe mizerabile ca cerșitor. Iată ce învăț eu de la dascălii mei, de la albine - în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe tucanii cei mici, cari intră abia în scenă, asupra valorii vieței reale. Pentru lucrătorii statului onoarea, pentru soldați gloria, pentru principi strălucirea, pentru învățați renumele, pentru proști cerul, și astfel o generațiune înșală pe cealaltă prin acest advocatus diaboli moștenit, prin acest sclav silit la șireție și sofisme, care aicea se vaieră ca popă, colo face mutre serioase ca profesor, colo parlamentează ca advocat, dincolo taie fețe mizerabile ca cerșitor. - Acest din urmă o face pentr-un păhar de vin
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se salutară cei doi. Nea Tăsică era femeie de serviciu la biserică. În virtutea acestei funcții, tocmai aduna resturile de lumânări, precum și ceara topită, pe care o râșcâia necăjit de pe tăblia metalică plină de orificii, cu ajutorul unui soi de șpaclu primitiv, moștenit probabil încă din timpul primei vârste a fierului Hallstatt, pentru cunoscători. Explică sursa amărăciunii sale: "I-am zis dă ieri după-amiaz' lu' Sofica: Ai, fă, dă grijă și nu uita să pui apă și la "Vii" și la " Morți", că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]