10,397 matches
-
haine, cutiile cu vase și obiecte mici, covoarele rulate ca niște clătite. Atunci, la primul uruit, ochiurile de geam ale vitrinei au clănțănit ușor. Pe urmă, nu știu de ce, uruitul s-a întețit (poate fiindcă așa uruie camioanele care transportă mobilă, mai tare decât celelalte camioane), ne-am mișcat, încet, la coborârea de pe bordură mi-a căzut în cap o pungă cu jucării. Alunecase de pe-un dulap. Prelata din spate a început să fluture, iar când am cotit de pe aleea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Apoi l-a dat un pic mai În jos Într-o parte, ca să pot vedea În jur fără să ridic capul. Odaia nu era prea mare și, la o primă vedere, părea că funcționează În primul rînd ca magazie. În afară de mobilă - un pat cu ramă de fier, un fotoliu de piele rupt, din care ieșea o umplutură albă, un scrin deasupra căruia era o oglindă ușor aplecată pe care cineva desenase, poate cu ruj, o față cu mustață și albeață la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fost un gînd foarte Încurajator pentru mine, și cam pe atunci am Început să mă gîndesc serios la ceea ce vreau să scriu. E adevărat, uneori Jerry o lua cam tare pe ulei și, cînd se Întorcea acasă, se lovea de mobilă, se trîntea În pat și adormea În hainele În care era. Îl auzeam cum se scoală noaptea și și le dă jos. Oricum, Întotdeauna se trezea noaptea ca să facă pipi În chiuvetă. Și, din cînd În cînd, se făcea efectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și urechi adorabile, se chinuiau să prindă un bărbat costumat În șobolan, sau poate un șoarece. L-au fugărit nu știu cît timp printr-o casă enormă, practic un conac, Însă el era mult mai agil decît ele, sărea peste mobilă, se cățăra pe draperii, se legăna ținîndu-se de candelabru. După un timp, pisicuțele au abordat altă tactică. S-au făcut că renunță la pîndă. Au căscat, s-au Întins și s-au prefăcut că adorm. Au Început să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
chiuvetă și văzîndu-i cum stau așa pe pat și plîng, mama și tatăl și fiul, le-am dat un alt nume, Sfînta Familie. Mai tîrziu În acea după masă, au venit doi bărbați și au luat absolut totul - cărțile, caietele, mobila, pînă și oalele și cratițele, totul În afară de găleata de gunoi și de pian. Probabil s-au gîndit că n-o să vrea nimeni o găleată ruginită de metal sau pianul de jucărie stricat al unui copil. Nu-mi păsa de găleată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Ei bine, al dracu să fiu dacă-i las să-și facă mendrele cu mine fără să mă lupt cu ei, a spus. N-o să stau cu mîna În sîn și să-i las să mă scoată din casă, cu tot cu mobila. Firește, au vrut cu toții să afle ce are de gînd să facă, Însă el n-a vrut să le spună. A zis doar „Ceva”. După care a zis „O să vedeți.” Adevărul e că știam totul despre gena distrugătoare și secretomană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
frați, Însă n-am fost sigur. Trecuse mult timp, și șobolanii seamănă foarte tare Între ei. Uneori, În peregrinările mele treceam pe lîngă clădiri Întregi Încă În picioare, cu fațadele prăbușite și toate Încăperile larg deschise, unele Încă pline cu mobilă, cu tapet pe pereți și băi ce Încă mai aveau chiuvete și toalete. Arătau ca niște case de păpuși uriașe. Într-o dimineață, Shine a venit la prăvălie Însoțit de doi tipi În salopete. Bărbații au luat biroul, scaunul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de urcat cu Liftul și respirația grea mi se auzea amplificată de liniștea apăsătoare din jur. Lumina din cameră era diferită. Am remarcat asta imediat ce am scos nasul pe gaură. Nu ploua, și razele soarelui se strecurau pe fereastra deschisă. Mobila se afla din nou aici, patul și masa cu blat smălțuit, vechiul fotoliu de piele, rafturile de cărți, și toate cărțile. Ușa de la debara era Întredeschisă, și am văzut că era iar plină de troace. Găleata ruginită de gunoi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sînt bineveniți, cu condiția să nu-și manifeste ostilitatea. — O, nicidecum, nicidecum! o liniști Hilfe. Legănîndu-se ca o statuie vie, doamna Bellairs porni Înaintea lor și-i conduse Într-un salonaș plin de perdele portocalii și perne albastre, În mijlocul unor mobile, la modă În anii ’30. Din pricina camuflajului tot În albastru, odaia era Întunecoasă ca o cafenea orientală. Pe măsuțe și printre tăvile așezate ici-colo se Îngrămădeau o sumedenie de miniaturi din lemn de Benares - de felul acelora pe care Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca să nu stea cu spatele la fereastră. — De ce nu vrei să vorbești cu fratele dumitale? — L-ar face, dimpotrivă, să vrea să mai stea. În această privință, fata avea dreptate. Rowe se Întrebă cît de subțiri erau pereții acestei Încăperi ticsite cu mobilă de duzină. Într-un asemenea spațiu Îngust abia te puteai mișca, iar În cazul unui atac n-aveai cum să te aperi (vocea avea inflexiuni alarmante, din ce În ce mai convingătoare). — Jones, detectivul, e Încă afară? Întrebă el. După un interval destul de lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar mai fi așteptat pe cineva. Se obișnuise, Însă, cu capriciile soartei, care-l arunca adesea, fără voia lui, În medii unde era parcă mereu nelalocul său. Pe scrinul masiv de stejar - comandat anume de doamna Wilcox la fabrica de mobilă Tudor - era așezată o salopetă curată, cu o cască de oțel deasupra; asta Îi aminti lui Rowe de Închisoare, unde trebuia să-și lase hainele la intrare. — Frumos din partea ta c-ai venit, Arthur! repetă Henry, În semiobscuritatea Încăperii, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o bancă? — La ora asta băncile sînt Închise, doamnă Wilcox. Regret, dar am nevoie urgentă de bani. Henry se Îndreptă spre un birou mic și pretențios (imitația părea În stil QueenAnne), care aparținuse de bună seamă nevesti-sii. De altfel, toată mobila din această Încăpere părea foarte fragilă: mergînd pe lîngă ea, aveai senzația pe care o Încercau, desigur, cei puși Într-un vechi joc de salon, să meargă cu ochii legați printre două șiruri de sticle. Pesemne că la ea acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
apoi pe un coridor cu o mulțime de uși. Unele dintre ele erau deschise, lăsînd să se vadă niște odăi de același format, mici ca niște chilii și mobilate cu cîte o masă și trei scaune tari și drepte. Altă mobilă nu se zărea. Omul În uniformă deschise una din aceste uși - putea să fi deschis oricare alta și spuse: — Așteptați aici, domnule. Era foarte devreme. Cerceveaua metalică a ferestrei Încadra un cer rece și cenușiu. Ultimele stele păliseră. Rowe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vis. Recunoștea vag grădinița neîngrijită, cu statuia coclită căzută de pe soclu și cu portița de fier care scîrțîia. Toate storurile erau trase, iar ușa era deschisă; ai fi zis că murise cineva și nu te-ai fi mirat să vezi mobilele etichetate, gata să fie scoase la licitație. Pe asta, cel puțin am prins-o? șopti domnul Prentice. Întreaga casă era Învăluită În liniște. Un individ În negru, cu o mutră de cioclu, Îi Întîmpină În vestibul și le deschise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Bellairs, și să-l Întrebi de ce și-a tăiat beregata azi-dimineață. În tăcerea Îngrozitoare ce se așternu, se auzi deodată telefonul. Suna și suna pe măsuță, și nici unul dintre cei prezenți nu putea răzbi pînă acolo, Într-atît de Înghesuite erau mobilele În mica Încăpere... O amintire Îl fulgeră pe Rowe: parcă mai asistase cîndva la o scenă asemănătoare... — Stai locului! Îl repezi domnul Prentice. Apoi, Întorcîndu-se cu fața spre doamna Bellairs: Răspunde dumneata! — Și-a tăiat beregata! repetă ea, În neștire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vorba de o repetiție, Anna porni cu sfeșnicul - care, bineînțeles, n-ar fi fost aprins decît În seara „premierei“. În apartament, totul era urît, În afară de ea; Rowe simți mai mult ca oricînd cît de străin le era acest cadru amîndurora. Mobila greoaie fusese probabil livrată la prețuri reduse, În urma unei comenzi telefonice: „Trimiteți mobilă tip 56a din catalogul dumneavoastră de toamnă“... Doar un buchet de flori, cîteva cărți, un ziar și un ciorap bărbătesc găurit, arătau că apartamentul era locuit. Ciorapul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
stau la unu, dar am preferat întotdeauna parterul. - Nu, sigur, vino, vino chiar acum! - Asta o să și fac. Mă duc să-mi aduc țigările. Și tobele. Și pisoiul. Și ce mai am prin casă. Ah, da, și trebuie să schimbăm mobila și să renovăm. Chem mâine niște meseriași. La pat ești bună? Popeasca se înroși. - Pe vremuri, în tinerețe, eram... Dar de-atunci... a trecut atâta timp fără... - Ei, hai, ești încă tânără, am liniștit-o. Apropo, cum te cheamă? - Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
au căzut pe acel gigant negru cu crom pe margini. A fost dragoste la prima vedere. Nu am mai putut să îmi iau ochii de la mașină. Proprietarul cerea 9000 de mărci. Aveam banii, dar din ei trebuia să iau și mobilele, nu? Și trebuia să rămân cu trei mii, să plătesc chiria pe următoarele șase luni... M-am târguit numai cinci minute. Când omul a zis 8400, am bătut mâna. Nu voiam să știu cât consumă mașina, ca să nu fiu nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
era ghemuit într-un colț, îmbrăcat într-o haină lungă de pânză grosolană. Ascensorul semăna mai mult cu un lift de mărfuri, închis cu o ușă pliantă. La fiecare etaj pot fi zărite birouri pustii, ziduri decolorate cu urme de mobile dispărute și țevărie vizibilă, un pustiu de podele și tavane mucegăite. Agitându-și mâinile roșii cu încheieturi lungi, tânărul oprește ascensorul între două etaje. — Dă-mi manuscrisul! Nouă ni l-ai adus, nu celorlalți. Chiar dacă ți-ai închipuit contrariul. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
rame, iar fotografiile să se afle acolo numai ca să le umple, căci în unele rame se află figuri tăiate din ziare, una încadrează o veche scrisoare ilizibilă, alta e goală. În rest, pe peretele acesta nu mai e nimic; nici o mobilă nu e plasată în această parte a camerei. Cam așa e toată casa: pereți goi într-o parte, supraîncărcați în alta, de parcă ai dori să concentrezi semnele într-un fel de scriere deasă, înconjurată de un gol unde să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
așa e toată casa: pereți goi într-o parte, supraîncărcați în alta, de parcă ai dori să concentrezi semnele într-un fel de scriere deasă, înconjurată de un gol unde să-ți găsești odihna și să-ți regăsești suflul. Nici dispunerea mobilei și a bibelourilor nu e niciodată simetrică. Ordinea pe care tu cauți s-o obții (spațiul de care dispui e restrâns, dar se observă o anume intenție în exploatarea lui, pentru a-l face să pară mai mare) nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dumneavoastră de lectură cu rezultatele mașinii de citit. Te duce în sala aparatelor. — V-o prezint pe programatoarea noastră, Sheila. În fața ta, într-un halat alb cu nasturi închiși până la gât, o vezi pe Corinna-Gertrude-Alfonsina, care supraveghează o serie de mobile metalice netede, asemănătoare unei mașini de spălat vasele. Acestea sunt unitățile de memorie care au înmagazinat tot textul cărții În jurul unei gropi goale. Terminalul e partea care tipărește, după cum vedeți, reproducând romanul cuvânt cu cuvânt, de la început până la sfârșit, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pentru un bărbat. Am o menajeră, dar cred că mai mult strică treaba. E o femeie foarte dezordonată. Am putea păstra femeia care lucrează pentru mine, replică Mma Ramotswe. E foarte pricepută la toate. La călcat. La curățenie. La lustruit mobila. E una dintre cele mai bune menajere din Botswana. Menajerei tale îi vom găsi un alt loc de muncă. — Și mai sunt câteva camere în casă în care am depozitat niște piese de schimb pentru motoare, adăugă repede domnul J.L.B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în lunile caniculare, deși, ca să te simți cu adevărat confortabil, erau de preferat podelele tradiționale din balegă de vite sau nămol bătătorit. Mma Ramotswe se uită în jur. Erau în camera de zi, în care se intra direct de afară. Mobila era masivă - costase mult la vremea ei -, dar acum arăta evident neîngrijită. Fotoliile, cu brațe largi, de lemn, aveau tapițerie roșie, iar pe masa din lemn negru de tec erau un pahar gol și o scrumieră. Pe pereți erau atârnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
place ceva mai tonifiant. Era o baie deprimantă, dar măcar era curată. Dintre celelalte camere, numai una era locuibilă, sufrageria, care avea în mijloc o masă și un singur scaun. Totuși, podeaua era murdară, cu straturi de praf îngrămădite sub mobilă și pe la colțuri. Cine se ocupa de curățenie în această cameră se vedea că nu mai dăduse cu mătura de luni de zile. Oare ce făcea menajera asta? Stătea toată ziua la portiță și bârfea cu prietenele, așa cum fac toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]