1,363 matches
-
vei merge la hotel... cu greu a lăsat-o și pe ea... Fetița nu se mai putu stăpâni, izbucni în plâns și se aruncă în brațele bărbatului. Merseră câteva sute de metri și ajunseră acasă. Un bloc ca toate celelalte, mohorât, întunecat. Pe casa scării mai frig decât afară, geamul de la ușă era spart, iar de calorifer, nici vorbă. Băiatul aprinse o lanternă, justificându-se puțin rușinat: Bine că stăm la doi, liftul nu mai merge de astă-vară, sunt datorii mari
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
de plăcere. Oh! nu, dimpotrivă, e o corvoadă, o cursă lungă, în care alergi singur, până la extenuare. Nici urmă de șampanie, nici urmă de prieteni care să ridice paharul în cinstea ta, privindu-te cu dragoste. Ești singur în sala mohorâtă, singur în boxa acuzaților, în fața judecătorilor și singur când hotărăști, în fața ta însuți sau în fața judecății celorlalți. La capătul oricărei libertăți se află o sentință; iată de ce libertatea e o povară prea apăsătoare, mai cu seamă când ai febră sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
singur, apropierea sărbătorilor nu mai este un prilej de bucurie pentru mine. Persoanele cu care îmi mai alin singurătatea sunt antrenate în alte combinații pentru petrecerea sărbătorilor iar altele pleacă din localitate. Seară de Ajun. Zilele scurte ale unui decembrie mohorât și fără zăpadă aduc înserarea la puțină vreme după mijlocul zilei. Grupurile de colindători se perindă pe la ușile apartamentelor anunțând cu voci melodioase nașterea Domnului. Versurile colindelor și glasurile limpezi ale copiilor se intersectează cu urările ce și le adresează
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ca o frunză-n vânt, Zbuciumată și pasageră pe pământ. Un lucru însă, trebuie să-l ținem minte: Cu bune și cu rele, viața merge înainte. Teii de la fereastră Privesc pe geamul de la dormitor și văd un petic de cer mohorât, de culoare bacoviană, spre care își îndreaptă ramurile dezgolite teii ce-mi străjuiesc fereastra. Îmi sunt dragi acești copaci, sădiți imediat după ce mi-am ocupat părticica mea din blocul turn în care viețuiesc de aproape 40 de ani. Am început
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
un câine pe care și-l dorea mult și i-l voi duce acasă ca să-i păzească gospodăria, îmbătrânită și ea. Vremea însă nu a urmat așa cum am dorit eu. Ca un făcut, în noaptea precedentă a plouat iar dimineața mohorâtă în care urma să plec la drum nu-mi dădea nici o speranță că se va ameliora. Hotărârea de plecare fiind luată m-am prezentat la data stabilită în localitatea Holboca la gospodarul ce se oferise să-mi dea un cățel
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
în mână o cărțulie destinată părinților și educatorilor, cu un titlu interesant: De ce merg copiii încruntați la școală? Broșura semnala o realitate pe care o întâlnim în fiecare zi. Școlarii au suficiente motive să se îndrepte spre școală cu chipurile mohorâte. Părinții și bunicii sunt cei dintâi care știu ce îi determină pe copii să fie triști: copilăria furată, atmosfera apăsătoare din clasă, suprasolicitarea intelectuală, atitudinea rece, distantă, stresantă a unor învățători. Dascălii cu experiență și cu vocație pentru activitatea pe
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
pentru ca rezultatele să fie pe măsură. Capitolul II Fotografia - trecut, prezent și viitor Fără îndoială că fără universul de culori și forme pe care ochiul uman îl percepe iar creierul îl prelucrează, viața noastră ar fi mult mai ternă și mohorâtă. Fotografia, ca modalitate de “înghețare” a formelor și culorilor unei clipe din eternitatea zeului Cronos, constituie astăzi o realitate culturală, estetică și, nu tocmai în ultimul rând, economică, cu implicații dintre cele mai diverse în viața oamenilor. O clasificare a
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
norilor cu vechi socoteli de achitat. Revăd în minte o listă-ntreagă, destinații cu mult mai agreabile, mă antrenez gonind imaginar, ca pe o gamă, de parcă repetiția asta, întocmai cum ai sufla din foale în jăratic, ar face să scapere mohorâta, jilava mea viață, eternă aversă-nspumată, i-ar dărui o flăcăruie, destul să mă învigoreze, să-mi reverse căldură, până la pârjolire, ca să pot deveni astfel ceea ce dintotdeauna mi-am dorit să fiu. Cu gândul la omizi, la crisalide, mă certam
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
cheia și agenda pe fereastră după portofel și hartă. După aceea, trenul a șuierat și a ieșit din tunel. Mergea de-a lungul unui viaduct, printre acoperișurile unui oraș. Nori de ploaie acopereau cerul, iar lumina zilei era atît de mohorîtă, că felinarele de stradă erau aprinse. Străzile erau late, intersectîndu-se în unghiuri drepte și cu clădiri mari de piatră. Am văzut doar cîțiva oameni și nici urmă de mașini. Dincolo de acoperișuri erau șiruri de macarale cu carcase metalice printre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
buzunare! O zbughiră chicotind și trîntiră ușa. Lanark se ridică simțindu-se neobișnuit de odihnit și de relaxat. Pielea tare de pe cot nu se mai întinsese. Se îmbrăcă, făcu sul manuscrisul și ieși. Vremea se schimbase în mod surprinzător. Ploaia mohorîtă și vîntul biciuitor fuseseră înlocuite de un aer într-atît de pătrunzător, nemișcat și rece, că trebui să mărească pasul, bătînd din brațe pentru a se încălzi și scoțînd fuioare de abur pe nări. în tramvai, degetele de la picioare și urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
oracol Au stat în pat trei zile, pentru că ea era slăbită și lui îi plăcea să fie aproape de ea. Prin fereastră se vedea un cer de azur și păsări zburînd în depărtare sau contururi de nori luminate de soare sau mohorîte care își schimbau forma în bătaia vîntului. Lanark citea Războiul Sfînt și se uita la Rima, care dormea mai tot timpul. Se mai aflase în preajma frumuseții, dar nu se așteptase niciodată să o atingă sau s-o țină în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fixă. Uneori ochii ei îi întorceau o clipă privirea, apoi se uita șmecherește spre Drummond. — Ești ca o floare sub o talpă, Janet, spuse Thaw. — Ce vrei să spui, Duncan? — Ești frumoasă, neglijată și jerpelită. — N-o încuraja, zise Drummond mohorît. Nu-ți dai seama că-i o poză? Probabil că vrea ca fetele de la școală să creadă că o bat. De ce trebuie să fii agresiv? îl întrebă Janet. — De ce...? De ce trebuie să fii agresiv? Prostii! comentă Drummond, aproape mîngîios, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să permitem acest lucru. Așa că profit de acest prilej pentru a ne înțelege cu toții în legătură cu sfîrșitul astfel încît să rămînem împreună și să ne ridicăm la înălțimea lui. — Știi ce sfîrșit îmi doresc, dar tu nu-l accepți, zise Lanark mohorît. De vreme ce tu și cititorii sînteți puterile absolute ale acestei lumi, nu trebuie decît să-i convingi. Dorințele mele nu contează. — Așa ar trebui să fie, spuse iluzionistul, dar, din păcate, cititorii se identifică mult cu sentimentele tale, nu cu ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în decursul vieții, și cu toate astea, erau de-o varietate surpinzătoare. Fiecare părea o lume în sine, cu vîrsta, clima și peisajul ei. Unul era proaspăt, primăvăratic, altul bogat, înfierbîntat și văratic. Unele erau blînde sau furtunos autumnale, altele mohorîte și înghețate. O femeie stătea lîngă el și prezența ei îi permitea să admire aceste lumi în liniște, fără să dorească să le cucerească sau să intre în ele. O auzi oftînd și adresîndu-i-se: Aș dori să fii mai atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care se deschidea într-o peșteră mlăștinoasă, în care mici gemete înfloreau în întuneric ca niște violete. Erau mirosuri fetide și chiar un iz de bălegar. Rătăcindu-se, se întinse pe spate, simțind că și el este un peisaj, unul mohorît și plat din jurul unui turn care se ridica într-un cer întunecat, ca de plumb. Simți cum, în întunericul de deasupra, oamenii urcă și coboară din turnul lui, cum se leagănă acolo cu răsuflarea întretăiată și țipete scurte. Spera că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
multă experiență sau posibil angajator) despre moralitate, societate și artă. Acesta este un procedeu care-i permite oricărui scoțian autodidact îpentru care a fi „pedagog“ este forma superioară de viață socială) să spună lumii ce gîndește despre asta; dar savoarea mohorîtă a acestor episoade amintește de trei cărți ale unor socialiști dezamăgiți care au apărut după al Doilea Război Mondial și care se concentrează asupra a ceea ce eu numesc dialogul sub amenințare: întuneric la amiază de Arthur Koestler, 1984 de George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Vasilica, trecând prin fața fostului atelier fotografic, călcau peste neprețuite fotografii à voi d'oiseau ale amplasamentelor germane, pline de litere și săgeți zgâriate pe plăcile de sticlă. Sau nea Titi: mereu plin de ulei de la mașinile lui de cusut, mereu mohorât și cu obrajii supți de parcă-ar fi mâncat doar miercurea și vinerea, se dovedea acum, când cochilii răsucite nebunește, sidefate în roz și violet și antracit, pătate ca blana de leopard, pictate ca de Chagall, cu spini și dantele zdrențuite
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sinistră (sau extatică) s-ar fi rotunjit în pântecul minții ei ca o perlă, adăugind straturi peste straturi de inhibiție sidefie în jurul unui gând dureros. Acum însă, pe când își consuma ultimele rezerve de tinerețe, Mana, singura strălucitoare într-un oraș mohorât, siberian, se-n-drepta fără urmă de neliniște, trecând grațios printre vagabonzii ce-și molfăiau covrigii în fața sălilor de spectacol, spre cinema "înfrățirea-ntre popoare", unde juca filmul cu Gerard Philipe. Victorița hoața îl văzuse și-i împuiase atâta capul cu el
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
așa că-n curând făptura de lut avea coaste. Aduseseră apoi icoana cea făcătoare de minuni cu care cândva preotul înfruntase viermuiala din adânc și rostiseră, fără să-nțeleagă un cuvânt, un șir de vorbe bulgărești, lăbărțate și-mpletite ca o velință mohorâtă. Apoi numărară până când sorții căzură, pentru prima dată în acel an, pe Maria, care se înfiora, pe când celelalte șase se-ntoar-seră ca niște păsări speriate și se ascunseră pe sub paturi, după cuptor, în tindă, cu mâinile peste față și ochii atât
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a capului, Prinsengrachtul tumbelor de circ și Kaisergrachtul Plutirii imponderabile, în Amsterdamurile minuscule, cu edifirlamande oglindite în apa oliv a canalelor, cu poduri metalice arcuite peste procesiuni de lebede, cu burghezi gravi consultîndu-și ceasornicele sferice de aur sub ugerele norilor mohorâți, toate săpate în osul țestei, de-o parte și de alta, ca doi cercei interiori, sensibili la mișcările giratorii ale minții. Dar, percepute fantomatic de canalicule, curbele se-întrolocau una-n alta, aidoma roților din vedenia lui Iezechiel, până ce căpitanului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acum că te cheamă Soile, că femeia aspră, cu buzele strânse și părul tuns auster - atât de asemănător cu al tău - e într-adevăr mama ta. Imaginea ta în fața casei vișiniu-vineții, cum stăteai cu mîinile-n poală, prea subțire-mbrăcată pentru frigul mohorât de noiembrie, mi s-a părut atunci puternică și enigmatică, mi s-a părut că ea ar trebui să vină imediat în minte oricui când e singur, când se gândește la singurătate. Am coborât pe colțul cu Ștefan cel Mare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
complet diferite, Herman străbătuse coridorul, abia având loc să treacă printre pereții înalți și înguști, acoperiți de tapet mucegăit. Se opriră în nișă, unde pereții curbi, ca un receptacol de porțelan, rămăseseră albi și goi. Pe jos era un mozaic mohorât, lustruit atât de bine, că reflecta în apele lui tavanul înalt, cu policandru. "Poate că n-o să te supere un mic tabiet al nostru", i se adresă mama Soilei, întorcîndu-se către el. Avem timp destul și de dulcețuri după aceea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
crengi prăfuite. Abia reușiră să răzbată până la maidanul unde se ținea talciocul, și de unde o recuperară pe Soile, pe care-o găsiră-încremenită în fața aceluiași acvariu. Înghesuiți cu iumea săracă, rufoasă și pământie, traversară piața de legume sub un cer acum mohorât, stând să plouă. Aici se făceau o dată Moșii, Soile", zicea mama, întorcîndu-se spre ea pe jumătate. "Ce de lume, ce nebunie! Ce bâlciuri cu lanțuri în care se-nvîrteau tinerii, cu mustării unde mâncai pastrama... Uite, aici fusese un circ ambulant
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de provocare a Abaților. Radoslav avea senzația că el va fi ultimul conducător al Abației, deși era încă departe de elucidarea misterului. Dar însăși esența Armaghedonului era ascunsă în originea clonelor! Iar el nu deslușea nimic deocamdată. Era îngîndurat și mohorât. Abatele păstra încă în palma dreaptă amintirea asprimii îndoielnice a scoarței zarzărului pe care îl mângâiase la plecare. Intră în sala de prelegeri și îi văzu pe novici privindu-i cu un amestec de teamă și respect, despre care știa
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
frunze. Implanturile neurale îi permiteau într-adevăr să-și accelereze propriul timp. Viteza pe care o puteau căpăta mișcările sale în orice confruntare îi asigura o victorie fulgerătoare în lupta corp la corp. Nu putea însă încetini timpul. Zâmbi dimineții mohorâte amintindu-și de prima discuție în care Rajji acceptase că spusele cu care îl convinsese să apuce pe calea quintaratului, deși nu erau mincinoase, lăsau să se înțeleagă o biunivocitate care nu funcționa și în realitate. Există doar două împrejurări
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]