26,397 matches
-
-n hrean? Mai bine la mânăstire. Ș-apo-mi place rasa și cartea... Am să mă uit în carte și-am să gândesc la lume... nu la fete. 2276 ACTUL ÎNTÎ I RAREȘA MITROPOLITUL ANTHIM îmbrăcat în pustnic PETRE MAJĂ UN BOIER MOLDOVEAN cu portretele Scena reprezintă lacul Brateș. Mitropolitul are mai multe portrete de femei pe cări le arată. Fata despotului Serbiei îi place mai cu seamă... Mitropolitul, care l-a-nvățat carte, îi spune ca o prevestire nevasta lui și-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Craquowits, îmblă după fata regelui, să nu-l ucidă pîn' nu s-o ști cine-i el... Poate să fie tocmai mirele. {EminescuOpVIII 194} ACTUL AL DOILEA PERSONAJE DESPOTUL SERBIEI MARIA fiica sa O PREVESTITOARE PETRE BOIERI SÎRBI UN SOL MOLDOVEAN CĂLĂUL Scutier la despotul. Scenă de noapte. E prins. Despotul mai bine mi s-ar căca în pălărie. Condamnat la spânzurătoare. Fata plânge și vrea să intre în mănăstire. Deodată vine solul moldovean și-i spune regelui o vorbă - acesta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
O PREVESTITOARE PETRE BOIERI SÎRBI UN SOL MOLDOVEAN CĂLĂUL Scutier la despotul. Scenă de noapte. E prins. Despotul mai bine mi s-ar căca în pălărie. Condamnat la spânzurătoare. Fata plânge și vrea să intre în mănăstire. Deodată vine solul moldovean și-i spune regelui o vorbă - acesta se-nseninează... Îi dă daruri * pe drum * dar fata nu încă... ACTUL AL TREILEA PERSONAJE DIN ACTUL AL TREILEA RAREȘA BOIERII DIN SUCEAVA ANTIM ARBORE portar al Sucevei OSTATECI MARIA Lacul Brateș. Petre trist
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în țara inamică. Când regele, făr-a presupune deosebitele locuri de curse, începe să treacă lanțul Carpaților ce se ridică între Ungaria și Moldova, se vede deodată în mijlocul acelor curse, încunjurat și atacat pe neașteptate de o nenumărată mulțime de arcași moldoveni; oameni și cai sufer egal sub ploaia cea de săgeți și întreaga oaste regală se vede {EminescuOpXIV 196} oprită în loc. Ungurii la nevoie estremă sar de pe cai jos, se aruncă cu inimă de leu asupra moldovenilor, taie pe mulți dintr-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Ștefan cel Mare când a tras cu arcul din vârful muntelui, amănunt despre care nu se pomenește nimic în legenda lui Neculce” (130, p. 16 ; 131, p. 129). Ion Neculce redă o altă legendă (pseudo)istorică, despre un alt domnitor moldovean, care ar fi ridicat și el un lăcaș de cult tot pe locul unui „paltin sfânt” : Alecsandru-vodă Lăpușneanul, fiind domnu, au făcut mănăstirea Slatina [Moldova]. Și așé dzicu oamenii că, trăind un săhastru acolo și fiind un paltin, copaciu mare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
solomonarilor („învață 13 școli”, la fel ca în tradițiile sârbești, croate și maghiare), cât și cartea magică a acestora, prezentată ca fiind o piatră-talisman, conținând nouă litere tainice (vezi reproducerea ei mai jos, la p. 278). e) în 1843, poetul moldovean Costache Stamati (circa 1786-1869) scrie și el despre „Cartea împăratului Solomon” (Solomonia) și, în general, despre „solomonii” (131). Voi reveni mai jos la acest subiect. f) Ulterior, legende și credințe ardelenești referitoare la solomo- nari sunt publicate la Brașov, în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
analgezic (prin inhalarea fumului produs de semințele ei, aruncate pe cărbuni aprinși), măse- larița a fost, în cadrul medicinei populare românești, confundată adesea cu mătrăguna. Iată câteva rețete „pentru durerea măsălilor”, de la începutul secolului al XIX-lea, găsite în arhiva folcloristului moldovean Artur Gorovei. Fiind scrise de oameni cu puțină știință de carte, am operat câteva mici corecturi : „Asupra măsălei ce sufiri să se aplice o picătură [de] unt [= extract] de masalari[ță]” ; sau „în un vas cu cărbuni aprinși să se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
astfel de practici pot fi calificate drept „șamanice” (31). Dar, după cum tot el a arătat-o, șamanii își provocau transe extatice similare prin ingerarea unor (extracte din) plante cu efecte halucinogene (43). Se poate, oare, prin analogie, considera că incantatores moldoveni, descriși de Bandinus, foloseau și ei astfel de mijloace ? Mircea Eliade a preluat soluția comodă a șamanologului ungur Vilmos Diószegy, conform căruia aceștia ar fi făcut parte dintr-o colectivitate etnică maghiară (ceangăi) cu origini asiatice, localizată în Moldova. Soluția
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
circulației sângelui, publicată la Bologna în 1664, Alexandru Mavrocordat a fost unul dintre primii susținători ai teoriei lui William Harvey. Nu este deci deloc surprinzător faptul că Nicolae Mavrocordat (mândru de părintele său, ca și de descendența sa din boieri moldoveni) a abordat în discursul antitutun o perspectivă medicală, anatomică, cu referiri concrete la inimă, sânge (supt de lipitoare), stomac, măruntaie, plămâni, creier etc. Remarcabil pentru epocă este faptul că Nicolae Mavrocordat reușește să descrie fenomenul de adicție a fumătorilor, „care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Murad al patrulea la moarte-a condamnat Toți fumătorii de tutun [...] (62, p. 273). Este posibil ca apotecarul sas Honigberger să fi preluat această ultimă informație (ca și mai sus citatul Ienăchiță Văcărescu) din Istoria Imperiului Otoman, scrisă de principele moldovean Dimitrie Cantemir. Fiind alcoolic - scrie Cantemir -, sultanul Murad a emis în 1633 „un edict public, prin care a permis de a putea vinde și bea vin toți oamenii ori de ce stare sau condițiune ar fi ei”. „Dar pe cât era [sultanul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
canabis (bangue), opium (amfiao), ciumăfaie (datura) ș.a. La excelentul Muzeu al farmaciei din Lisabona (pe care l-am vizitat în vara anului 2005) sunt expuse multe recipiente pentru diverse remedii pe bază de opium : Theriaca, Mithridatum, Papavera etc. Despre domnitorul moldovean de la mijlocul secolului al XVIII-lea Constantin Racoviță Cehan (căsătorit cu o turcoaică din Istanbul), cronicarul Ioan (Ioniță) Canta scria : „De atâta era strașnic că mânca afion dimineața și la vreme de chindii [= după-amiaza] bea pelin cu ulciorul, și preste
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
au străduit să contribuie la realizarea unității culturale a românilor. În acest scop, activitatea Societății Academice Române și evenimentele vieții literare din Iași și București sunt urmărite atent. Se publicau informații diverse privitoare la cei mai cunoscuți scriitori munteni și moldoveni, precum și la ziarele și revistele mai răspândite. Preferințele se îndreptau către I. Heliade-Rădulescu, D. Bolintineanu și V. Alecsandri, ale căror versuri sunt des reproduse. În articolul O scrisoare critică, publicat de Eminescu în martie 1870, în care se polemiza cu
ALBINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285225_a_286554]
-
restrâns, mai ales tipologic, scriitorul îl precede pe I. L. Caragiale. În 1868 și 1869, editează la Botoșani revista literară „Steluța”, în care și-a publicat greoaiele povestiri istorice despre Ștefăniță Vodă și Petru Rareș, din ciclul pretențios intitulat Romanele domnilor moldoveni. A tradus din fabulele lui P. Lachambaudie și, sporadic, din Lermontov, Béranger, Th. Gautier. O Romanță, tălmăcită dintr-un autor italian neidentificat, a fost, până spre sfârșitul secolului al XIX-lea, piesă de rezistență în repertoriul lăutăresc din Moldova. SCRIERI
ADRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285193_a_286522]
-
în vremea șederii sale la Constantinopol, când a tradus și Vechiul Testament. Partea întâi și a doua au fost traduse peste aproape un deceniu, de un monah din Țara Românească. Părțile au fost reunite într-un singur manuscris de un cărturar moldovean (prin 1680-1690), care a făcut unele abrevieri și a îndreptat uneori tălmăcirea în urma comparării cu textul original neogrecesc. A existat și o traducere în românește făcută din slavonă, fiind vorba doar de primele două părți. Partea a treia a fost
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
en Roumanie vers 1820, Paris, 1930; Cavour și Unirea Principatelor, București, 1930; Conspiratori și conspirații în epoca renașterii politice a României (1848-1877), București, 1930; Date ce ne privesc, în autobiografia contelui I. Marsigli, Cluj, 1931; Tattarescu, Craiova, 1931; Mentorul studenților moldoveni de la Torino (1860-1861), București, 1934; Simion Bărnuțiu, Al. Papiu-Ilarian și Iosif Hodoș la studii în Italia. Cu documente inedite, București, 1935; Curs despre Dante și Petrarca, București, 1935-1936; O legiune italiană în Transilvania. 1849, Cluj, 1935; Statele Unite ale Europei în
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
Chestia preoțească, urmat de schița Toamna și de o traducere din Cehov, în „Basarabia” (1906). Poeziile originale le-a publicat în „Luminătorul”, „Viața Basarabiei” și în „Kișiniovskie eparhialinâie vedomosti”. În iunie 1917 prezintă la cursurile de limba română pentru învățătorii moldoveni poezia-manifest Limba noastră, apărută tot atunci în „Cuvânt moldovenesc”. M. impune prin opera sa nu doar un om creștin doctrinar, ci și un homo christianus genuin, organic. Acordul dintre Hristos și popor, asemenea aceluia dintre sămânță și arătură, cum zicea
MATEEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288063_a_289392]
-
și purtăm dorința în suflet ca slujba lui Dumnezeu să se săvârșească de-a pururi în țara noastră cu mai mare cinste și să sporească neîncetat“1. Acest fragment, dintr-un act de danie din 1 mai 1384 al domnului moldovean Petru I (1377-1391), emis în favoarea călugărilor dominicani din Siret, trimite, fără îndoială, la documente similare din spațiul central european al secolelor XIII-XIV, prin care potentați catolici au răsplătit zelul acelor „neobosiți ostași întru Christos“. Ne gândim, desigur, la călugării misionari
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ei vor plăti chiar cu propria viață pentru curajul de a fi fost mesageri ai Occidentului într-o lume în care Eclezia Romei provoca mai degrabă ură decât admirație. Trecerea de către Petru I a vămii de la Siret sub controlul dominicanilor moldoveni invocă o atmosferă de înțelegere confesională, care trebuie să fi domnit în principatul românesc est-carpatic la sfârșitul secolului XIV. Același spirit ecumenic, pentru a apela la un termen mai degrabă contemporan nouă, explică și transformarea Siretului într-un important centru
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ștefan Pascu, Contribuțiuni documentare la istoria românilor în sec. XIII și XIV, în „Anuarul Institutului de Istorie Națională“, Cluj, Sibiu, 10, 1945 (în continuare: Pascu, Contribuțiuni documentare), p. 204. Statutul privilegiat de care s-au bucurat un timp călugării catolici moldoveni părea să confirme așteptări mai vechi ale papalității în legătură cu cele două principate, de la sud și, respectiv, est de Carpați. Să ne amintim, aici, că, patru decenii mai devreme, în octombrie 1345, papalitatea, prin vocea lui Clement IV (1342-1352), nu își
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pentru țara de la răsărit 13. Istoricii și lingviștii români care au acceptat și au susținut existența unor strânse legături dintre români și slavi încă din zorii evului mediu au putut invoca în sprijin și o anumită tradiție din mediul cărturarilor moldoveni sau munteni. Dimitrie Cantemir, de pildă, a stăruit în mod special asupra rolului pe care l-a avut Biserica ortodoxă în adoptarea scrierii slave 14, pentru ca Miron Costin să se refere expres la aducerea din Serbia a „literelor și limbii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
zmeu, vrajă, iad, rai, praznic, potop etc.19. La scurt timp după apariția pe harta politică a Europei, Țara Românească și Moldova vor ocupa locuri bine definite în civilizația bizantino-slavă. Chiar dacă din arsenalul politic al celor dintâi domni munteni și moldoveni nu au lipsit nici gesturi care, la un moment dat, păreau chiar a lăsa deschisă opțiunea între creștinătatea orientală și cea occidentală - să reamintim aici, pentru Țara Românească, convertirea la catolicism a principelui Nicolae Alexandru, iar pentru Moldova legăturile strânse
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
iar mai apoi și la est de Carpați, se poate vorbi despre afirmarea definitivă a „partidei panortodoxe“. Alături de realitățile confesionale interne, marcate mai ales de predominarea covârșitoare a creștinilor de rit oriental asupra catolicilor − realitate pe care domnii munteni și moldoveni nu o puteau ignora −, la consolidarea elementului ortodox, inclusiv a celui din anturajul familiilor domnitoare 20, a contribuit și așezarea în mănăstirile muntenești și moldovenești a unor călugări din Balcani. Chiar dacă o astfel de mișcare a fost, nu de puține
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de către maghiari la Mohacs (1526), catolicii din Moldova și Țara Românească, inclusiv cei din anturajul domnilor, au resimțit din plin vicisitudinile timpului. Relatări de la mijlocul secolului XVI invocă discriminările la care au fost supuși creștinii de rit occidental de către domnul moldovean Ștefăniță Rareș - „un mare dușman al catolicilor“43. Emisari • Sýkora, Poziția internațională; Auner, Episcopia de Baia. • A se vedea, printre altele: Horst Glassl, Der Deutsche Orden im Burzenland und in Kumanien (1211-1225), în „Ungarn-Jahrbuch“, München, 3, 1971; Kurt Horedt, Unele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Iași de Gheorghe Șincai. Tonul polemic al textului îl va îndepărta pe Șterca Șuluțiu de scopul propus, transformându-l într-un apărător al virtuților neamului său. El neagă existența unor gesturi de intoleranță religioasă în trecutul conviețuirii dintre armeni și moldoveni, legitimând represiunea lui Gheorghe Duca prin „crimenele laesae Majestatis, praeditionis Patriae“, săvârșite de armeni „și prin perfidia lor asupra domnitorului“ împotriva căruia s-au răsculat la sfârșitul anului 1671. Chiar dacă acest răspuns nu a fost publicat, rămânând în manuscris, conținutul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ale austriecilor în cealaltă parte a țării, încât exista șansa pentru locuitorii din preajma frontierei comune ca seara „să se culce moldoveni și <dimineața> să se trezească austrieci“39. Teritoriul basarabean luat Rusiei urma să fie retrocedat spre administrare unei comisii moldovene în două etape: mai întâi zona sudică, de la Dunăre, și apoi cea nordică. Gordon, care făcuse deja peste 100 de planuri ale noului hotar, deplângea însă încetineala partenerilor moldoveni, găsindu-i „îngrozitori pentru afaceri“. Zelul său, manifestat îndeosebi în această
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]