993 matches
-
Organizează viața mănăstirească după modelul mănăstirilor din orient cu adaptările necesare locului. Prin aceasta, Ioan Casian este un factor de legătură între cultura patristică a Răsăritului și cea a Apusului fiind considerat unul dintre cei mai de vază promotori ai monahismului în occident. A combătut teza augustiniană despre „supremația harului asupra propriei conștiințe, fiind astfel considerat semipelagianist. A luat poziție împotriva nestorianismului și a pelagianismului. După o trăire creștinască dusă în viața monahală vreme de peste 60 de ani, decedă la Mănăstirea
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
și Catedrala din Alba Iulia. Doar trei maici au venit la Pissiota din obștea de la Ghighiu și au muncit strașnic, începând din anul 1933. În afara stareței mai erau maicile Irina și Alexia. Cele două erau mamă și fiică, tunse în monahism la aceeași dată, într-o impresionantă ceremonie, cum spun martorii oculari. Acum, mama care se împotrivise ca fiica ei să se călugărească i-a urmat exemplul. Fiica ei este stareță și mama îi este ucenică. Credinciosul care se roagă în
Mănăstirea Pissiota () [Corola-website/Science/312494_a_313823]
-
sau Hacman. După absolvirea studiilor secundare, a urmat cursurile Școlii clericale din Cernăuți și apoi pe cele ale Facultății de Teologie Romano-Catolică a Universității din Viena, pe care le-a absolvit în 1823. După absolvirea facultății, a fost tuns în monahism în anul 1823, fiind hirotonit ierodiacon și apoi ieromonah. Având studii înalte, este numit catihet (profesor de religie) la Școala trivială, apoi profesor pentru studiul biblic la Institutul Teologic din Cernăuți (1827-1835). În anul 1835, este numit și hirotonit ca
Eugenie Hacman () [Corola-website/Science/310306_a_311635]
-
La Odorhei a fost profesor de religie la Liceul de Băieți „Ștefan O. Iosif”, iar la Vistea a condus un orfelinat. La 1 noiembrie 1946, Sfanțul Sinod al BOR îl însărcinează cu conducerea provizorie a Episcopiei Maramureșului. După tunderea în monahism la mănăstirea Cernica, pe 30 noiembrie 1947, de către episcopii Efrem Enachescu și Pavel {erpe, în 2 decembrie același an avea să primească cârja de arhiereu pentru eparhia de Maramureș. În septembrie 1948 devine Arhiepiscop de Suceava și Maramureș, pentru că la
Sebastian Rusan () [Corola-website/Science/310304_a_311633]
-
Matei 5, 13-14]”. La inspirația patriarhului Justinian Marină s-a ocupat de buna desfășurare a activității de învățământ din seminariile monahale de la Neamț, Agapia și Văratec, dar și a școlilor monahale, care în 1955 aveau 371 de cursanți. Tot pentru monahism mitropolitul Sebastian Rusan a urmărit îndeaproape acomodarea vieții monahale la noile realități politice, prin organizarea, inițiată de Patriarh, a atelierelor din mănăstiri, dar și prin urmărirea de către monahi a unei intense vieți duhovnicești. Din punct de vedere cultural a căutat
Sebastian Rusan () [Corola-website/Science/310304_a_311633]
-
prin sprijinul episcopului Atanasie. Familia a ridicat și troița Rednicenilor, la intrarea în Berbești, primul sat pe valea Marei, venind dinspre Sighet. de Giulești-Maramureș, între anii 1734-1738, a studiat la Colegiul iezuit din Cluj, după care a urmat pregătirea pentru monahism, în calitate de novice, la mănăstirea greco-catolică ruteană de la Muncaciu, localitate aflată în prezent în vestul Ucrainei. După noviciat s-a reîntors la colegiul iezuit din Cluj, pentru a-și continua studiile și a absolvit filosofia. În anul 1743 a plecat la
Atanasie Rednic () [Corola-website/Science/309206_a_310535]
-
Vasile cel Mare avea o experiență importantă a vieții cinobitice și anahoretice (austere) din călătoriile pe care le făcuse în Orient, în cursul cărora a observat diferite forme ale vieților consacrate. Din această experiență, a dezvoltat o nouă formă de monahism, pe care a redactat-o, în parte, cu ajutorul Sfântului Grigore de Nazianz, dând naștere "Ordinului Sfântului Vasile cel Mare". Pentru Sf. Vasile cel Mare, idealul monastic nu se găsește în imensele colonii de călugări care existau în Egipt, nici în
Ordinul Sfântul Vasile cel Mare () [Corola-website/Science/310594_a_311923]
-
Sfântul Pavel și viața celor mai de seamă comunități creștine din epoca apostolică" (1951); Temeiurile lucrării Bisericii pentru apărarea păcii" (1953). După decesul mitropolitului Nicolae Bălan și rămânerea vacantă a scaunului de mitropolit al Ardealului, Iustin Moisescu a intrat în monahism, la 23 februarie 1956 a fost hirotonit diacon de către episcopul-vicar patriarhal Teoctist Arăpașu, a doua zi celălalt episcop-vicar patriarhal, Antim Nica, l-a hirotonit preot, iar a patra zi, 26 februarie 1956, Adunarea Națională Bisericească, constituită în colegiu electoral potrivit
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
proiectul edificării frumoasei catedrale ortodoxe din Sibiu. În acest răstimp, Cristea a devenit și membru al clerului, fiind hirotonit la 30 ianuarie 1900 ca diacon necăsătorit și apoi ridicat la rangul de arhidiacon la 8 septembrie 1901. Este tuns în monahism la 23 iunie 1902 la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, de lângă Arad, când a primit numele de monah "Miron", iar la 13 aprilie 1903 a fost hirotonit ieromonah. La 1 iunie 1908 a fost ridicat la rangul de protosinghel. Ieromonahul Miron Cristea a
Miron Cristea () [Corola-website/Science/310821_a_312150]
-
preotului Ioan Marina în cel de-al doilea post de arhiereu-vicar, nou înființat, la Mitropolia Moldovei, și i-a acordat rangul ierarhic de Arhiereu, cu titulatura de "Vasluianul". În ziua de 11 august 1945, preotul Ioan Marina este tuns în monahism, la Mânăstirea Cetățuia din Iași, primind patronimicul Justinian, făcându-i-se și hirotesia în arhimandrit. Hirotonia în arhiereu a avut loc în Duminica zilei de 12 august 1945, în Catedrala Mitropolitană din Iași și a fost săvârșită de către mitropolitul Irineu
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
învestitură din aula Palatului Parlamentului și la cea de instalare din biserica "Sf. Spiridon Nou" din București, Patriarhul Justinian și-a prezentat programul de activitate ca patriarh. Printre obiectivele sale figurau: pregătirea clerului în duhul Ortodoxiei și cerințelor vremii; restaurarea monahismului românesc; reorganizarea învățământului teologic; desființarea Bisericii Române Unite cu Roma și integrarea credincioșilor acestei biserici în Biserica Ortodoxă Română; reînnodarea legăturilor frățești cu toate Bisericile ortodoxe; promovarea relațiilor ecumenice cu Bisericile creștine etc. La chemarea Patriarhului Justinian adresată credincioșilor greco-catolici
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
înfruntând sancțiunile, amenințările și chiar domiciliul forțat la care, pentru o vreme, a fost supus». Patriarhul Justinian (1948-1977) a căzut victimă prigoanei comuniste, atunci când a protestat împotriva Decretului 410 din 19 noiembrie 1959, care prevedea că puteau fi admise în monahism doar persoanele care au împlinit vârsta de 55 de ani, bărbații, și de 50 de ani femeile, și în baza căruia, au fost scoși din mănăstiri «cca 5.000 de monahi și monahii». Așadar, patriarhul Justinian «a avut curajul să
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
zonă mai exista o biserică pe stil vechi, în localitatea Tămădău. La acest schit, PC Gherontie aplica tipicul athonit, cu cea mai mare severitate. Fratele Meftodie a trecut la Biserica Ortodoxă Română de Stil Vechi din România, fiind tuns în monahism. Schitul a fost desființat în anul 1936. După cel de-al doilea război mondial, în anul 1945, cei doi frați au construit o casă în pădure în Munții Vrancei, la o distanță de 30 kilometri de orașul Panciu (județul Vrancea
Meftodie Marinache () [Corola-website/Science/308805_a_310134]
-
arhimandritul Zaharia Kopâstenski, a hotărât să se călugărească. Astfel, după ce se va pregăti, începând din 1622, duhovnicește la moșia sa din Rubiejovka, unde a zidit și o biserică cu hramul Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, va fi tuns în monahism, la Lavra Pecerska, după anul 1625. În toamna anului 1627 a fost ales egumen al mânăstirii, la vârsta de 31 de ani. Situația ortodoxiei în acea perioadă era tulbure din cauza încercărilor de catolicizare a nobilimii lituaniene, bieloruse și ucrainiene, care
Petru Movilă () [Corola-website/Science/308914_a_310243]
-
însă în Penitenciarul Turda și Aiud, după recursul făcut de Procuratură. Ca urmare a neînțelegerilor de ordin canonic dintre el și Biserica Ortodoxă Română (biserica oficială), arhimandritul Evloghie renunță în anul 1955 la stăreția Mânăstirii Râmeț. A fost exclus din monahism și caterisit. Prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din același an, Mănăstirea Râmeț a fost transformată în mănăstire de maici. Cele patru măicuțe și 11 ucenițe, sub îndrumarea stareței Pelaghia Prica, au înfruntat cu mare curaj și îndârjire
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
schitului Sihăstria, alături de fratele mai mare, Vasile. Pe 12 decembrie 1932, de ziua Sfântului Ierarh Spiridon, sunt primiți în obștea schitului. În 1935 este luat în armată, în orașul Botoșani. În 1936 se reîntoarce la schit și este uns în monahism pe 2 august 1937, primind numele călugăresc de "Cleopa". În iunie 1942 este numit locțiitor de egumen, din cauza stării precare de sănătate a starețului Ioanichie Moroi. Pe 27 decembrie 1944 este hirotonit ierodiacon, iar pe 23 ianuarie 1945 este hirotonit
Cleopa Ilie () [Corola-website/Science/305990_a_307319]
-
Teologic Universitar din București (1953-1957), iar mai târziu studii de specializare la Universitatea din Köln (1976-1977). De asemenea, între anii 1953-1957 a făcut studii la Institutul de Arte Plastice din București, obținând diploma de calificare în muzeografie. Este tuns în monahism la Mănăstirea Neamț la 10 martie 1951 sub numele Pimen, fiind hirotonit ierodiacon (1951) și apoi ieromonah (1957). Slujește în calitate de Profesor la școlile monahale din Mănăstirile Neamț și Secu (1951-1952), apoi ca pedagog la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamț (1952-1953
Editura Pimen Zainea () [Corola-website/Science/304821_a_306150]
-
foarte talentată pe plan muzical. După moartea copilului și apoi al soției sale, Nikolai Krotkov s-a înscris în anul 1896 la Academia Teologică din Kiev. La 13 august 1899, fiind în anul IV de studiu, a fost tuns în monahism, devenind ieromonah. În anul 1900 a absolvit Academia Teologică din Kiev cu titlul de candidat în teologie și a fost numit ca supervizor al Școlii Teologice din Vladikavkaz. În anul 1902 este ridicat la rangul de arhimandrit, fiind numit ca
Nikodim Krotkov () [Corola-website/Science/305682_a_307011]
-
se numesc in India "Mathas". Astăzi există o paletă deosebit de mare de ordine monahale hinduse. Ideea de bază au unei mănăstiri de a te retrage din lumea profană și acolo în singurătate să te apropii de Dumnezeu este și baza monahismului hindus. Chiar în conceptul celor patru stadii de viață ale omului (școlar, stăpân de casă, retras în singurătate și aflat în căutarea mântuirii.) arată că hinduismul a prevăzut retragerea oamenilor spre viața monastică. Învățătura hindusă poruncește ca oamenii să aprofundeze
Mănăstire () [Corola-website/Science/305374_a_306703]
-
extindă la bătrânețe ca "Vanaprashta" și ca "Samnyasin". Din această cauză preoții brahmani nu au trăit în abstinență și nici în castitate în hinduism. Totuși abstinența a jucat un rol deosebit pentru căutările religioase din toate. Pe lângă aceste forme de monahism născute mai ales din tradiția brahmanică se găsesc în hinduism nenumărați Sadhu - asceți rătăcitori - care nu aparțini nici unei instituții religioase. Miturile povestesc viața nenumăraților înțelepți Rishi care căutau adevărata cunoaștere în singurătate. Astăzi există învățători religioși care poartă numele de
Mănăstire () [Corola-website/Science/305374_a_306703]
-
obicei un Ashram în care predă și se se practică meditația pentru a se mijloci diverse forme de viață religioasă. Legătura unui credincios cu viața religioasă din Ashram nu poate fi comparată cu viața monastică și cu tunderea definitivă în monahism. În afară de aceasta majoritatea Ashram-urilor sunt independente și nesubordonate niciunei instituții religioase. Die Bindung eines Gläubigen an einen Ashram ist jedoch meilenweit entfernt von der Endgültigkeit einer Ordination; zudem sind die einzelnen Ashrams unabhängig und nicht an eine übergeordnete Institution gebunden
Mănăstire () [Corola-website/Science/305374_a_306703]
-
Ortodoxe Ruse ""Mănăstirile și viața monahală din Biserica Rusă în secolele XIII-XIV"". În anul 1986 a intrat ca frate în obștea Lavrei "Sf. Serghei" din orașul Serghiev Posad, regiunea Moscovei. La data de 7 decembrie 1986 a fost tuns în monahism cu numele de Dorimedont de către arhimandritul Aleksei Kutepov, starețul Lavrei (în prezent Arhiepiscop de Tula și Belevsk). Este hirotonit ca ierodiacon la 6 ianuarie 1987 în Catedrala din Vladimir de către IPS Serapion Fadeev, arhiepiscop de Vladimir și Suzdal și apoi
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
20 de ani și nu absolvise studii superioare. În anul 1966 episcopul Herineanu l-a mutat în parohia Inău. Finalizează cursurile universitare în anul 1968, la Institutului Teologic Universitar din Sibiu. La data de 31 decembrie 1972 este tuns în monahism. Între 1 august 1977 și 1 martie 1981 este stareț al Mănăstirii Sinaia. De la 1 martie 1981 este stareț la Mănăstirea Cernica. În toamna anului 1985 este ales arhiereu vicar al Episcopiei Râmnicului și Argeșului, mutându-se la Mănăstirea Curtea de Argeș
Calinic Argatu () [Corola-website/Science/305456_a_306785]
-
esențiale și poartă numele "anuvratas" ("jurămintele mici"). Ele sunt o replică laică a "mahavatas" și impun abținerea de la violență, mistificare și fraudă, păstrarea loialității conjugale și limitarea bunurilor materiale. "Anuvratas" sunt întărite de trei "gunavratas" și patru "shikshavratas". Discrepanța dintre monahism și laicat va duce la o despărțire de obiectiv a celor două formațiuni sociale. Un călugăr urmărește să distrugă ("nirjara") întreaga substanță karmică din suflet, în timp ce un neinițiat în tainele ascezei va dori doar să nu acumuleze ("samvara") noi monade
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
cărți, ca parte a jurământului non-achiziției. Teologia jainistă nu s-a oprit la moartea lui Mahavira, ci a fost dezvoltată și de învățăturile unor asceți, învățături care au trebuit și ele învățate, astfel încât cantitatea de texte din memoria colectivă a monahismului a crescut continuu. Refuzul de a scrie, care a durat câteva secole, nu va avea decât consecințe negative asupra literaturii jainite. Multe din cuvintele rostite de Mahavira au fost pierdute, textele au fost uitate sau învățate greșit. În 350 î.Hr.
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]