3,169 matches
-
cărora s-au produs mari pagube proprietății lui Hmelnițki, iar fiul său, Iuri, a fost bătut. Pentru a-și salva familia, Hmelnițki s-a refugiat în casa unei rude din Cihirin. El a obținut două audiențe la rege, dar hotărârile monarhului nu au fost respectate de puternicul magnat Koniecpolski. După ce nu a primit ajutorul așteptat din partea oficialilor polonezi, Hmelnițki a căutat sprijinul prietenilor și subordonaților cazaci. Cum cazacii erau tratat incorect de către polonezi, Hmelnițki a găsit ajutor nu doar în cadrul regimentului
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
Fiind un mare amator de lux, el își ungea în fiecare zi trupul cu miresme orientale scumpe și nu îmbrăca niciodată a doua oară unul și același chiton. La masă, împăratul folosea vasele sfinte, motivând cu aceea că Dumnezeu și monarhul, chipurile, ar avea totul în comun și cerul nu se va supăra. Împăratul se ocupa de treburi numai din când în când și Imperiul era guvernat de favoriți: la început, de Theodor Kastamonites, care avea o asemenea putere, încât, în
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
a lui Gheorghe Lupu, președintele Curții de Casație și a premierului Ion Antonescu, care, la acea dată avea gradul de general. Din acea clipă, regele avea două responsabilități: prima, să aibă grijă de țară, să moară pentru ea ca un monarh adevărat; a doua, să nu o trădeze niciodată, deoarece avea calitatea de ofițer, purtător al hainei militare a Armatei Române. La 22 iunie 1941, după declanșarea războiului pentru recuperarea Basarabiei și Bucovinei de Nord, au început cunoscutele represalii împotriva evreilor
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_407]
-
la masacrarea evreilor, nu s-au clarificat lucrurile, s-au ocolit cu mare atenție. Nu a răspuns nimeni la întrebarea, de ce, sau nu avem voie să știm adevărul. Deși complice la masacrele din Transnistria și Iași, fiind, totuși, regele României, monarhul a fost scos din rândul criminalilor de război. Restul guvernanților au fost ciuruiți fără milă și regrete, la 1 iunie 1946, în spatele închisorii Jilava, iar alții au murit în lagărele de exterminare. La acest aspect voi reveni cu altă ocazie
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_407]
-
a anunțat la Radio că a fost semnat un armistițiu cu sovieticii. În baza acestui nea devăr, trupele române din Basarabia și de pe frontul fortificat Piatra Neamț Iași, care luptau să oprească ofensiva sovietică, au depus armele, pentru a respecta ordinul monarhului. În schimb, sovieticii nu au ținut cont că, românii au devenit aliații lor și, timp de 21 de zile, au luat prizonieri tot ce au întâlnit în cale până la București. Mai concret, regele și-a predat dușmanului întreaga armată, care
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_407]
-
Elevii perioadei totalitariste se întrebau de ce în România nu a existat perioada capitalistă? Juriștii anticomuniști și ofițerii de carieră lăsați pe drumuri, au declarat că, prin abdicarea de la 30 decembrie 1947, regele a încălcat jurămân tul de ofițer și de monarh al tuturor românilor. A dat dovadă de o lașitate certă. A oferit pe tavă, comuniștilor și sovieticilor, o țară și un popor latin, care au crezut în sinceritatea regelui lor, au sperat că vor fi protejați de cel în care
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_407]
-
august 1944, în urma căreia, Stalin l-a decorat cu înalta medalie Pobeda cu diamante, urmând să-l umilească cu prima ocazie, prin comisarul sovietic Vâșinski, coordonatorul implementării comunismului în România. Chiar dacă, Gheorghe GheorghiuDej și Petru Groza i-au arătat pistoalele, monarhul nu trebuia să semneze abdicarea. În loc să-i înfrunte cu mult curaj, a renunțat cu ușurință la Tron, la țară, la popor, la titluri și însemnele regale. Implicit, a acceptat că renunță definitiv la titlul de rege, nu temporar. A devenit
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_407]
-
Renunț în numele meu și al urmașilor mei, gafă imputată de tatăl său, Carol al II-lea, stabilit în Portugalia, la Estoril și justificată ca fiind impusă de sovietici. Marile democrații vestice nu l-au mai ajutat cu nimic pe tânărul monarh, care a plecat într-un exil rușinos. Anterior, în 1946, președintele SUA, Harry Truman, l-a lăudat pentru întoarcerea armelor împotriva germanilor aliați României, oferindu-i chiar și o decorație importantă. Citez din comunicat: Regele a dat țel, direcție și
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_407]
-
Unit ca Regină a Canadei, ale cărei funcții de zi cu zi sunt îndeplinite de către un Guvernator General la nivel federal și de câte un Locotenent-Guvernator la nivelul fiecărei provincii. Chiar dacă Guvernatorul General a preluat multe dintre funcțiile șefului statutlui, monarhul rămâne din punct de vedere constituțional șeful statului canadian. Astfel, funcțiile oficiale ale guvernului și chemările la urne sunt exercitate, iar legile sunt promulgate, în numele Suveranului. Regina Elisabeta a II-a este suveranul Canadei din 6 februarie 1952. Reprezentantul monarhului
Canada () [Corola-website/Science/297759_a_299088]
-
monarhul rămâne din punct de vedere constituțional șeful statului canadian. Astfel, funcțiile oficiale ale guvernului și chemările la urne sunt exercitate, iar legile sunt promulgate, în numele Suveranului. Regina Elisabeta a II-a este suveranul Canadei din 6 februarie 1952. Reprezentantul monarhului in Canada este Guvernatorul General, care este adesea numit din rândul politicienilor retrași din viața politică, al liderilor militari și al mass-mediei sau al altor cetățeni canadieni notabili. Guvernatorul General este numit în mod oficial de către Regină la sfatul Prim-
Canada () [Corola-website/Science/297759_a_299088]
-
liderilor militari și al mass-mediei sau al altor cetățeni canadieni notabili. Guvernatorul General este numit în mod oficial de către Regină la sfatul Prim-ministrului Canadei și este un reprezentant nepartizan care îndeplinește multe dintre rolurile constituționale, ceremoniale și simbolice ale monarhului, inclusiv acordarea consimțământului pentru promulgarea legilor elaborate în Parlament, citirea Mesajului Regal anual (de fapt, programul de guvernare al primului-ministru), primirea oficială a demnitarilor străini, prezentarea de decorații, semnarea tratatelor, deschiderea oficială a sesiunilor parlamentare, precum și dizolvarea Parlamentului înaintea alegerilor
Canada () [Corola-website/Science/297759_a_299088]
-
politică a comitatului a determinat dimensiunea dominației burgunde și habsburgice în zonă. În timpul domniei lui Filip al II-lea al Spaniei are loc izbucnirea Războiului de optzeci de ani, conflict în care Olanda este unul din principalele state rebele împotriva monarhului spaniol. În urma acestui conflict provinciile din nordul Țărilor de Jos devin independente și formează o confederație a Provinciilor Unite. În secolul XVII Olanda devine centrul cultural, politic și economic al noului stat, devenit cel mai bogat stat din lume. După
Comitatul Olanda () [Corola-website/Science/315057_a_316386]
-
înstrăinate, furate sau chiar ipotecate de Ioan Cazimir al II-lea pentru salvarea bugetului țării. Până în cele din urmă, au rămas doar 137 de piese proprietate a polonezilor. Cu toate acestea, colecția rămâne cea mai mare comandată de un singur monarh. Ele sunt considerate ca fiind capodopere ale artei și cea mai mare colecție de tapiserii europene. Responsabili polonezi au fost tot mai îngrijorați de siguranța tezaurelor din Castelul Wawel într-o perioadă în care țara ere expusă pericolului unui război
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
I și Ludovic al XIV-lea, amândoi ginerii defunctului rege, semnează în secret un tratat de partiție în 1668 la Viena. Astfel la scurt timp după moartea lui Filip al IV-lea, avocații tânărului Ludovic al XIV-lea justifică revendicările monarhului francez la tronul Spaniei în baza unor legi antice din Brabant, prin care Țările de Jos Spaniole trebuiau să fie ereditate ("ius devolutionis") doar de copiii din prima căsătorie a suveranului, adică de Maria Tereza, unica supraviețuitoare. În baza acestui
Războiul de Devoluțiune () [Corola-website/Science/329685_a_331014]
-
a luat de soție pe mama acestuia, văduva fratelui său, și a ordonat de îndată execuția asasinului lui Seleucos, Heliodoros, care uzurpase tronul. După câțiva ani a avut grijă ca prințul co-regent Antioh să fie asasinat și să rămână singurul monarh al Imperiului.
Antioh al IV-lea () [Corola-website/Science/337629_a_338958]
-
prescurtarea "k. k." au fost folosite împotriva regulilor până în 1889.) Primul "k." ( de la "kaiserlich") se referă la titlul "Kaiser von Österreich" ("Împărat al Austriei"), iar al doilea " k." (de la "königlich") se referea până în 1867 la titlul de "rege" pe care monarhul Habsburg îl purta ca suveran al mai multor regate din imperiu (Regatul Croației, Regatul Slavoniei, Regatul Ungariei, Regatul Boemiei etc.), iar începând cu 1867 s-a referit strict la titlul "König von Böhmen" ("Rege al Boemiei"), pe care împăratul îl
K. k. () [Corola-website/Science/335774_a_337103]
-
a reorientat casa cu fața la vest, a construit aripile de nord și de sud cu intrări separate. Grădina de la Kensington House a furnizat fructe și legume pentru curtea de la Palatul St.James. Pentru 70 de ani, a fost reședința favorită a monarhilor britanici, deși reședința oficială a curții era Palatul St.James. Regina Maria a murit de variolă la Palatul Kensington în 1694. În 1702 William al III-lea a căzut de pe cal la Hampton Court și a fost adus la Palatul
Palatul Kensington () [Corola-website/Science/299428_a_300757]
-
cu picturi murale și tavane pictate de William Kent. În 1722 el a proiectat Sala Cupolei. În 1819 în Sala Cupolei a fost botezată Prințesa Victoria, cre s-a născut la Kensington, în apartamentele Ducelui și Ducesei de Kent. Ultimul monarh care a folosit Palatul Kensington a fost George al II-lea. Charles Bridgeman a reconceput grădinile palatului într-o formă încă recognoscibilă astăzi. După decesul regelui George al II-lea la palat în 1760, Palatul Kensington a fost pus la
Palatul Kensington () [Corola-website/Science/299428_a_300757]
-
George al II-lea la palat în 1760, Palatul Kensington a fost pus la dispoziția membrilor secundari ai famiiei regale, inclusiv la tânăra fiică a Ducelui de Kent care a locuit la palat cu mama sa. Regina Mary (bunica actualului monarh al Regatului Unit) s-a născut la Palatul Kensington în 1867. Părinții ei, Ducele și Ducesa de Teck, locuiau în palat. Eduard al VII-lea numea palatul "o grămadă de mătuși" din cauza numărului mare de rude regale care aveau reședința
Palatul Kensington () [Corola-website/Science/299428_a_300757]
-
tribunal prin folosirea deciziilor din cazurile individuale că precedent pentru cazuri ulterioare. Obiceiul constituțional reprezintă “totalitatea normelor și obiceiurilor după care trebuie să se conducă acei care dirijează muncă aparatului administrativ.” Una dintre convențiile acceptate este că atunci când demisionează guvernul, monarhul va cere șefului opoziției să formeze un nou guvern. O altă convenție este ca o lege care afectează succesiunea la tron are nevoie și de acordul parlamentelor din statele membre Commonwealth, nu numai de acordul celui din regatul Unit. Parlamentul
Constituția Regatului Unit () [Corola-website/Science/307579_a_308908]
-
spectaculoasă, dar numai în cercurile de elită. Aceasta se datorează prestigiului conferit de puterea Franței în secolul al XVII-lea și de valoarea culturii sale. La curțile monarhice se practică franceza, datorită și faptului că prințese franceze sunt căsătorite cu monarhi străini și pleacă împreună cu suitele lor. Se răspândesc astfel și modul de viață, moda, manierele și obiectele de lux franceze. Limba franceză este folosită și de intelectuali, și începe să se impună în diplomație, în locul latinei. La răspândirea francezei în
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
školski brod" „navă-școală italiană modernă”, "poznata beogradska operska pevačica" „o cunoscută cântăreața de operă din Belgrad”. Atributul adjectival exprimat prin numeral ordinal stă de obicei înaintea substantivului, ca orice atribut adjectival ("peți razred" „clasa a cincea”), dar cu numele de monarhi se plasează după acesta: "Petar Prvi „Petru I”. Dacă substantivul mai are un atribut adjectival, numeralul stă înaintea acestuia: treći svetski rât" „al treilea război mondial”. Atributul adjectival al numelui predicativ stă după verbul copulativ dacă nu este scos în
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
al Portugaliei și a soției lui, Adelaide de Löwenstein-Wertheim-Rosenberg. În momentul nașterii sale, tatăl ei era în exil și familia trăia ca oaspeți ai imperiului austro-ungar. În ciuda situației lor grele, fiicele lui Miguel I au făcut căsătorii bune, unele cu monarhi în exercițiu sau cu foțti capi ai dinastiilor europene. Infanta Maria Ana s-a căsătorit la 21 iunie 1893 la Schloss Fischhorn, Zell am See, cu William, Prinț Ereditar al Marelui Ducat de Luxemburg (1852-1912), fiul cel mare al lui
Marie Anne a Portugaliei () [Corola-website/Science/322324_a_323653]
-
Unit, și moștenitor al titlurilor de Duce de Cumberland și Teviotdale și Conte de Armagh. Titlurile sale au fost suspendate în conformitate cu Actul Privării Titlurilor din 1917. Botezul lui Ernst August din vara anului 1914 a fost ultima mare întâlnire a monarhilor europeni înainte se izbucnirea Primului Război Mondial. Printre nașii săi se includ: împăratul Wilhelm al II-lea și împărăteasa Augusta Viktoria, bunicii materni; Ducele și Ducesa de Cumberland, bunicii paterni; George al V-lea al Regatului Unit, Franz Joseph I al Austriei
Ernest Augustus al IV-lea, Prinț de Hanovra () [Corola-website/Science/333048_a_334377]
-
Ioana cea Nebună), mama regelui Carol I al Spaniei, la rândul lui Împărat romano-german (Carol Quintul), a devenit complet nebună încă din tinerețe; frica unei tendințe spre nebunie a existat în rândul habsburgilor. Carol al II-lea a fost ultimul monarh spaniol din dinastia de Habsburg, invalid fizic, retardat mental și desfigurat (posibil datorită prognatismului mandibular; nu era capabil să mestece). Limba lui era atât de mare încât cu greu se putea înțelege ce vorbește, și saliva în mod excesiv. Este
Carol al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310732_a_312061]