1,372 matches
-
Istoria Critică a Românilor, București, 1875, vol. I, p. 88-69 și 110, care dezbate cel dintâi pasajul, semnalat de Alexandru Hașdeu, din cronica lui Fazel-Ullah-Rașid, medicul de Hemedan, fiul lui Abul-Kair, pasajul scris pe la 1303, unde se vorbește de luptele mongolilor cu caraulaghii, în 1241, text reprodus după D’Ohsson, Histoire des Mongols, tom I, La Haye, 1834, p. XXXV și II, p. 627-628. Ceilalți istorici, A. D. Xenopol, în Istoria Românilor din Dacia Traiană (12 vol.), București, 1927, ed. I, Vlădeanu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
nici unul din dregătorii maghiari ai generației sale nu au fost născuți să conducă. Și incapacitatea lor avea să se dovedească îndată ce la orizont a apărut primejdia tătară, care a spulberat statul maghiar și toată măreția lui. CINE SUNT TĂTARII SAU MONGOLII Cuvântul tătar este cunoscut în izvoarele istoriei românilor, cu mulți ani înainte de cunoscuta invazie din 1241. Îl avem menționat în epoca romană pe teritoriul Daciei în contextul „nomine Asianorum Tartario Veneti filius” și în anul 1181, când un act emis
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
însemnat cuvântul tătar în limba mongolă, nume dat vreunui om, probabil, de la care a rămas denumirea unui trib de limbă mongolă, a unui râu și a unei regiuni întregi. Ioan Plano Carpini, care a petrecut un an și jumătate între mongoli, în anii 1246-1247, scrie că țara acestora mai este locuită de tătari Deinde terram Mongolorum intravimus, quos Tartaros apellamus. Războinici de temut, locuind încă din secolul al VIII-lea în regiunea de jos a Kerulenului, erau socotiți printre cei mai
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
erau socotiți printre cei mai sălbateci din toate popoarele mongole și luptau întotdeauna în avangardă, așa cum apar secuii în fruntea oastei ungurilor. Wilhelm de Rubruquis ne dă, în 1253, și explicația de ce numele de tătari a acoperit pe acela de mongoli: Tunc ipse Cyngis praemittebat ubique ipsos Tartaros et inde exivit nomen eorum: quia ubique clamabatur: Ecce Tartari veniunt. Celălalt nume de mongol, apare în epoca T’ang pentru triburile chewei (din Kerulenul de Jos și Khinganul de Nord), denumite Mong-wou
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Wilhelm de Rubruquis ne dă, în 1253, și explicația de ce numele de tătari a acoperit pe acela de mongoli: Tunc ipse Cyngis praemittebat ubique ipsos Tartaros et inde exivit nomen eorum: quia ubique clamabatur: Ecce Tartari veniunt. Celălalt nume de mongol, apare în epoca T’ang pentru triburile chewei (din Kerulenul de Jos și Khinganul de Nord), denumite Mong-wou sau Mong-wa, din mijlocul căruia se naște Temugin sau Gingis-Khan. Țara lor de origine se află în Orientul Îndepărtat al Asiei, numită
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
politică. În 1203, el ajunge șef al keraiților și, susținut de „aristocrația stepelor”, după un an, în 1204, supune tribul naimanilor, ca în Adunarea generală a triburilor (Curiltai), ținută la izvoarele Ononului, în 1206, să fie proclamat khan al tuturor mongolilor, cu numele de Gingis-khan (Hanul cel mai puternic). Bărbat de statură înaltă, cu osatură puternică, fruntea largă și „ochi de pisică”, Gingis-khan își impuse autoritatea și prin vioiciunea spiritului său. El reorganiză armata triburilor turco-mongole pe mari unități de cavalerie
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Crimeii până la gurile Niprului, iar în 17 ianuarie 1223 iau cu asalt orașul Sudacu din Crimeea, unde făceau comerț genovezii și venețienii, care plăteau tribut cumanilor. BĂTĂLIA DE LA CALCA DIN 16 IUNIE 1223 ȘI CELE DINTÂI RAPORTURI ALE ROMÂNILOR CU MONGOLII Prin ocuparea regiunilor Donului inferior și a Sudacului, (cunoscut uneori și sub numele Soldaia), mongolii desființaseră nu numai Cumania Albă până la Nipru, dar au dat o grea lovitură economică Imperiului Stepelor din Dești-Kipciak. Acesta era cel mai important centru comercial
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Crimeea, unde făceau comerț genovezii și venețienii, care plăteau tribut cumanilor. BĂTĂLIA DE LA CALCA DIN 16 IUNIE 1223 ȘI CELE DINTÂI RAPORTURI ALE ROMÂNILOR CU MONGOLII Prin ocuparea regiunilor Donului inferior și a Sudacului, (cunoscut uneori și sub numele Soldaia), mongolii desființaseră nu numai Cumania Albă până la Nipru, dar au dat o grea lovitură economică Imperiului Stepelor din Dești-Kipciak. Acesta era cel mai important centru comercial, în care cumanii vindeau sclavi de ambele sexe, piei de vulpi, de castori, de lupi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
au fost cumanii, apoi oastea lui Daniel Romanovici, cu toată vitejia acestuia, care nu a părăsit bătălia decât târziu, deși a primit o săgeată în piept, și, în cele din urmă, Matislav de Halici și Kotian. Cu caii bine odihniți, mongolii, ieșind din ascunzișurile lor, se întreceau în urmărirea și săgetarea fugarilor. „Bătălia - scrie Ibn-el-Asîr - a fost una din cele mai înverșunate și a ținut mai multe zile; dar în sfârșit tătarii au ieșit învingători, cumanii și rușii fiind cu desăvârșire
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
defecțiunea brodnicilor, că tătarii ar fi prădat după Calca până la Nistru, Țara Brodnicilor, iar B. P. Hașdeu să presupună că ei ar fi ajuns până la Severin. În această privință, izvoarele ruse sunt mult mai bine informate. În urmărirea rușilor fugari, mongolii au mers până la Novgorodul Sviatopole, de pe Nipru, mai jos de Kiev. Letopisețul din Novgorod scrie clar: „A pierit atunci mulțime fără număr de oameni și se puteau auzi prin toate cetățiile și satele suspine și tânguiri și jale... Tătarii însă
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
anii 1070, 1186, 1199 și 1210 (v. mai sus) De altfel, cronicele maghiare și actele emise de Coroana Ungară nu-i vor arăta pe români în lupta cu tătarii nici la 1241. În alte izvoare, însă, ei apar. CAUZELE INVAZIEI MONGOLILOR ÎN ȚĂRILE ROMÂNE Bătălia de la Calca a adus victoria lui Gebe și Subotai și o nesfârșită pradă de război. Dar, nu e mai puțin adevărat că rezistența rușilor și cumanilor a rărit simțitor rândurile celor 25.000 călăreți, încât Subotai
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ci de Batu-khan, viitorul stăpân al Hoardei de Aur, care, în urma unui conflict cu el la un banchet, a cerut lui Ogodai să-și recheme fiul în Mongolia. După o pauză de câteva luni de zile, în toamna aceluiași an, mongolii apar dincoace de fluviul Don și în 26 decembrie 1238 ocupă Sudacul din Crimeea. În primăvara anului 1239, ei încep asedierea Pereiaslavului și Cernigovului, din stânga Niprului. Pentru dărâmarea zidurilor acestora, s-au folosit mașini care aruncau pietre atât de mari
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Pereiaslavului și Cernigovului, din stânga Niprului. Pentru dărâmarea zidurilor acestora, s-au folosit mașini care aruncau pietre atât de mari, încât abia puteau fi ridicate de patru oameni. Căderea Kievului mai apoi, în 6 decembrie 1240, le-a deschis, în sfârșit, mongolilor cale liberă spre Europa centrală și spre Țările Române. Dacă Moldova și Țara Românească trebuiau ocupate, deoarece făceau parte din Imperiul Cumanilor, dăruit ca ulus lui Giuci și revendicat de Batu-khan, pentru a întemeia Hoarda de Aur, cauza invaziei Ungariei
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și revendicat de Batu-khan, pentru a întemeia Hoarda de Aur, cauza invaziei Ungariei a fost extinderea suveranității acesteia la Sud și Răsărit de Carpați și azilului politic oferit de Bela al IV-lea lui Kotian și cumanilor lui, socotiți de mongoli „paznicii cailor” lor. Ultimul obiectiv urmărit de Batu-khan, în anul 1241, a fost, deci, refacerea Imperiului Cuman cu teritoriul Țărilor Române de pe malul Dunării, denumite, cum am văzut mai sus, Cumania Neagră și Țara Brodnicilor, fără Transilvania. Aceasta, însă nu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
plecare pentru ultima ofensivă. Batu-khan însuși, încheind operațiile împotriva Kievului la 6 decembrie 1240, se afla în fruntea armatei sale pe la 25 decembrie același an, la Liov, după ce pusese stăpânire pe Camenița și Vladimir. Dacă urmărim căile de pătrundere ale mongolilor în această ultimă invazie, după izvoarele scrise, putem reconstitui și planul ofensivei alcătuit de către Subotai, șeful Statului Major, acum în vârstă de 60 de ani. Întreaga armată a fost împărțită în cinci corpuri de oaste a câte 30.000 de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
după alții în patru sau cinci și după alții chiar în șapte. INVAZIA MOLDOVEI, SUDULUI TRANSILVANIEI ȘI ȚĂRII ROMÂNEȘTI Concentrarea trupelor tătare se terminase, la sfârșitul lunii decembrie 1240, și la Buda ajunsese deja zvonul, în jurul sărbătorii Nașterii Domnului, că mongolii pustiesc hotarele Haliciului, învecinat cu Ungaria și Moldova numită pe atunci Cumania. După ce au prădat aceste regiuni de la Răsărit de Carpați, pentru a-și procura alimente și furaje pentru cai, în așteptarea iernii, ei s-au retras cale de cinci
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
fost distrusă, e greu de spus dacă în aceeași stare se va fi aflat și Moldova, pe care o părăsiseră Kotian și cumanii, din lipsa izvoarelor istorice scrise de martori oculari. Cronica Ipatievscaia menționează, de pildă, că pe români (bolohoveni), mongolii i-ar fi lăsat în pace să cultive grâu și mei, ca unii ce vor fi avut de suferit probabil de pe urma stăpânirii cumanilor, ceea ce a trezit ura lui Daniel al Haliciului. Împotriva afirmației lui Rogerius, care scrie că „circula zvonul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ceea ce a trezit ura lui Daniel al Haliciului. Împotriva afirmației lui Rogerius, care scrie că „circula zvonul” (fama fuit) și nu ca martor ocular, el fiind în acel moment tocmai la Oradea Mare, vine contextul din propria sa lucrare că mongolii „n-au ars nici semănăturile, nici fânețele, nici casele” („nec fruges, nec stramina, nec domos, aliquas combusserunt”) ca atunci, când ar reveni, să găsească provizii pentru cai și pentru ei („ut cum revernierunt tam pro eouis ouam pro se victualia
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
supuși tătarilor și le plătesc tribut („Ab orificio Tanais versus occidentem, usque ad Danubium, totum est subditum...omnes solvunt eis tributum.”). Mai mult decât atât chiar, ei au devenit aliați, alcătuind unități de război, care au îngroșat pe acelea ale mongolilor. Din aceste unități, vom găsi unele în Polonia și Silezia, socotite de izvoarele germane ca formate din „falși creștini și eretici, după a căror învățătură multe mănăstiri s-au dărâmat și mulți credincioși au fost omorâți de dânșii”. Altele vor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
arheologice au scos la iveală, lângă ruinele unei cetăți dacice din piatră, osemintele unor ostași, ce purtau grele săbii de fier și bani emiși de regele Bela al IV-lea (1235-1270), precum și ale unor locuitori, care s-au apărat în contra mongolilor cu uneltele lor agricole. Budjek în persoană a trecut apa Siretului în Episcopia Cumanilor. Aripa lui dreaptă a înaintat prin satele Urechești și Conțăști de pe Străminoasa, pe „drumul tătarului” spre Trotuși și Oituz (numele unui zeu dacic, Oituz) pentru a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
deci, după 438 de ani, la Berilești, pe Siret. Din nefericire, nu avem mențiuni scrise nici târziu despre evenimentele petrecute de la 1 martie la 1 aprilie 1241 pe teritoriul Moldovei, care a fost ocupată complet în 30 de zile. Marșul mongolilor a fost îngreunat mai mult de începerea dezghețului și de ruperea apelor, decât de rezistența localnicilor, care cu greu s-ar fi putut concentra pentru a se opune unei armate ce intrase pe atâtea căi și înaintase către Moldova pe
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
se opune unei armate ce intrase pe atâtea căi și înaintase către Moldova pe drum deschis, cu o viteză de 90 km pe zi. Afară de rezistențele semnalate și deduse din săpăturile arheologice în regiunea Câmpulungului și Bâtca Doamnei, pe unde mongolii căutau drumuri de pătrundere prin munți spre Transilvania, în Moldova mai aveam, din ceea ce știm până în prezent, o împotrivire armată în Episcopia Cumanilor, după trecerea Siretului. Rogerius ne spune că „Bochetor (citește Bugek) împreună cu alți regi - se zice că - trecând
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
la 10 august 1279, deci după aproape 40 de ani, când Ladislau Cumanul întărește cumanilor supraviețuitori vechile posesiuni oferite de Bela al IV-lea și le mai dăruiește și pământurile „nobililor și ale iobagilor cetății Timișoara” căzuți în luptele cu mongolii, acestea erau „pustii cum au rămas de pe vreme năvălirii tătarilor... și lipsite de folosințe și venituri”. Calea aceasta este confirmată și de scrisoarea expediată de Bela al IV-lea, în 11 noiembrie 1264, către papa Inocențiu al IV-lea, în legătură cu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
orașul cu cetatea, nu au fost apărate deoarece Raynaldus, episcopul transilvan, plecase cu oastea spre Buda, unde fusese chemat de rege, pentru a muri în bătălia de Mohi, pentru cauza ungară. Gonind de zor pe Mureș în jos, spre vest, mongolii nu au pustiit de la Alba Iulia încolo chiar toate așezările. Același Rogerius ne relatează că devastarea acestora s-a făcut abia la retragere, în primăvara anului 1242, în așa măsură încât toate ținuturile erau pustiite și fără locuitori, și singurele
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în arta de a duce războiul, n-au așteptat să fie înconjurați și asediați în localitate, ci au ieșit înainte, ocupând poziții de apărare în munții împăduriți, unde cavaleria tătară nu se putea desfășura, ca la șes. Primul atac al mongolilor fiind respins, Cadan și Buri recurg la obișnuita lor stratagemă. Se retrag. Crezând în victoria lor, rodnenii, fiind și în ziua de Paști, la 31 martie, se apucară să petreacă cu vin marea sărbătoare. Supraveghindu-și de aproape adversarul, care
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]