KorAP: Find »[drukola/base=monoparental & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...47 >

1,152 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

conduce la discriminări. De exemplu, între părinți apare o modalitate de diferențiere, prin care mamele sunt antrenate în obligațiile față de copii într-o mult mai mare măsură decât tații. În legătură cu această stare de fapt îmi pun întrebarea: de ce numărul familiilor monoparentale conduse de femei este atât de mare față de cele conduse de bărbați (am arătat că în nouă din zece familii monoparentale femeile sunt părinții singuri)? Presupoziția asumată este că această stare de lucruri se datorează tocmai discriminărilor de gen. Capacitățile

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
într-o mult mai mare măsură decât tații. În legătură cu această stare de fapt îmi pun întrebarea: de ce numărul familiilor monoparentale conduse de femei este atât de mare față de cele conduse de bărbați (am arătat că în nouă din zece familii monoparentale femeile sunt părinții singuri)? Presupoziția asumată este că această stare de lucruri se datorează tocmai discriminărilor de gen. Capacitățile reproductive ale femeilor ajung să determine legătura dintre copii și mame, în sensul că ele sunt obligate să-și asume răspunderea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
reproducere 38 ale femeilor de către bărbați (Millett, 1971). Starea de fapt este așa de veche și de bine statornicită, încât se remarcă și în situațiile cumva la limită, unde unul din parteneri nu mai este nemijlocit prezent, ca în familia monoparentală. Aici se observă o stare prin care se combină exploatarea sexuală inițială (prin apariția unei sarcini neplanificate, în multe cazuri) cu subordonarea ulterioară a forței de muncă a femeilor, care vor desfășura activități de îngrijire și educare în favoarea copiilor, pe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
care pentru el sfera privată e resemnificată diferit față de părinții din familiile complete? Observația făcută în paradigma feminismului radical, conform căreia inegalitățile sunt puse pe seama patriarhatului 44, se poate verifica aici prin existența unui număr disproporționat de mare de familii monoparentale conduse de femei, față de cele conduse de bărbați. Structura de putere specifică patriarhatului și modul cum este constituită ordinea de gen apar ca surse de inferiorizare a femeilor de către bărbați 45, a mamelor de către tați. Politicile publice în favoarea familiei monoparentale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
monoparentale conduse de femei, față de cele conduse de bărbați. Structura de putere specifică patriarhatului și modul cum este constituită ordinea de gen apar ca surse de inferiorizare a femeilor de către bărbați 45, a mamelor de către tați. Politicile publice în favoarea familiei monoparentale ar trebui să presupună, în fapt, politici ale egalității de șanse pentru femeile părinți singuri. Prioritar ar fi vizată egalitatea de șanse în sfera privată. Acest aspect comportă anumite dificultăți, decurgând din respectul datorat respectivei sfere care reprezintă un drept

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
în măsurarea unui tratament presupus mai puțin favorabil aplicat unei persoane. Sintagma mai puțin trimite la o situație comparativă față de care mai puțin, echivalent sau mai mult ar putea avea semnificație. Din punctul de vedere al interesului pentru problematica familiei monoparentale, remarc prevederile legislative anterioare (Legea nr. 202/2002), în care prin discriminare directă se înțelegea „diferența de tratament al unei persoane în defavoarea acesteia, datorită apartenenței sale la un anumit sex sau datorită gravidității, nașterii, maternității ori acordării concediului paternal”48

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
angajare și că este interzisă solicitarea unui test de graviditate. Nu se prevede însă nimic privind discriminarea la locul de muncă al mamelor care au în îngrijire copii mici și a mamelor părinți singuri 50. În legile menționate, pentru familia monoparentală nu există prevederi explicite, politicile egalității de șanse fiind implicite, corelate strategiei generale. Centrul de greutate al demersului politic, în România, se situează în sfera publică. În Strategia Europeană pentru Egalitatea între sexe, pentru perioada 2001-2005, au fost identificate cinci

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
unui regim de muncă parțial; • stabilirea modalităților de acordare a concediului de odihnă, a concediului parental și a concediului familial; • asigurarea individualizării drepturilor. 3. Egalitatea ca includeretc "3. Egalitatea ca includere" Măsurile privind politici ale egalității de șanse pentru familia monoparentală ar putea porni de la acceptarea formelor de existență privată diverse drept comportamente care se desfășoară în parametrii sociali obișnuiți, normali, astfel încât părintele singur (în cele mai multe cazuri, femeile în calitate de părinți singuri) să nu mai fie tratat ca victimă pentru care să

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
și pentru formarea unei familii complete. Astfel, aceste persoane sunt tratate ca defavorizate, ca persoane care, experimentând dependența economică, au un status precar. Corelat acestei stări, se poate ajunge la închiderea în privatitate, la izolarea și marginalizarea persoanelor din familiile monoparentale: În calitate de concept politic abstract, privatitatea semnifică granițele de includere și excludere socială. În primul rând, are semnificația hotarelor de includere și excludere ce separă cetățenii de guvernare, în sensul separării persoanelor și instituțiilor „private” de autoritatea „publică”, exercitată de salariați

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
de salariați, agenți și agenții guvernamentale. În al doilea rând, privatitatea are semnificația hotarelor de includere și excludere, separând cetățenii de alți cetățeni (Anita L. Allen, 2001, p. 102). Din acest punct de vedere, apartenența la o familie de tip monoparental apare ca o pârghie de excludere de la participarea socială. Dintre diversele modalități de abordare a egalității, considerate clasice (am preluat, în acest sens, tipologia propusă de Giovanni Sartori, 1999, p. 309), ceea ce este de interes pentru familia monoparentală se referă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
de tip monoparental apare ca o pârghie de excludere de la participarea socială. Dintre diversele modalități de abordare a egalității, considerate clasice (am preluat, în acest sens, tipologia propusă de Giovanni Sartori, 1999, p. 309), ceea ce este de interes pentru familia monoparentală se referă la egalitatea socială, la egalitatea oportunităților ca acces și egalitatea recunoscută la nivelul premiselor unui start. Sursa: Giovanni Sartori, „Oportunități egale și circumstanțe egale”, în Teoria democrației reinterpretată, Editura Polirom, Iași, 1999, p. 309 În România, tratamentul egal

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
premiselor unui start. Sursa: Giovanni Sartori, „Oportunități egale și circumstanțe egale”, în Teoria democrației reinterpretată, Editura Polirom, Iași, 1999, p. 309 În România, tratamentul egal din perspectiva drepturilor politice și legale este satisfăcut din punct de vedere formal pentru familiile monoparentale, ca și față de orice alte grupuri sociale. Formal, statul, prin intermediul instituțiilor sale, tratează indivizii în mod egal: ei nu sunt dezavantajați în efortul de a beneficia de resursele și serviciile publice la care sunt îndreptățiți. Discriminările instituționale (prin reguli, politici

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
mai larg, legislativ, sunt greu de surprins, toate aceste instanțe fiind, aparent, neutre la gen, clasă, etnie etc. Discriminările posibile sunt indirecte, la nivelul consecințelor desprinse din practici, acestea fiind tributare prejudecăților, stereotipurilor de gen în primul rând. Pentru familia monoparentală, considerată, așa cum am arătat, drept una dintre candidatele de primă mărime la sărăcie, premisele rezistenței la discriminări sociale sunt mult scăzute. Rezistența mai mică față de discriminare mai poate fi cauzată și de lipsa de solidaritate din partea familiei lărgite, a comunității

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
la discriminări sociale sunt mult scăzute. Rezistența mai mică față de discriminare mai poate fi cauzată și de lipsa de solidaritate din partea familiei lărgite, a comunității. În multe situații, așa cum rezultă și din expresia folosită în mod curent, adultul din familia monoparentală este părintele singur. Singurătatea este o stare de fapt care determină o participare scăzută la viața socială, în sensul că părintele unic acordă în primul rând sprijin copilului său, chiar în detrimentul unor oportunități personale 51. Egalitatea de șanse numește, dintr-

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
în care societatea legitimează doar inegalitățile dobândite 52. Înțeleg prin aceasta o inegalitate fundamentală, nu numai inițială, ci permanentă (în sensul că este prezentă cu prioritate în fiecare situație). O primă cauză a inegalității sociale cu care se confruntă familia monoparentală este sărăcia. Aceasta duce la marginalizare. Indivizii săraci și familiile lor nu au acces, în primul rând, la resurse economice, apoi în spațiul politic, educațional etc. Marginalizarea este cauzată de absența unui minimum de condiții sociale de viață - condiții economice

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
societate. Depășirea excluderii sociale este un deziderat major al societății contemporane. În acest sens, acțiunile de factură socială se doresc stimulative în direcția formării unor comunități inclusive, iar la nivel global a unei Europe a solidarității 56. Părinții din familiile monoparentale se confruntă frecvent cu situații de lipsă de autonomie 57, șansele lor de viață fiind diminuate printr-o participare socială deficitară. Arătând că statutul cetățenilor privind drepturile egale de autodeterminare trebuie analizat critic, astfel încât să fie evaluate oportunitățile de participare

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
de putere privește sfera instituțiilor reglementative și juridice. Statul organizează o structură organizatorico-birocratică și care poate subordona cetățenii. Realizarea autonomiei indivizilor nu este posibilă fără asigurarea unei protecții adecvate a celor șapte locații de putere. Șansele sociale ale unei familii monoparentale sunt, în primul rând, șanse privind participarea. Am numit acest tip de șanse egalitatea ca includere. Oricare alt tip de egalitate se poate realiza numai după ce persoanele vizate ies din izolare și nu mai sunt marginalizate 60. 4. Democratizarea familieitc

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
viață: Ca o modalitate de adaptare la epoca industrială, familiile extinse s-au transformat în familii nucleare. Aceasta pare să fie însă doar o etapă în procesul evolutiv, fiind foarte probabil ca în viitor ea să fie înlocuită cu familii monoparentale sau cu alte forme de asociații libere (F. Fukuyama, 2002, p. 120). Democratizarea familiei și schimbarea reprezentărilor sociale privind normalitatea acesteia pot fi premisele care vor permite și celor ce trăiesc în familii monoparentale să ducă o viață mai bună

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
ea să fie înlocuită cu familii monoparentale sau cu alte forme de asociații libere (F. Fukuyama, 2002, p. 120). Democratizarea familiei și schimbarea reprezentărilor sociale privind normalitatea acesteia pot fi premisele care vor permite și celor ce trăiesc în familii monoparentale să ducă o viață mai bună. 5. Concluziitc "5. Concluzii" Credem că relatăm fapte când, în realitate, oferim interpretări ale faptelor în lumina unor idei familiare. (L. Wittgenstein)66 • Concluziile operează inevitabil cu generalizări mai mult sau mai puțin justificate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
5. Concluziitc "5. Concluzii" Credem că relatăm fapte când, în realitate, oferim interpretări ale faptelor în lumina unor idei familiare. (L. Wittgenstein)66 • Concluziile operează inevitabil cu generalizări mai mult sau mai puțin justificate, pripite. Un exemplu este că familia monoparentală e receptată drept un cadru de viață rezistent la schimbările relațiilor de gen. Acest fapt poate fi observat indiferent de mediu sau de regimul politic: femeile sunt cele care își cresc copiii în mod prioritar, iar maternitatea ca relație socială

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
refer la atenția deosebită acordată copilului. Maternitatea ca stare de parentitate în singurătate este favorabilă victimizării sociale. Carole Pateman arăta că „patriarhatul are două dimensiuni: dimensiunea paternă (tată/fiu) și cea masculină (soț/soție)” (1989, p. 105). În cazul familiei monoparentale, aparent, nici una din acestea nu este prezentă, cel puțin în mod nemijlocit. Ordinea patriarhală poate fi recunoscută în diversele sfere de relaționare: în cadrul familiei lărgite, în grupurile profesionale, în raporturile ocazionate de reglementările birocratice, în instituțiile publice. Concluziile lasă impresia

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
grupurile profesionale, în raporturile ocazionate de reglementările birocratice, în instituțiile publice. Concluziile lasă impresia că discuția poate fi considerată închisă, că, măcar în linii mari, ideile deja prezentate circumscriu suficient problema avută în atenție. Vizibilitatea socială a femeilor din familiile monoparentale este una defavorabilă (uneori chiar deviantă)67, ele sunt receptate ca persoane neajutorate și sărace. Când sunt tinere și își cresc singure copiii, au șanse diminuate pe piața muncii (de aici, șanse mai mici la obținerea veniturilor, șanse mai mici

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
se arată că au fost abordate doar anumite aspecte față de care, desigur, pot fi făcute multe alte observații, că, în mod inevitabil, tema a fost privită dintr-un unghi de vedere, dar că pot fi descoperite multe altele. Tratarea familiei monoparentale din perspectiva de gen a condus la ideea conform căreia faptul că de aproape 90% din numărul de familii de acest fel sunt responsabile femeile mame denotă un raport de putere în defavoarea lor; aceasta fiindcă, în majoritatea cazurilor, în România

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
exprimă opțiunea femeilor de a fi mame singure, iar nivelul de trai al acestor familii este scăzut, multe dintre ele trăind în sărăcie și suportând toate privațiunile determinate de lipsa de resurse. Categoriile de rudenie 70 instituie în cazul familiei monoparentale stări de fapt contradictorii; sunt accentuate legăturile pe linie maternă în detrimentul celor pe linie paternă. • Nici concluziile nu sunt suficiente, mai ales dacă se intenționează conchiderea discuției ca și cum ar identifica soluții. Pentru realizarea unei stări de fapt mai bune pentru

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
de fapt contradictorii; sunt accentuate legăturile pe linie maternă în detrimentul celor pe linie paternă. • Nici concluziile nu sunt suficiente, mai ales dacă se intenționează conchiderea discuției ca și cum ar identifica soluții. Pentru realizarea unei stări de fapt mai bune pentru familia monoparentală, în România (mai bune decât aceea de acum, recunoscută pentru sărăcia și premisele create pentru marginalizarea socială), este necesară centrarea atenției publice asupra părintelui singur. Aceasta va permite atât realizarea respectării drepturilor omului (a dreptului la viața de familie, cât

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]