1,878 matches
-
un fel de carnet de partid, pe care l-a pus pe raftul de deasupra biroului, sprijinit de poza de la Anaïs - pe care Încă o păstra, ca să-i amintească direcția.] O țară nouă o viață nouă Burlanele scot un sunet monoton, ninge cu fulgi mari, apoși, care se topesc și curg de pe acoperișuri În șiroaie, și, deși ceasul arată ora 10.35 dimineața, abia dacă poți să vezi ceva În jur - clima nu pare prea impresionată de fenomenele politice din spațiul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
face pentru dumneata? întrebă Pearl, tăios. Încă nu știu, răspunse Emma. Probabil că nimic. Apoi adăugă: Am vrut să te cunosc chiar înainte de a ști cine ești. Dar de ce ai vrut să mă cunoști? Scuză-mă, conversația asta devine cam monotonă. Nu cred. Poate puțin greoaie, însă facem progrese, îți spun încă o dată, nu știu. De ce ne simțim atrași de unii oameni și nu de alții? Asta nu-i o chestiune de logică. Cred că ar trebui să ne întoarcem. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
domeniul propriu de activitate pentru a vă promova interesele, dar 20 30 % din tematica abordată în seminariile de informare poate să aparțină și altor domenii. Prin îmbinarea temelor proprii cu teme de interes din alte domenii se dizolvă trend-ul monoton care ar putea să apară în timpul derulării seminariilor, și astfel totul devine mai atractiv, mai interesant. Pentru a da culoare acestor seminarii, alături de specialiști din propriul dumneavoastră domeniu de activitate trebuie să invitați specialiști de vîrf, care să vorbească despre
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
din capitala Franței care, în condițiile unei mediatizări menite să imprime publicului ideea de concept muzeografic unic în privința remodelării ansamblului, oferă în realitate un "autentic depozit". Accesul publicului este desigur permis, perimetral însă printr-un culoar ce creează un parcurs monoton...; unele muzee încearcă să organizeze expoziții temporare în care să fie incluse, prin rotație, obiecte existente în depozite. De cele mai multe ori, aceste demersuri se izbesc de refuzul conservatorilor, și de această dată informația fiind parțial prezentată; în acord cu tehnologiile
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
școlară, precum și actualizarea informației Cum în domeniul vizual-plastic metodele active sînt cele mai indicate, este de dorit ca și pedagogul muzeal în colaborare cu profesorul să folosească aceste metode, în condițiile în care constatăm că încă se mai practică expunerea monotonă, continuă și plictisitoare, prin lipsa oricărui feed-back. În multe situații vizita și explicația din spațiul de expunere nu sînt suficiente. În acest caz profesorul de educație plastică trebuie să recurgă la două intervenții: folosirea unor mijloace de învățămînt conexe (exponate
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
resursele individului. Factorii stresori care determină apariția dezechilibrului sunt considerați ca fiind amplasați atât la nivelul muncii (conținut, condiții și caracteristici ale acesteia) cât și la nivelul persoanei. Dezechilibrul este generat de proceduri birocratice lungi și complicate, activități din cadrul muncii monotone și repetitive, de lipsa stimulării și împlinirii în muncă, comportamentele dificile ale clienților, lipsa cooperării dintre colegi, conflicte interpersonale, lipsa stimulării și împlinirii în muncă, dubiile legate de propria competență etc., dar și de idealismul și irealismul aspirațiilor, optimismul inițial
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
înainte! Prezentați arm’! Și de această dată, mișcarea celor din pluton a fost fără cusur. Un singur țăcănit! Iar privirea a pornit ca o săgeată spre comandant. Colonelul a salutat și, făcând stânga-mprejur, a plecat, însoțit de suită... * Legănatul monoton al vagonului te îmbia la somn... Toaibă și-a rezemat capul de peretele vagonului, și-a tras pulpana mantalei peste ochi, încercând să ațipească. N-a fost chip, însă. Gândurile nu-i dădeau pace. Abia apuca să pornească, însoțit de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a dus într-un colț mai ferit. Nu-l interesa ce vecini are. Chiar dacă ar fi vrut să știe, nu avea cum, din cauza întunericului. A așezat sacul cu merinde mai ferit, și-a tras capela peste ochi și, în legănatul monoton al vagonului, a ațipit. Când s-a trezit, zorii anemici se prelingeau prin geamul murdar. La o cotitură, a reușit să distingă locomotiva obosită care trăgea după ea un șir de vagoane hârbuite. Lumina slabă abia dezvelea dealuri peticite cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și de interconectarea ce există între ochi, ca receptor al informației vizuale și creier, ca analizator al acesteia. Spre exemplu, dacă înainte de răsăritul soarelui, sau pe înserat, vom merge pe un câmp, vom vedea că în jur totul capătă nuanțe monotone de indigo. Petalele de mac nu mai apar roșii, nici iarba nu mai este verde, iar pietrișul apare cu o nuanță indigo pal, părând a împrăștia o bizară strălucire peste sumbrul covor de iarbă, ca și cum ochii au devenit extrem de sensibili
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
necredincios și fără de lege. Aceasta am însămnat”. “Dosithei, cu mila lui Dumnezeu, patriarh Ierusalimului”. ― Cred că ai băgat de seamă cum sună acum blestemul patrierșesc, fiule. ― Din câte am citit, am găsit că blestemele aruncate de “nimicnicia noastră” sunt destul de monotone. Adică aproape aceleași. Chiar și veninul cuprins în cuvinte grele este același. Sper să mai vorbim despre asta. ― Să vedem ce spune de această dată Hrisant, patriarhul Ierusalimului, în noiembrie 1704: “Scrisoarea de față a smereniei noastre vădește că mănăstirea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
avem pardon. Io mi-s producătorul. Dacă-i dai dumneaei și un tivi color te las să-i faci, după, încă zece vânătăi. MOȘ Y 66 Noapte de Crăciun frumos așezată peste cuplul Ionescu de la șase, ambii sforăind lin și monoton după tactul pendulei. Și ne-am opri aici cu descrierea dacă n-ar apărea din nimic al treilea personaj, un individ cu cizme roșii, barbă albă, rubașcă roșie, mustață albă, căciuliță roșie, nas roșu și mai roș și pe dincolo
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
dintr‐un spațiu unde domnește îndoiala, spațiu propriu ce însoțește orice creație și orice creator. Aș spune că nu trebuie să vă faceți probleme în ce privește apetitul lecturii. Textul construit dintr‐o realitate dusă într‐un fantastic hiperbolizat nu poate fi monoton, adormitor și gata să te facă să renunți la el, ci dimpotrivă, consider că este un atu. La o reluare a scriiturii o să observați că sunt pasaje (și mă refer la acelea cu publicitatea) la care se poate renunța, ceea ce
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93045]
-
nici un întrerupător. Ziua, cele două becuri răspândesc o lumină murdară care ajută doar păianjenii să-și continue opera. Noaptea, însă, această lumină ticăloasă nu e cu totul zadarnică. Întrucât trebuie să vă spun că, noaptea, suflă un vânt continuu și monoton. Pornește curând după asfințitul soarelui și încetează abia spre dimineață. Se văd mai întîi trâmbe de praf, un praf înecăcios și roșu, stârnit din iarba uscată și mai ales de pe porțiunile de pământ gol dinspre pădure. Ceva mai târziu, răzbate
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care-și exercitau presiunea asupră-mi. mă vedeam neputincios de a întreprinde ceva pentru a mă elibera. Cu privirile încremenite, fixam în neștire o dungă de covor, până mă dureau ochii. Îmi alegeam atunci alt punct și același joc reîncepea monoton, obsedant, exasperant. ― Nu vrei să te culci? m-a întrebat Alexa, care stătea mută și străină pe alt fotoliu din colțul sufrageriei. Întrebarea m-a făcut să tresar, așa cum faci când primești o excitație puternică din exterior. Uitasem cu totul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Eu mănânc printre ultimii, în seria a doua. După-amiază, pe la cinci, mai înot o jumătate de oră, apoi casc gura la cei care joacă șah pe terasă ori citesc. După cină, ies să fac un tur pe faleză... Pare cam monotonă o asemenea zi, dar asta nu mă supără. Se întîmplă aici ceva, aproape inexplicabil, care ține parcă de taumaturgie... În fine, să mă apuc de treabă. De câte ori am încercat să lămuresc interesul meu pentru Grecia antică, n-am reușit să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și-a găsit în America terenul cel mai prielnic? În acest caz, nu cumva ne importăm viitorul, asimilând mentalități spre care, oricum, ne-am îndrepta? Am dormit vreo două ore. Acum suntem deasupra Oceanului Atlantic. Înălțime constantă. Viteză constantă. Zborul decurge monoton. O stewardesă se apropie de mine: "Domnul comandant vă invită în cabina piloților". Pentru prima oară pătrund într-o asemenea cabină, cu aparate extrem de complicate, la care mă uit intimidat. Pentru mine, zborul ține, încă, de miracol. Nu pricep cum
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
un aer vulnerabil. Drumul pe coasta oceanului, ne spune Dan, e mai frumos, dar cere timp. Trebuia să plecăm de dimineață ca să mergem pe el. Pe autostradă, alergăm cu 80 de mile pe oră, în linie dreaptă. Drumul e plicticos, monoton, dar mai rapid. În șase ore vom fi la San Francisco. Nu trecem prin nici o localitate. De o parte și de alta a autostrăzii, se înșiră continuu plantații de bumbac, alternate cu terenuri pustii, aride. Nu văd pe nimeni lucrând
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sandalele. E o căldură năpraznică, pe care abia o suport. Cred că temperatura a trecut de patruzeci și cinci de grade Celsius. După un timp, reapar arbuștii pitici, sârmoși, cu rădăcinile acoperite de nisip. Unica formă de viață. Mașina rulează monoton, pe o șosea perfect pustie, iar eu mă gândești la ale mele. Mă tem că am putea vorbi de o actualitate a deșerturilor în lumea de azi. Nu le vedem din pricina agitației care le camuflează. Dormim la un motel din
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
printre bucoavnele doctorului secundar... Pîn-acum nici un român // nu-mi interesează existința și n-o împinge la o mai mare activitate; - vântul și valurile lacului, cu freamătul lor neîncetat, iată singurul acompaniament al zilelor și nopților, cari se scurg uniforme și monotone ca bătăile unui ceasornic de părete. Rugîndu-te dar să [nu] mă uiți aici, irosit printre ruși, rămân al tău credincios prieten M. Eminescu Adresa mea: M. Eminescu [... ] 203 [PETRU NOVLEANU] Liman, 15 august 1885 Dragă Novlene, Ce mai cuib ghiftuit
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
pe suprafața corpului leziuni remarcabile. Figura sa este hebetană, căutătura este lipsită de expresiune, mișcările dezordonate, atitudinea puțin cuviincioasă. 605 {EminescuOpXVI 606} La întrebările ce i le adresăm, nu răspunde direct, el pronunță unele cuvinte cu o voce cântătoare și monotonă. Astfel: "bună dimineața, d. doctor dați-mi două pachete de țigări"; și aceasta fie ziua, fie noaptea (seara), fie cu țigarea în mână, fie fără. Altă dată, ca un contra repetă monosilabe ce se pronunță înaintea sa. În fine, uneori
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
l-am întâlnit. Și am mai înțeles că mă va aștepta mereu pe mări și pe fluvii, pretutindeni unde se află apa amară cu care fusesem botezat. Spuneți-mi, oare nu suntem si aici tot pe apă? Pe apa întinsă, monotonă, nesfârșită, ale cărei margini se confundă cu cele ale pământului. Cum să cred că vom ajunge vreodată la Amsterdam? Nu vom mai ieși niciodată din acest uriaș agheasmatar. Ascultați! Nu auziți strigătul pescărușilor nevăzuți? Strigă spre noi, dar către ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
planuri de amenajare a întregului palat, se lăsa tirîț spre anticipări. Nu i se părea exclus ca frumoasa casă Razu să devie cu adevărat un sanatoriu, și dimensiunile mici ale grădinii ii supărau. Maxențiu, în acea temniță, trăia vegetativ și monoton, 196 197 pe când în minte, pe rând, erou și criminal, acuzator și vinovat, se zbuciuma fără spor. Lică, plictisit de odăița lui proastă și prea depărtată, și nemaigăzduind pe la prieteni din prudență, dormea foarte adesea în camera lui mister Whip
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
noilor tehnici de organizare romanească. Filigran rămâne un necesar exercițiu de digitație, frânt pe neașteptate prin forța stihială a destinului. Vaslui, 20 august 2004 Teodor Pracsiu I. E noapte. Oare, cât să fie ceasul? De pe noptieră, deșteptătorul țăcăne regulat și monoton. Dacă aș face un neînsemnat efort, i-aș putea vedea cadranul. Însă, păcătosul ăsta de somn se lasă mereu așteptat, s-ar depărta și mai tare de mine, ca un animal fricos care fuge numai când i se pare că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
care obișnuiam să mă-ntâlnesc, din când în când, la joacă nu era prezent, pașii mi s-au îndreptat către râul ce desparte satu-n două. N-am stat mai mult pe pod, căci nu era deloc atrăgător să privești curgerea monotonă a apei. Sub pod era, parcă, altceva, mai ales că, la dorință, unda apei se arăta de-o prietenească ospitalitate. Nu mi-a rămas în minte decât acest lucru. N-aș putea spune cum era apa, caldă sau rece, decât
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
a cui era copilul. -Sărmană fată! exclamă Codrin uluit parcă. -Nici nu-mi doresc vreodată copii. M-ar încurca. Nu-i puteam vedea fața,dar nu spuneam nimic, stânjenit parcă de discuția despre copii. Dragostea ei mi se părea hâdă, monotonă, destul de tristă în asemenea condiții. Seara, ne-am dus la film. Ea când râdea, când plângea, în funcție de scenele din film. Am întrebat-o discret ce are. -Nu poți înțelege ce simt eu, îmi răspunse. -Dar și eu simt totuși ceva
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]