1,270 matches
-
era un marginalizat și un c]m]tar). Spus] pe larg, aceasta este istoria eticii afacerilor, un atac de la inceput pan] la sfarsit asupra afacerilor și practicilor acestora. Iisus i-a alungat pe schimb]torii de bani din templu și moraliștii creștini de la Pavel la Toma din Aquino și Martin Luther i-au urmat exemplul, condamnând cu fermitate ceea ce noi onor]m ast]zi ca fiind „lumea afacerilor”. Dar dac] etică afacerilor în forma lor condamnabil] a fost opera filosofiei și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rât. Dac] nu, atunci naturalismul este fals. Aceast] ultim] presupunere este o greșeal] și sper c] voi reuși s] demonstrez acest lucru. Antinaturaliștii au că text de bâz] un pasaj faimos din operele lui Hume (1711-1776). Acesta se plânge c] moraliștii „conținu] de ceva vreme pe calea obișnuit] a raționamentului” c]utând „dovezi” ale „existenței lui Dumnezeu” sau f]când „observații asupra acțiunilor oamenilor”, „când, dintr-o dat], sunt surprins s] aflu c] în locul asocierilor familiare dintre este și nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vezi Pigden, 1989). Dar atunci este adev]rât] autonomia semantic]? Și dac] este, determin] ea autonomia ontologic] și deci falsitatea naturalismului? Aceasta ne duce înapoi la: iii. Eroarea naturalist] În celebra să oper] Principia Ethica, G.E. Moore susținea c] cei mai multi moraliști au fost naturaliști și c] toți naturaliștii sunt victima unei erori comune. Ei au confundat caracterul bun cu lucrurile care au acel caracter sau cu un alt caracter pe care il au lucrurile bune. Aceasta este eroarea naturalist]; o confuzie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
oarecare. Chiar și în ceea ce privește cunoștințele exist] o diferenț] de ordin moral, existând un simț al obligației mai puternic în cadrul propriei societ]ți fâț] de cei ce nu fac parte din aceasta. Ins] acest lucru pare a contrazice categoric poziția multor moraliști, printre care se num]r] Peter Singer. El susține c] obligația pe care o avem fâț] de copilul necunoscut care moare de foame în Africa ar trebui s] fie aceeași cu cea pe care o avem fâț] de unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
accept]m celelalte puncte de vedere ale lui Marx, atacul s]u asupra moralei ridic] probleme semnificative privind felul în care ar trebui s] percepem morală. îi. Antimoralismul lui Marx Marx nu prea vorbește despre problemele care îi intereseaz] pe moraliști și pe filosofii morali. Dar din ceea ce spune este clar c] aceast] ț]cere nu se datoreaz] unor neglijente favorabile. Atitudinea să este mai degrab] una de ostilitate deschis] fâț] de speculația moral], de valorile morale și chiar de moral
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Blond sau brun, de un comic absurd. Ceva din verva comediilor lui I. L. Caragiale se găsește aici. O spaimă este o comedie de salon, o farsă frivolă, în care doi soți își pun la încercare fidelitatea. În proză înclinația de moralist a lui V., interesat de caractere, se dă de îndată în vileag. Titlurile, chiar, sunt elocvente: Cămătarul (Un profil din trecut), Profiluri, Tipuri de acum 20 de ani. Sunt fiziologii (Schițe din viața contimporană) comprimate, surprinzând șarjat tipuri ale epocii
VELLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
Gh. Dumbravă și Cronicar). Alături de Chendi participă la dispute Ion Gorun (Studii și ciorovăieli, Pleava tiparului, Gelozie, Jubileul și literatura, Obolul și controlul, Școlile noastre literare, Garabeți și botezați, Aprecierea scriitorilor, Glose), E. Lovinescu (Guerila d-lui Iorga, Artistul și moralistul), N. Gane (Premiile Academiei), Virgil Cioflec (la rubrica „Polemica măruntă”, cu Procopseala lui „Traistă-n băț”, Mihalache - mania clasificărilor, O pildă, O rușine, Ai tu bilet de voie?), Al. Cazaban (Proza unui bebe, M. Dragomirescu diplomat, Ciripituri literare, Panu, Iorga
VIAŢA LITERARA SI ARTISTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290525_a_291854]
-
și soția lui Tudor Vianu. Urmează în Capitală Școala Centrală de Fete (absolvită în 1930) și Facultatea de Litere și Filosofie, obținând licența în filosofie cu mențiunea cum laude în 1934. Își susține doctoratul în filologie în 1962 cu teza Moraliștii francezi, tipărită în anul următor. Din 1955 își începe activitatea universitară ca asistentă la Institutul pentru Limbi Străine, continuând-o la Catedra de limba și literatura franceză a Facultății de Limbi Romanice, Clasice și Orientale a Universității bucureștene, unde va
VIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
Prin continua referire la epocă sub aspect politic, social, economic, al vieții de la Curte și din saloanele aristocratice, se reconstituie ritmul, uneori pitoresc, al vremurilor, proiectându-se, prin sondarea sensibilității, o interesantă perspectivă asupra modernismului clasicilor. În principala sa lucrare, Moraliștii francezi, V. analizează moralismul ca „unul din izvoarele gândirii psihologice și sociale moderne”, dar și în plan literar, cu consecințe esențiale asupra prozei franceze: „sobrietatea, tendința către generalizare, capacitatea de a găsi o imagine fulgurantă ce învie un gând abstract
VIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
prefațat opere de Madame de Lafayette, La Fontaine, Racine, Balzac, Georges Courteline, Prosper Mérimée, Sainte-Beuve sau un volum consacrat dramaturgilor francezi contemporani. Tot postum au fost editate traducerile din Eugen Ionescu (piesele Lecția și Scaunele, în 1968), precum și antologia dedicată moraliștilor francezi (1966). SCRIERI: Racine, București, 1956; Delacroix, București, 1960; Cours de littérature française. Le dix-septième siècle, București, 1962; Moraliștii francezi, București, 1963; Oameni și idei, București, 1968. Traduceri: Ion Creangă, Contes et récits, în Ion Creangă, Oeuvres choisies, pref. Dumitru
VIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
dramaturgilor francezi contemporani. Tot postum au fost editate traducerile din Eugen Ionescu (piesele Lecția și Scaunele, în 1968), precum și antologia dedicată moraliștilor francezi (1966). SCRIERI: Racine, București, 1956; Delacroix, București, 1960; Cours de littérature française. Le dix-septième siècle, București, 1962; Moraliștii francezi, București, 1963; Oameni și idei, București, 1968. Traduceri: Ion Creangă, Contes et récits, în Ion Creangă, Oeuvres choisies, pref. Dumitru Corbea, cu ilustrații de A. Demian, București, 1955; Moraliștii francezi, București, 1966; Eugen Ionescu, Lecția, Scaunele, în Eugen Ionescu
VIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
1960; Cours de littérature française. Le dix-septième siècle, București, 1962; Moraliștii francezi, București, 1963; Oameni și idei, București, 1968. Traduceri: Ion Creangă, Contes et récits, în Ion Creangă, Oeuvres choisies, pref. Dumitru Corbea, cu ilustrații de A. Demian, București, 1955; Moraliștii francezi, București, 1966; Eugen Ionescu, Lecția, Scaunele, în Eugen Ionescu, Teatru, I, introd. B. Elvin, București, 1968. Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, „Racine”, GL, 1957, 13; Dan Hăulică, „Racine”, „Tânărul scriitor”, 1957, 5; Liliana Țopa, „Cours de littérature française. Le dix-septième
VIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
I, introd. B. Elvin, București, 1968. Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, „Racine”, GL, 1957, 13; Dan Hăulică, „Racine”, „Tânărul scriitor”, 1957, 5; Liliana Țopa, „Cours de littérature française. Le dix-septième siècle”, „Revista de filologie romanică și germanică”, 1963, 2; Ladislau Gáldi, „Moraliștii francezi”, „Beiträge zur romanischen Philologie” (Berlin), 1964, 2; Michel Launay, „Moraliștii francezi”, „Revue d’histoire littéraire de la France”, 1965, 2; Mircea Muthu, „Oameni și idei”, ST, 1968, 9; Corneliu Nistor, „Oameni și idei”, O, 1968, 10; Popa, Ist. lit., I
VIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
GL, 1957, 13; Dan Hăulică, „Racine”, „Tânărul scriitor”, 1957, 5; Liliana Țopa, „Cours de littérature française. Le dix-septième siècle”, „Revista de filologie romanică și germanică”, 1963, 2; Ladislau Gáldi, „Moraliștii francezi”, „Beiträge zur romanischen Philologie” (Berlin), 1964, 2; Michel Launay, „Moraliștii francezi”, „Revue d’histoire littéraire de la France”, 1965, 2; Mircea Muthu, „Oameni și idei”, ST, 1968, 9; Corneliu Nistor, „Oameni și idei”, O, 1968, 10; Popa, Ist. lit., I, 1110; Dicț. scriit. rom., IV, 738-739. G. Dn.
VIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
o dovedesc cataloagele de epocă. Este vorba acum, preponderent, despre scrierile cu caracter moralizator, literar, didactic, așa-numitele bagatelles, autobiografia, eseurile și schițele umoristice, adică acele opere care Îi vor aduce autorului lor cea mai mare popularitate, ca scriitor și moralist, inclusiv În rândurile cititorilor săi din Transilvania. În plus, interesul față de opera și personalitatea sa era acum augmentat de renumele de om politic și diplomat pe care și-l câștigase odată cu războiul de independență al coloniilor americane, de acea aureolă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
oricare ar fi acelea - la toate Întrebările care ni se pun. Fiat scientia, pereat mundus - mi se pare singura deviză demnă de flamura unui cercetător, fie că ea Îl va conduce sub scut sau pe scut. Este treaba altora - politicieni, moraliști, sacerdoți - să ne tragă de mânecă, intrigați de hăurile și de tăcerile infinite pe care le cartografiază, uneori, aventura necontenită a spiritului iscoditor. Dar dacă romanii cei cumpătați și Înțelepți urmăreau cu atâta Îndârjire satisfacerea criteriilor abstracte ale Legii, nu
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nu e literatură", exprimăm o judecată de valoare de acest fel ; emitem o judecată similară când, vorbind despre o carte de istorie, filozofie s-au știință, spunem că aparține "literaturii". Majoritatea istoriilor literare includ și analiza operei filozofilor, istoricilor, teologilor, moraliștilor, politicienilor și chiar a unor oameni de știință. Ar fi greu de imaginat, de exemplu, o istorie literară a Angliei în secolul al XVIII-lea fără o prezentare amplă a lui Berkeley și Hume, a episcopului Butler sau a lui
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
In majoritatea cazurilor se fac prezentări superficiale și incompetente ale activității acestor autori în chiar domeniul lor de specialitate. În realitate însă, Hume poate fi judecat corect numai ca filozof, Gibbon numai ca istoric, episcopul Butler numai ca apologet și moralist creștin, iar Adam Smith numai ca moralist și economist. 45 Dar în cele mai multe istorii literare acești gânditori sunt discutați în mod fragmentar, rupți din contextul potrivit - istoria materiei de care s-au ocupat - deci fără o înțelegere reală a istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
și incompetente ale activității acestor autori în chiar domeniul lor de specialitate. În realitate însă, Hume poate fi judecat corect numai ca filozof, Gibbon numai ca istoric, episcopul Butler numai ca apologet și moralist creștin, iar Adam Smith numai ca moralist și economist. 45 Dar în cele mai multe istorii literare acești gânditori sunt discutați în mod fragmentar, rupți din contextul potrivit - istoria materiei de care s-au ocupat - deci fără o înțelegere reală a istoriei filozofiei, a teoriei etice, a istoriografiei, a
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
prezent. Ba nu este o problemă ridicată instinctiv de poeți sau de cei cărora le place poezia ; pentru aceștia, după cum a spus o dată Emerson, "Frumusețea este propria ei rațiune de a fi". Problema este pusă mai degrabă de către utilitariști și moraliști, sau de către oamenii de stat și de către filozofi, adică de către exponenții altor valori speciale sau de către arbitrii care cugetă și cântăresc toate valorile. Care este, întreabă ei, utilitatea poeziei - cui bono ? 65 Și ei pun întrebarea referindu-se la întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
oferă stabilitatea, confort și siguranță. Orice se simte protejat, liniștit când are alături persoane care îi doresc binele, sunt gata să îl sprijine atunci când trece prin etape mai grele, datorită întâmplărilor nedorite care apar în viața fiecărui om. De altfel, moralistul Slavici își începe nuvela “Moara cu noroc” cu un adevăr universal valabil, venit din înțelepciunea popular, o povață pe care o enunță soacra lui Ghiță: “Omul să fie mulțumit cu sărăcia lui, căci dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
comportamente civice exemplare. Cu alte cuvinte, este vorba de o acțiune conștient organizată a obștii, menită să producă echilibrul necesar bunei conviețuiri sociale. Când se produc, de pildă, frustrări comunitatea socială intervine compensând. Comunitatea socială este deci un judecător, un moralist și un filozof colectiv. În vederea exercitării unor asemenea atribuții, colectivitatea operează cu modalități, cu practici generate de tradiție, care devin tot atâtea arme în arsenalul moralei și eticii sătești. Ghiță Mitrăchiță este un exponent al obștii care folosește însă o
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
comportamente civice exemplare. Cu alte cuvinte, este vorba de o acțiune conștient organizată a obștii, menită să producă echilibrul necesar bunei conviețuiri sociale. Când se produc, de pildă, frustrări comunitatea socială intervine compensând. Comunitatea socială este deci un judecător, un moralist și un filozof colectiv. În vederea exercitării unor asemenea atribuții, colectivitatea operează cu modalități, cu practici generate de tradiție, care devin tot atâtea arme în arsenalul moralei și eticii sătești. Ghiță Mitrăchiță este un exponent al obștii care folosește însă o
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
argumentarea din filosofia politică - este "nerealistă" (imposibil de realizat în practică). A doua este concluzia că filosofia politică nu este caracterizată întru totul corect atunci când este prezentată doar ca o ramură a eticii, așa cum o fac de obicei filosofii politici moraliști 2, însă aceasta nu din temeiurile oferite de realiștii moderați. A treia concluzie este aceea că moralismul reprezintă o metodologie pe care filosofia politică este pe deplin justificată să o utilizeze și că niciun contra-argument realist (radical) nu reușește să
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
a pleda pentru primul tip de moralism pe baza argumentării pentru moralismul ca teză despre justificarea apelului la principii (și/sau valori, convingeri ori intuiții) morale în filosofia politică. De altfel, nu cred că spun nimic surprinzător - cel puțin pentru moraliști - dacă afirm că la baza convingerii că filosofia este o branșă a eticii se află și s-a aflat întotdeauna și convingerea că ea este îndreptățită (dacă nu chiar obligată) să se servească de argumentarea morală. O posibilă întrebare referitoare
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]