20,850 matches
-
Acasa > Strofe > Introspectie > MEA CULPA Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1549 din 29 martie 2015 Toate Articolele Autorului Călător pribeag pe gânduri Aspirant la nemurire, Sublim poet curtat prin rânduri De morminte-n devenire. Visător în pragul serii Rupt de sine și de moarte, Surghiunit în miezul verii De năluci nebune foarte. Prins în dansul unor iele Ce iubire vag emană, Bice șficuind pe piele Sentimente de pomană. Vinovat mi-s pentru
MEA CULPA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377169_a_378498]
-
depuneau în sânul pământului trupurile celor decedați, adeseori în caverne naturale ori artificiale. Pe lângă acest înalt sentiment religios pentru cei decedați, ei mai aveau totodată și o inspirațiune morală pentru posteritatea lor pe acest pământ. Ridicarea de movile uriașe pe mormintele eroilor și ale persoanelor celebre începe în Neolitic și ea se continuă și în Epoca Bronzului, până târziu în timpurile istorice. Movilele funerare poartă la poporul român diferite numiri, de: morminte, movile, culmi, gruie, gorgane ș.a.” Așadar, Mohâia este o
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
lor pe acest pământ. Ridicarea de movile uriașe pe mormintele eroilor și ale persoanelor celebre începe în Neolitic și ea se continuă și în Epoca Bronzului, până târziu în timpurile istorice. Movilele funerare poartă la poporul român diferite numiri, de: morminte, movile, culmi, gruie, gorgane ș.a.” Așadar, Mohâia este o gorgană, un ...sanctuar, unde geamănul nemuritor, Polux-ul zilelor noastre, l-a ascuns, în pagini de Caiet cu coperți albastre, pe fratele său muritor, pentru a-l proteja de furtunile unui timp
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
diaconul cel străin se stinse din viață. Acest fapt întristă mult de tot pe creștinii din cetate. După ce cântară și rostiră rugăciuni în jurul trupului neînsuflețit, îl duseră la marginea așezării, lângă o pădure de chiparoși și-i zidiră acolo un mormânt din pietre. Îl îngropară după datina din Scriptură. Apoi, în lunile care au urmat, veneau mulți credincioși la acel mormânt, unii să se roage, alții să plângă după apostolul lor drag. Deși, conform Scripturii, știau bine că plânsul nu avea
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377225_a_378554]
-
rostiră rugăciuni în jurul trupului neînsuflețit, îl duseră la marginea așezării, lângă o pădure de chiparoși și-i zidiră acolo un mormânt din pietre. Îl îngropară după datina din Scriptură. Apoi, în lunile care au urmat, veneau mulți credincioși la acel mormânt, unii să se roage, alții să plângă după apostolul lor drag. Deși, conform Scripturii, știau bine că plânsul nu avea rost, că pentru toți cei credincioși va urma o înviere. Dar nu puteau să se obișnuiască să ducă mai departe
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377225_a_378554]
-
nu puteau să se obișnuiască să ducă mai departe evanghelizarea fără scumpul lor frate în credință, Teodosie! Cu timpul, numărul credincioșilor din cetate crescuse mult, căci mai veneau și alții de prin satele învecinate. Așa că, în locul acela unde era zidit mormântul lui Teodosie, se construi un templu, prima biserică creștină zidită în acel ținut îndepărtat al Etiopiei! Poate cititorul ar vrea să știe ce s-a întâmplat cu manuscrisul apostolului... De bună seamă, nu a fost ținut ascuns „sub obroc” în
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377225_a_378554]
-
și el albit, Că-ntr-un sat uitat de lume Mama lui s-a prăpădit, Când, cuprins de remușcare, Înapoi se va întoarce Va găsi-n odaia mare Focul stins. Iar ceasul tace ... Câmp țesut de lăcrămioare Și tăcere de mormânt, Doar lumina-n lumânare Este ultimul cuvânt! Violeta Cîmpan Referință Bibliografică: MAMA, DE VIOLETA CÂMPAN / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1528, Anul V, 08 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
MAMA, DE VIOLETA CÂMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377259_a_378588]
-
bună că totu-i efemer cât viețuim în lume până plecăm din ea răspântiei dintre veacuri doar piatra-i stă zălog ca mândră dăltuire sfințită pe pământ în care pentru oameni, botezu-i doar prolog iar ultima litanie e pragul spre mormânt *** Ciclul "Arama" Volum "Clopotul, limbaj universal" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: trăinicie / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1518, Anul V, 26 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
TRĂINICIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377273_a_378602]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > STRĂMOȘI STRIGAȚI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016 Toate Articolele Autorului STRĂMOȘI STRIGAȚI Strămoși strigați din morminte, Vrem să vă aducem lumină, Dar timpul merge înainte, Ducându-și sarcina Divină. N-aveți liniște nici în mormânt, Văzând în jur atâta nedreptate, Care e în viața asta pe Pământ, N-aveți pace nici după moarte. Încercăm să schimbăm
STRĂMOŞI STRIGAŢI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382176_a_383505]
-
STRIGAȚI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016 Toate Articolele Autorului STRĂMOȘI STRIGAȚI Strămoși strigați din morminte, Vrem să vă aducem lumină, Dar timpul merge înainte, Ducându-și sarcina Divină. N-aveți liniște nici în mormânt, Văzând în jur atâta nedreptate, Care e în viața asta pe Pământ, N-aveți pace nici după moarte. Încercăm să schimbăm ceva, Urmând exemplul de la voi, Continuăm încă a mai lupta, E destul de greu și pentru noi. Referință Bibliografică: STRĂMOȘI
STRĂMOŞI STRIGAŢI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382176_a_383505]
-
se îndeplini o formalitate, urmând ca a doua zi să poată fi ridicati la rangul de ierarh. Nu este greșit, însă cel care, chiar din necesitate, a depus voturile monahale are obligația să le respecte cu sfințenie până intră în mormânt. Nu uit niciodată, nici în cele mai fericite clipe ale slujbei ce o îndeplinesc ca arhiereu, că sub măreața și frumoasa haină de arhiereu port rasa călugărească, crucea și paramanul. Eu mă voi întoarce în sânul pământului ca monah. Slujba
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR – ÎNALTPREASFINŢIA SA IUSTINIAN CHIRA LA ÎMPLINIREA A NOUĂZECI ŞI CINCI DE ANI DE VIAŢĂ PĂMÂNTEASCĂ, SLUJITOARE ŞI PILDUITOARE. de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382156_a_383485]
-
șuieră mii de pescăruși o mulțime de oameni rotunzi ascuțiți se întâlnesc la margini și-mi chinuie liniștea (săltați fiice ale ierusalimului marea cea mare vine spre voi) o de aș rostogoli toată țărâna printre degetele mele și să strămut mormintele în păsări (sursa foto: din arhiva personală) Referință Bibliografică: reverie / Daniel Samuel Petrilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2138, Anul VI, 07 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Samuel Petrilă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
REVERIE de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382235_a_383564]
-
-n picioare pe alei, De mii de trecători nostalgici, Nepăsători la strigătele ei. Cu ultima suflare A mai privit spre cer, Prin ramuri desfrunzite Și-a plecat în eter. Adie vântul rece Și cerul mărunt plânge, Iar frunza-ngălbenită, Într-un mormânt se strânge. Cântă fanfara-n parc Din alămuri ruginite, Ca la priveghi se-adună, Bătrâne ciori cernite. E rece acum, și pustiu, Iar băncile sunt goale, Unde-au plecat îndrăgostiții? De ce nu plâng a jale? Căci a murit un anotimp
MOARTEA TOAMNEI de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382249_a_383578]
-
Să facem adânci plecăciuni Sperând să devenim mai buni Să trecem însă cu vederea În veci, să nu uităm durerea... Să dovedim, de s-o putea Că lumea nu e foarte rea Să rostim aspru legământ De respectat și în mormânt Să facem ca să ni se pară Că viața este mai ușoară Să ne privim, dar fără teamă Ca pe-un tablou ce-i pus în ramă S-avem puterea de-a lupta Nu credem, dar vom căuta Să jeluim credința
DĂINUIRE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382250_a_383579]
-
Se rupe din lăuntru Și din adânc de mare Cutremură pământul. Începe-o vijelie Ce-aruncă-n depărtare Stropi plumburii de lacrimi Ieșiți din miez de mare. Plânge în hohot cerul, Iar țărmul se desprinde Să curgă peste morții Ce își doresc morminte. E jale pretutindeni Și soarele pălește Căci lacrima din mare Lumina i-o-nnegrește. Bulbuci e marea-ntreagă Căci fierbe din străfunduri Pe rugi fierbinți și grele Din morții treji de gânduri. Căci din coșmaruri negre Căzuți fără de vină Ar
ZBUCIUMUL MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382261_a_383590]
-
coșmaruri negre Căzuți fără de vină Ar vrea cu toții astăzi Un loc mai la lumină. Și bocetul din glasuri Azi a urlat spre cer Cerșind cu disperare Lumină-ntr-un ungher. Și-a plâns în hohot cerul, Țărmul le-a dat morminte, Iar Dumnezeu ungherul Din Rai și daruri sfinte. Referință Bibliografică: ZBUCIUMUL MARII / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2007, Anul VI, 29 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Mihai : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ZBUCIUMUL MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382261_a_383590]
-
armă, am înfrânt destine, Zei nemiloși țesându-te-n tenebre; În roua nopții te-au ascuns de mine Și-n licurici, sub tânguiri funebre. Zvântat-au roua soarele și vântul, Cri-cri-ul potopindu-l cu lumină, Născându-te, o floare pe mormântul Însingurării mele, ca regină. Acum ne contopim în curcubee, Eu seve-ți dau, tu pete de culoare Mă răstignești ca umbră pe alee Și soț răpus de-o dulce abdicare. Te mint că-s treaz, iar tu mă minți că
SUNT TREAZ DE-O VEŞNICIE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382299_a_383628]
-
și ceata lor, “Haiducii Muscelului”, nemuriți prin ansamblul monumental de la Valea Mare Pravăț 16 aprilie 2016. O zi cu soare, soarele dreptății, menită să-i reunească acasă, în Muscelul tragediei de odinioară, pe toți cei executați la Jilava și fără de morminte, cu cei care și-au pierdut viața prin temnițele comuniste, cu ce întorși în familii mai mult morți decât vii, rămași cu sechele pe viață, dar și cu cei pedepsiți aparent mai ușor, cu ani mai puțini de închisoare ori
Inaugurare monument Haiducii Muscelului [Corola-blog/BlogPost/93186_a_94478]
-
implicat, benevol, în finalizarea proiectului atât de drag inimii sale, care-i permite azi, la o vârstă atât de înaintată să aibă unde să ducă o floare și să aprindă o lumânare tuturor membrilor familiei sale, cărora nu le cunoaște mormântul, dar care acum revin, simbolic, acasă. De asemenea, le mulțumește tuturor consătenilor care n-au pregetat să-i ajute pe cei din munți, din respect față de prea iubitul lor dascăl, Iancu Arnăuțoiu, și din dragoste față de Toma și Petre Arnăuțoiu
Inaugurare monument Haiducii Muscelului [Corola-blog/BlogPost/93186_a_94478]
-
ademenitor, sunt versurile lui George Sion, luminând ferestre de noapte într-un templu al așteptărilor: „Mult e dulce și frumoasă/ Limba ce vorbim,/ Altă limbă-armonioasă/ Ca ea nu găsim //...// Limba, țara, vorbe sfinte/ La strămoși erau,/ Ei ar plânge în morminte,/ Când ne-ar asculta,/ Al lor geniu ne șoptește/ Din mormânt mereu,/ O, vorbiți, scrieți românește,/ Pentru Dumnezeu!”. Răzbind din piatra adâncului, limba românească pășește desculță prin roua ierbii dimineții, să urce, apoi, în columne. Asta o dovedește și Alexei
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
un templu al așteptărilor: „Mult e dulce și frumoasă/ Limba ce vorbim,/ Altă limbă-armonioasă/ Ca ea nu găsim //...// Limba, țara, vorbe sfinte/ La strămoși erau,/ Ei ar plânge în morminte,/ Când ne-ar asculta,/ Al lor geniu ne șoptește/ Din mormânt mereu,/ O, vorbiți, scrieți românește,/ Pentru Dumnezeu!”. Răzbind din piatra adâncului, limba românească pășește desculță prin roua ierbii dimineții, să urce, apoi, în columne. Asta o dovedește și Alexei Mateevici, preotul militar basarabean răpus de tifos, în Primul Război Mondial
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
fâlfâiesc..." Or, cum în celelalte două strofe, sufletul său fusese, pe rând, echivalat când cu o "mare moartă", când cu o "floare rară", ca și cu o "cântare-ndepărtată" sau cu o "candelă", în fine, care "se stinge pe-un mormânt" (cu așadar, heraldic vorbind, figures couchantes, i. e. crepusculare, în declin), și cum poema este anterioară anului 1913 (când, în luna martie, se tipări în "Viața Romînească"), iar Craii... i se vor fi năzărit în pâclă, "nebuleusement", la 1910, - putem vedea
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
o sinteză care există deja înaintea lui, din Renaștere. Gesualdo da Venosa sau Palestrina, spre exemplu, lucrau în baza raporturilor numerice cu sens simbolic. într-o anume fugă, la Bach, sunt 33 de intrări. Căci Crist a fost pus în mormânt la 33 de ani. Ce relație poate fi între această simbolică și muzică. D. A.: - Iată, un geniu cum este Bach a căutat, a aflat, a găsit și a construit în baza acestei simbolici. L. M.: - Personal am încercat să revin
Compozitorul Lucian Metianu in dialog cu Dumitru Avachian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8218_a_9543]
-
numai gelozia lui e problema. Deși, da, m-ar fi omorât, dar nu asta era cel mai grav. - Tu trebuie să rămâi așa cum ești, e șansa ta să faci ceva cu adevărat glorios, habar n-ai (...) Dintre picioarele ei, pe mormântul lui Gheorghe Istrate, se scurgea un pârâiaș de sânge. Știam care e răspunsul, dar am între-bat-o: - Ești la ciclu? - Nu. Și acum, băga-mi-aș, o să trebuiască să mă cos la loc. O insectă argintie i se învârtea pe deasupra capului
Zero-proză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8262_a_9587]
-
postura de dascăl, a spectatorilor care l-au aplaudat în postură de dirijor sau de pianist la concerte. Și mai ales iubirea fără limite a unei femei credincioase, soția sa Ecaterina “Mimi” Popovici, care îi pune zilnic o floare la mormânt și care mărturisea că de ziua ei Titel o vizitează în vis și-i cântă o melodie... Bănuim că “Iubirea noastră nu are apus”, superbul cântec încredințat Ancăi Parghel și gravat și pe monumentul funerar. Ei bine, tuturor celor de
Moștenirea lui Titel by Ortansa Fronea () [Corola-journal/Journalistic/83136_a_84461]