6,341 matches
-
este integrată în sistemele multilaterale occidentale, apariția Chinei ca putere militară majoră ca urmare a declinului Rusiei ar putea încuraja o rivalitate în planul securității regionale. La rândul ei, Japonia tot mai asertivă și-ar putea reduce implicarea în structurile multilaterale. În calitate de Asistent al Secretarului Apărării în 1994-1995, Nye a coordonat cea mai importantă revizuire a politicii de securitate americane în regiune după Războiul Rece. Aceasta a rămas fundamentul politicii SUA în anii 1990. Potrivit acestei politici, America trebuia să-și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
balanța de putere ca echilibru dominant în sistem, după apariția unei mase critice kantiene. Această abordare a distincției dintre alinierea la hegemon și socializarea liberală poate fi operaționalizată empiric prin examinarea ajustărilor din cadrul aranjamentelor de împărțire a responsabilităților din regimuri multilaterale importante. În acest sens, esențiale sunt angajamentele de alianță ale Americii din Europa și Asia de Est, și statutul statelor de rangul doi din cadrul acestor regimuri. Potrivit lui Deudney și Ikenberry, de exemplu, semi-suveranitatea și statutul parțial de mare putere al
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
În consecință, sfârșitul Războiului Rece este văzut ca generatorul unei schimbări graduale, și nu ca un punct de cotitură sub aspect calitativ, în evoluția instituțională a sistemului internațional. În al doilea rând, negocierile privind distribuția costurilor și beneficiilor în instituțiile multilaterale au loc într-un cadru în care percepțiile asupra legitimității sunt importante. De exemplu, Kapstein și Mastanduno sugerează că perceperea Americii ca un hegemon blând îi ușurează susținerea tiparelor cooperării din sistemul internațional. În modelul liberal, se poate aprecia că
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a relațiilor dintre marile puteri Slab instituționalizat Nivel scăzut al variației interne Instituționalism Variații interregionale ale interdependenței economice și instituționale 1 2 3 Stabilitatea marilor puteri în Europa Occidentală Conflictul marilor puteri în Asia de Est Schimbări graduale în cadrele multilaterale după 1945 Nivel scăzut al variației interne Liberalism Apariția unei "mase critice" de state în sens larg liberale 1 2 3 "Alinierea la norme" de esență liberală Structură stabilă a relațiilor dintre marile puteri la nivel global Schimbare non-graduală către
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
1994; Bluth, 1995; Otte, 2000). În timp ce aceste analize acordă o importanță diferită predicțiilor mai dure ale neorealismului, autorii sprijină enunțul neorealist potrivit căruia schimbările din sistemul internațional vor încuraja un comportament mai independent decât în trecut al Germaniei în cadrul instituțiilor multilaterale. Neorealiștii au identificat diverse aspecte ale procesului de unificare ca reflectându-le predicțiile despre strategiile Germaniei după Războiul Rece. Mai întâi, administrația Kohl nu consultat opinia anglo-franceză în chestiunea unificării germane înainte de a face din această politică un obiectiv declarat
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cazul Poloniei, se pare că Kohl a ezitat să garanteze linia Oder-Neisse ca graniță estică permanentă (Horsley, 1992, pp. 230-232; Muller, 1993, pp. 129 și 146-150). Aceste evenimente sugerează refuzul oficialilor germani de a lua în considerare folosirea unor cadre multilaterale de luare a deciziilor în cazuri în care hotărârile pot avea ca miză interese vitale, precum și disponibilitatea de a lua în calcul încălcarea dreptului internațional existent, atunci când acesta intră în conflict cu posibile câștiguri teritoriale germane în viitor. De asemenea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în lumina punctelor slabe ale diplomației lor în conflictul din Golf și în primele etape ale crizei din Iugoslavia. În consecință, în prima jumătate a anilor 1990, guvernul german a demarat un proces gradual de ajustare a participării în instituțiile multilaterale. După Războiul din Golf, guvernul a început să autorizeze desfășurarea de grupuri de sprijin tehnic și medical, mai ales în Cambogia și Somalia în 1992 și 1993. De asemenea, participarea echipajelor germane la zborurile AWACS (Sisteme Aeriene de Supraveghere și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
dacă aveau loc sub auspiciile ONU și erau aprobate de Bundestag (Hyde-Price, 2001, pp. 145-147). De asemenea, în prima jumătate a anilor 1990, Germania a cunoscut o reorientare majoră a planurilor pentru apărare, în scopul de a face față crizelor multilaterale prin reacții mai flexibile la crizele internaționale și prin mărirea capacităților țării de a proiecta recursul la forța militară în afara NATO (Linnenkamp, 1993, p. 100; Gutjahr, 1995, p. 311; Otte, 2000, p. 112). În a doua jumătate a anilor 1990
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
analiza neorealistă a rolului Germaniei unificate în sistemul internațional după Războiul Rece. Instituționalismul Se poate afirma că Germania se încadrează într-un tipar complex de relații interdependente cu celelalte democrații industriale avansate, precum și că participă într-o rețea de cadre multilaterale stabilite în perioada postbelică. Instituționalismul prezice că, în aceste condiții, instituțiile internaționale pot dobândi o valoare fundamentală pentru statele ce-și urmăresc interesele naționale. Acolo unde cooperarea internațională aduce beneficii nete pentru state în termenii creșterii securității sau bunăstării lor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de state, cu partenerii europeni ai Germaniei. Chiar dacă Germania nu s-a consultat cu Marea Britanie și nici cu Franța înainte de a negocia cu sovieticii, ea a primit sprijin american (Muller, 1993, p. 128). Mai mult, termenii unificării reflectă o orientare multilaterală. Ei au asigurat continuarea apartenenței Germaniei la NATO, anumite limitări asupra mărimii și caracterului Bundeswehr, precum și asistență economică și tehnică generoasă pentru sovietici (Macardle-Kelleher, 1993, p. 20; Schlor, 1993, p. 49). Germania a semnat Tratatul privind Armele Convenționale în Europa
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
unificată va rămâne o "putere civilă", manifestând un angajament puternic față de multilateralism și "concentrarea de mijloace non-militare, în primul rând economice, pentru asigurarea obiectivelor naționale" (Maull, 1991, p. 92). Analiza lui Maull este compatibilă cu predicția instituționalismului potrivit căreia cadrele multilaterale în care a participat Germania începând cu anii 1950 își vor menține valoarea pentru această țară după Războiul Rece. Potrivit lui Maull, comportamentul Germaniei în timpul crizelor din Bosnia și Kosovo vine în sprijinul opiniei lui, potrivit căreia Germania adoptă o strategie
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a oferit o garanție continuă a securității, și a limitat cheltuielile financiare și costurile umane asociate cu implicarea militară sporită. Astfel, se poate afirma că Germania are stimulente nete puternice pentru a continua să se folosească din plin de instituțiile multilaterale stabilite în domeniul recursului la forță în afara granițelor. Strategiile Germaniei față de regimurile economice la nivel global și regional pot fi privite, de asemenea, ca o dovadă de sprijin pentru enunțurile instituționaliste. De la unificare, guvernul german manifestă devotament față de GATT/OMC
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ajutorul japonez substanțial va contribui la stabilizarea condițiilor în Rusia și va crește securitatea germană" (Katzenstein, 1993, p. 79). De asemenea, Germania a continuat să ofere sprijin politic și economic pentru Rusia în perioada ulterioară unificării germane, atât prin forumuri multilaterale cum ar fi G7, UE și GATT, cât și pe o bază bilaterală (Zhurkin, 1996, pp. 212-216). Din nou, instituționaliștii pot să interpreteze acest fapt ca reflectând o logică funcțională. Astfel, aspecte importante ale strategiilor economice germane la nivel global
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cu privire la angajamentele sale instituționale. Însă aceasta nu înseamnă că schimbările validează predicțiile neorealiste despre politica externă germană, pentru că, se pare, schimbările strategiilor Germaniei din anii 1990 nu numai că i-au menținut, ci i-au și consolidat angajamentul față de cadrele multilaterale în interiorul cărora funcționează. Astfel devine oportună o analiză bazată pe un model liberal al sistemului internațional. Smith afirmă explicit că dezvoltarea poziției Germaniei cu privire la recursul la forță în activități în afara regiunii poate fi interpretată ca reflectându-i multilateralismul reflexiv. Germania
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
operațiuni militare. Această explicație este compatibilă cu discontinuitatea și pune accent pe caracterul de agent al decidenților politici germani. Totuși, această interpretare nu surprinde calea prin care modificările poziției germane au fost motivate de o dorință de a consolida cooperarea multilaterală pentru securitate. Baumann și Hellmann sugerează că o abordare mai adecvată este cea potrivit căreia cultura strategică nu a fost o constrângere pasivă asupra decidenților politici germani, ci a impulsionat în mod activ procesul de adaptare a politicii externe. Astfel
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
internațională, și nici nu reflectă neapărat natura în esență trecătoare a orientării ei reflexive către multilateralism. În schimb, se poate aprecia că abordarea activă a Germaniei față de adaptarea tiparelor cooperării internaționale dezvăluie gradul ridicat la care Germania a internalizat norme multilaterale. Există două căi generice prin care Germania a urmărit să dobândească un rol mai proeminent în tiparele instituțiilor multilaterale în perioada 1989-1999. Mai întâi, în formularea lui Anderson, ea a evoluat de la un rol pasiv în formularea politicilor publice, la
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
poate aprecia că abordarea activă a Germaniei față de adaptarea tiparelor cooperării internaționale dezvăluie gradul ridicat la care Germania a internalizat norme multilaterale. Există două căi generice prin care Germania a urmărit să dobândească un rol mai proeminent în tiparele instituțiilor multilaterale în perioada 1989-1999. Mai întâi, în formularea lui Anderson, ea a evoluat de la un rol pasiv în formularea politicilor publice, la unul activ de la policy taker, la policy maker. (Anderson, 1997, p. 105). În al doilea rând, Germania a mărit
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a demarat un proces de epurare a moștenirii istorice provenite din rolul său în conflictele din prima jumătate a secolului al XX-lea. Această moștenire a făcut ca Germania să dezvolte un reflex politic distinct, care favorizează cooperarea în instituțiile multilaterale euro-atlantice. După sfârșitul Războiului Rece au apărut semne ale discontinuității în politica externă germană. Deși aceste transformări sunt foarte importante, ele nu trebuie interpretate ca vestind o reîntoarcere la Germania de altădată. În schimb, ele reflectă ajustări procedurale care aduc
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
care să-și continue rolul activ în dezvoltarea cooperării internaționale într-o multitudine de chestiuni, și o încurajează să se implice mai mult în diplomația asociată procesului de împărțire a responsabilităților. Astfel, Germania joacă un rol central în consolidarea structurilor multilaterale regionale și globale. În prezent, Germania reunificată are ocazia fără precedent de a se desprinde definitiv de trecutul tulbure. Acest proces nu este simplu sau fără frământări, iar "Republica de la Berlin" are nevoie de încredere în propria judecată pentru a
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
opiniei comunității internaționale. Începând cu 1994, Japonia cere un loc permanent în Consiliul de Securitate (Itoh, 1995, p. 283). Totuși, spre deosebire de Germania, Japonia încă nu și-a reinterpretat constituția astfel încât să permită participarea Forței de Auto-Apărare (SDF) în cadrul unor forțe multilaterale, într-un context internațional. În 1992, Japonia a creat o lege care permite participarea SDF la operațiuni ONU de menținere a păcii. De atunci a luat parte la astfel de activități, mai ales în Cambogia (Itoh, 1995). Totuși, George arată
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și Europa pot fi citate ca dovezi ale conflictului structural emergent din cadrul sistemului internațional. În plus, strategiile economice ale Japoniei față de țările est-asiatice manifestă tendințe mercantiliste puternice. Politicile sale privind investițiile străine, Asistența pentru Dezvoltarea peste Hotare (ODA), și băncile multilaterale de dezvoltare reflectă acest tipar. În anii 1990 au apărut politici care presupuneau cooperarea strânsă între guvern și mediul de afaceri, și folosirea investițiilor private pentru a ajuta multinaționalele japoneze să construiască rețele de producție integrate pe verticală în Asia
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cele mai ample din lume în anii 1990, are o "orientare comercială pregnantă" și este pusă în practică în mare parte pe o bază bilaterală (Lincoln, 1993, pp. 111 și 118). Japonia are un rol limitat în băncile de dezvoltare multilaterale regionale și globale, cu excepția ADB, unde deține un rol principal. De asemenea, acest comportament a atras critici potrivit cărora Japonia încearcă să stabilească o hegemonie regională în Asia. Acuzațiile au devenit puternice mai ales după ce Malaezia a cerut în 1991
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
menține bune relații cu țara în cauză și de a-și demonstra disponibilitatea de a-și îndeplini responsabilitățile politice intră, de asemenea, în calcul (Inada, 1989, p. 412). În ceea ce privește investițiile în afara granițelor, Japonia dă semne de implicare crescută în cadrul băncilor multilaterale de dezvoltare la nivel global și la nivel extra-regional. La începutul anilor 1990, procentul drepturilor sale de vot în cadrul FMI și al Băncii Mondiale a crescut. În 1989, Japonia și-a anunțat decizia de a se alătura nou-createi Bănci Europene
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și ce dorește ADB. ... Japonia își definește dorințele în funcție de dorințele băncii" (Wan, 1995, p. 527). Afirmația lui Wan rămâne neconvingătoare pentru că felul în care Japonia se folosește de ADB este distinct în comparație cu felul în care se folosește de alte bănci multilaterale de dezvoltare regionale și globale (Yasutomo, 1993). Cu toate acestea, explicația lui Wan identifică limitările descrierii instituționaliste a strategiilor economice japoneze în Asia de Est, evidențiind preferințele particulare ale Japoniei în domeniul politicilor investiționale. Heginbotham și Samuels au elaborat o
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
care propun Japonia ca "stat normal" (Tadokoro, 1994, p. 1012). Apariția acestui grup de reformiști este interpretată în general ca o reacție directă față de "presiunile externe tot mai mari și cererile interne ca Japonia să contribuie mai mult la soluționarea multilaterală a problemelor regionale și globale" (Inoguchi și Jain, 1997, p. 10; subliniere adăugată; vezi și Fukushima, 1996, p. 55). Este important să luăm în considerare posibilitatea ca apariția școlii "națiunii normale" să reprezinte o reacție la presiunile din sistemul internațional
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]