1,170 matches
-
aflați în jocul cu destinul ? (II 3). Mai apoi, el cedează și pornește în căutarea victimei revendicate (De unde să găsesc, în poiana aceasta pustie, un bătrân ; și încă unul mergând spre Kolonos ? - II 3). În situația dată, indiferent care dintre muritori ar ucide mai întâi și ar triumfa în această goană din două părți după moarte (II 4), zeii ar primi oricum o jertfă. Când află de la Eumet târgul impus lui de cei de sus și înțelege că aceștia au rânduit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fantome. Dumnezeu, pentru a obliga pe singuratici la lașitate, a creat zâmbetul, anemic și aerian la fecioare, concret și imediat la femei pierdute, înduioșător la bătrâni și irezistibil la muribunzi. De altfel, nimic nu dovedește mai mult că oamenii-s muritori ca zâmbetul, expresie a echivocului sfâșietor al vremelniciei. De câte ori zâmbim, nu este ca la o ultimă întîlnire, și nu-i zâmbetul testamentul aromat al individului? Lumina tremurătoare a obrazului și a buzelor, umiditatea solemnă a ochilor transformă viața într-un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de fericire și care exprimă mai crud unei inimi desfrunzite freamătul de vremelnicie al vieții, decât horcăitul clasic al sfârșitului. - Și de câte ori îmi zâmbește cineva, descifrez pe fruntea luminoasă chemarea sfîșietoare: "Apropie-te, vezi prea bine că și eu sânt muritor!" - Sau când ochii mi s-au întunecat de noaptea mea, glasul zâmbetului îmi flutură pe lângă urechi avide de implacabil: "Privește-mă, este pentru ultima oară!" ...Și de aceea zâmbetul te oprește de la singurătatea din urmă, și oricât nu te-ar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
curaj, zâmbet și deznădejde. Eroismul nu e decât rezistența la sfințenie. Primejdia în suferință e de a fi blând; de a îndura cu îngăduință. Te pomenești astfel lunecând într-o icoană, din omul ce erai, plămădit dintr-o carne infinit muritoare. Să nu devii pentru nimeni exemplu de pefecțiune; distruge-n tine tot ce-i chip și dâră de urmat. Oamenii să-nvețe de la tine să se înspăimînte de căile omului. Acesta-i rostul suferinței tale. Mintea - smulsă din rădăcini - a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
crunte și la cea mai dureroasă părăsire, la toți ciumații, la toți cei arși de vii sau stinși de foame, cu cât suferința noastră ar fi mai redusă? Pe nimeni nu-l poate mângâia în agonie gândul că toți sânt muritori, precum în suferință nimeni nu va găsi o consolare în suferința trecută sau prezentă a altora. Căci în această lume organic insuficientă și fragmentară, individul este pornit să trăiască în mod integral, dorind să facă din existența lui un absolut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vinovat. Pilade!” „Și stupidul?” „A. Stupidul nu greșește În comportament. Greșește În raționament. E ăla care zice că toți câinii sunt animale domestice și toți câinii latră, dar și pisicile sunt animale domestice, deci latră. Sau că toți atenienii sunt muritori, toți locuitorii Pireului sunt muritori, deci toți locuitorii Pireului sunt atenieni.” „Fapt care-i adevărat.” „Da, Însă din Întâmplare. Stupidul poate să spună și ceva just, dar din rațiuni greșite.” „Se pot spune lucruri greșite, e de-ajuns ca rațiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Stupidul nu greșește În comportament. Greșește În raționament. E ăla care zice că toți câinii sunt animale domestice și toți câinii latră, dar și pisicile sunt animale domestice, deci latră. Sau că toți atenienii sunt muritori, toți locuitorii Pireului sunt muritori, deci toți locuitorii Pireului sunt atenieni.” „Fapt care-i adevărat.” „Da, Însă din Întâmplare. Stupidul poate să spună și ceva just, dar din rațiuni greșite.” „Se pot spune lucruri greșite, e de-ajuns ca rațiunile să fie juste.” „Parol. Altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un artist, el acceptă jertfa. La el focul iubirii, se contopește cu focul creației, suferința îl călește. El își jertfește tocmai ce are el mai de preț, soția iubitoare și viața lui însuși pentru a înălța strălucitorul monument. Omul, ființă muritoare, nu poate crea nimic desăvârșit decât cu prețul vieții sale. Numai după ce a fost însuflețit de cineva, lucrul trece în rândul lucrărilor vii, încetând de a mai fi o formă a morții. Visul nu se sfârșește odată cu sacrificiul, deoarece chemarea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu mine... Își întoarse capul spre umărul ei și o săruta pasional. -Haide, vino, ca niște turiști fericiți, hai să facem dragoste!... Am înaintat câteva zeci de metri pînă am gasit un loc potrivit. Aveam senzația ciudată că sunt o muritoare antică sedusa de un zeu descins direct din Olimp. Eu descoperisem Grecia cu zei cu tot... La ieșirea din peșteră, Lăură zări câteva păsări negre ciudate. -Ăștia ce sunt ? întreba ea. -Corbi. -Credeam că voi nu aveti corbi, ci doar
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
urmă a umplut bibliotecile pe această temă. Cărți autoreflecxiv ginomorfice despre sensurile nașterii și gravidității sunt încă foarte puține și se strecoară greu prin micile crăpături lăsate de andromorfismul adesea copleșitor misogin al culturii. Înainte de adevărul universal „Toți oamenii sunt muritori” stă un altul: „Toți oamenii se nasc”. Cu vorbele Ioanei Nicolaie, nu doar când vine moartea, ci și când vine nașterea n-ai de ales. Nimeni însă nu-i garantează Ioanei Nicolaie, cum nu garantează nici unei femei, că la capătul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
acesta frumos, dar foarte discriminatoriu, trăiește și astăzi. Dilema, nr. 47, 3 decembrie, 1993 Cum a devenit Mihaela MirAnA Et in Arcadia ego Orice filosofie serioasă operează cu o universal-afirmativă, singura pe care o acceptă ca indiscutabilă: Toți oamenii sunt muritori. Obsesia caracterului muritor al ființelor omenești ne somează spre un răspuns la întrebarea de ce și cum să trăim. Ne așează între Ființă și Neant, căutând răspunsuri la întrebarea despre sens și întrebând răspunsurile. Și eu m-am plimbat pe aleile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
foarte discriminatoriu, trăiește și astăzi. Dilema, nr. 47, 3 decembrie, 1993 Cum a devenit Mihaela MirAnA Et in Arcadia ego Orice filosofie serioasă operează cu o universal-afirmativă, singura pe care o acceptă ca indiscutabilă: Toți oamenii sunt muritori. Obsesia caracterului muritor al ființelor omenești ne somează spre un răspuns la întrebarea de ce și cum să trăim. Ne așează între Ființă și Neant, căutând răspunsuri la întrebarea despre sens și întrebând răspunsurile. Și eu m-am plimbat pe aleile acestei obsesii tematice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
drăgăstos pe cap: Ce fată bună și inteligentă! Ce bine povestește ea gândurile altora! Ce talentat sheherezadează! Îmi amintesc un titlu de carte: Fetele bune merg în rai, cele rele merg unde vor. Fetele bune iau universal-afirmativa Toți oamenii sunt muritori în serios și se plimbă cu ea prin Arcadia liniștită a gândurilor altora. Ele nu se trag din mame, ci doar din tați. Fetele rele merg până acolo încât, în marea lor lipsă de bun-simț, pleacă de la altă universal-afirmativă: Toți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Destul de ciudat e că tăcerea aceea i s-a părut mai rău-prevestitoare decât sunetul acela straniu. Noaptea era plină de o Încremenire fantomatică, iar vântul urla fară de parcă ducea cu el mânia lui Dumnezeu, care spumega dintr-un motiv necunoscut muritorilor. Deși afară vântul biciuia pereții, aici, În casă, era o liniște nefirească. Hovhannes Stamboulian s-a simțit atât de profund descurajat de liniștea aia neobișnuită, Încât aproape că a fost ușurat când a auzit niște sunete venind de jos. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
avea ceva straniu. Era bărbat, Însă unul atât de plin de sfințenie, Încât nu-l puteai privi ca pe un bărbat. Era un om sfânt, Însă atât de schilodit, Încât nu puteai să nu iei În seamă faptul că era muritor. În orice caz, imam-ul schilod nu avea nevoie de degete ca să Întoarcă paginile Sfântului Coran din mintea sa. Păstrase În memorie fiecare verset al său. La capătul versetelor respective, imam-ul s-a oprit preț de o fracțiune sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
continuată ceea ce s-a numit critica variantelor, condiție necesară pentru înțelegerea specialei estetici eminesciene: opera neterminată ca efect paradoxal al declaratei sale „sete a formelor perfecte”. (Aceasta este un ideal, un „gând purtat de dor” ce-i absoarbe 15 ființa muritoare până la uitarea de sine, starea ce precede „accesarea” celor trei „stări” specific eminesciene: somnul, pacea, echilibrul ). Cât privește opinia despre „talentul de versificare” ca incident al tinereții, a se vedea tot în cercetarea mai sus citată comentariul la declarația de la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
continuată ceea ce s-a numit critica variantelor, condiție necesară pentru înțelegerea specialei estetici eminesciene: opera neterminată ca efect paradoxal al declaratei sale „sete a formelor perfecte”. (Aceasta este un ideal, un „gând purtat de dor” ce-i absoarbe 15 ființa muritoare până la uitarea de sine, starea ce precede „accesarea” celor trei „stări” specific eminesciene: somnul, pacea, echilibrul ). Cât privește opinia despre „talentul de versificare” ca incident al tinereții, a se vedea tot în cercetarea mai sus citată comentariul la declarația de la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
are putere să se țină întreg și atunci cîte o bucățică, o frîntură, se rupe și se duce, ca malul care se surpă sub bătaia curentului. Unii suferă cumplit, nu fizic, ci sufletește atunci cînd iau la cunoștință că sînt muritori. Se vede treaba că Mihai Mihail era dintre aceștia, dintre oamenii care sînt atît de norocoși, încît viața lor pare un vis. Dar nici o viață nu este cu adevărat un vis, ci doar pare și toți ajung să priceapă lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se zbenguiesc și expresia "natura în sărbătoare" care mi-a venit în minte, m-a făcut să surâd cu ironie. Da, natura poate fi în sărbătoare pentru iubitorii ei închipuiți, care se credeau eterni, sau voiau să uite că sunt muritori, crezând o clipă că se puteau aranja cu ea. Am trecut pe lângă un restaurant a cărui firmă avea în mijloc pictată o pisică. Am citit firma care era scrisă cu trucul suprarealiștilor: Restaurant la pisica D. Pasăre și berărie neagră
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
gratuit. Trebuie să plătești măcar olfactiv cinstea de a vedea un zeu degradat și descheiat la pantaloni, arătând o grijă divină rușinoasei sale podoabe. Încerci să fii cât mai discret în acest timp ca să nu-l stânjenești pe Jupiter cu muritoarea ta necuviință. El își încheie ultimul nasture, apoi se spală pe mâini și se examinează în oglindă. Tu aștepți, desigur. Nu se cade să vă reflectați amândoi în aceeași oglindă, fie și acolo. Riști să fii fulgerat de divinitatea lui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îi oferă fiecărui om iluzia prestigiului și a notorietății. Într-o lume din ce în ce mai obsedată de imagini și de icoane postmoderne, toți vor să devină celebri, să atragă atenția, să iasă, într-un fel sau altul, din masa amorfă de limfă muritoare în care nu se includ, desigur, niciodată. Însă tare mă tem că tocmai din cauza accesibilității blogul anulează din start orice distincție la care poate aspira autorul său. Mai mult, am senzația că proliferarea acestui gen de manifestări online seamănă izbitor
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ca pe o formulă magică, gata să conjure demonii adâncurilor). Demonii adâncurilor, dar și domnița din pin, pe care o rugam să coboare, cu pletele verzi unduind, și să-și însoțească, în foc și în chin, trupul cu vasele noastre muritoare. Aceasta pentru că, Mr. Moon îmi explicase cum altfel? zâmbind, că, spre sfârșitul săptămânii, se va arde lemn proaspăt de pin, a cărui cenușă, matsuhai, dacă avem noroc, va pluti, în rotiri de neprevăzut, în măruntaiele cuptorului (alchimic, suspinam cu nesfârșită
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sus, aflu la recepție, rog să-l sune în cameră. Mi se dă telefonul. “Alo? Stelică?” “Da, vă rog. Cu cine avem plăcerea?” “Paul Alexandrescu mă numesc” “Oooo, cunoscutul poet, autorul nemuritoarelor versuri...” “Du-te naibii! Acum nu-s decât muritorul tău coleg de liceu și fervent admirator” “Schimb de amabilități, ca’ va să zică! Știi ce? Eu n-am să mă duc deloc acolo unde mă trimiți, da’ ție ți-e mai ușor să vii sus. Da? Te-aștept...” ...” De când nu ne-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
familia lor, a luat zeciuială de la Avraam, și a binecuvîntat pe cel ce avea făgăduințele. 7. Dar, fără îndoială că cel mai mic este binecuvîntat de cel mai mare. 8. Și apoi aici cei ce iau zeciuială sunt niște oameni muritori; pe cînd acolo, o ia cineva, despre care se mărturisește că este viu. 9. Mai mult, însuși Levi, care ia zeciuiala, a plătit zeciuiala, ca să zicem așa, prin Avraam, 10. căci era încă în coapsele strămoșului său, cînd a întîmpinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu-se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea metamorfoză a sînilor femeii, la răni, la suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul muritor al lui Simon Magul putea fi văzut desprinzându-se de pămînt, Înălțându-se drept, tot mai sus, mișcînd lin din brațe, aproape nedeslușit, precum peștii aripioarele, , iar părul și barba Îi fluturau În zboru-i domol. În liniștea neașteptată care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]