1,100 matches
-
la Seuca în România, Am enumerat aceste locuri pentru că aici Maica Domnului a adunat și adună oameni, transmițând mesaje prin vizionari. Chiar dacă Biserica Ortodoxă este rezervată în a recunoaște fenomenul, Biserica Catolică a publicat multe din aceste mesaje. Pe pământul mustind de păcate, Sfânta Fecioară Maria a ales și alege oameni și locuri încă curate, în care își continuă lucrarea de salvare a omenirii. Sunt nenumărate exemple și mărturii în acest sens. Se știe că la Athos fiecare icoană din cele
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
acum el știa că ajunsese aproape de capătul virilității, că dincolo de starea de euforie alcoolică n-ar fi reușit să stea între patru pereți cu o femeie... De multe ori, când se întorcea acasă, la ore înaintate, obosit, deprimat, cu creierul mustind de băutură, se gândea cu strângere de inimă la acel moment al despărțirii, la drama trăită intens de munteancă și, dacă miracolul ar fi făcut ca acolo, unde se afla, să-i apară o stație de autobuz și o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
semn. Am fost deunăzi la ea, stă într-un cătun, de la gară către casa ei traversezi o miriște. Eram așa de nefericită, mă bătea soarele în cap al dracului, îmi închipuiam ce dezastru trebuie să fie toamna când tot câmpul mustește sub apă. Cum mergeam așa, ca orbul acela, am privit nu știu cum înainte și am văzut-o: apăruse după colțul casei, îmbrăcată cu o rochie înflorată foarte largă, lungă până la jumătatea pulpei, cu un șal subțire pe umeri, cu pălărie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să se întoarcă, cum ieșise din cameră și rătăcise la întâmplare pe străzi, pe urmă intrase la un cinematograf și vizionase un film italian cu mafia, cum se întorsese în cameră și-l găsise dormind, pe jumătate îmbrăcat, cu fața mustind de grăsime și abur de alcool. Îl zgâlțâise de umăr și-l întrebase: Măi, copchile, ce-ai făcut, Dumnezeului, cu examenul ăla? Iar el se strâmbase, se întorsese cu spatele, și murmurase cu voce groasă: L-am luat, dă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai, toți pleca, numai io rămâneam unic dă singurel În hărăbaie, cu druzii chitiți cine mai știa pe unde. Asta-i, și când s-a auzit bătând ornicu, am tras altă spaimă. Am ieșit cu reteveiu, mandea, gagiu fraged, că musteam dă viață, și mergeam ca andicapatu, ca orbu - v-a căzut fisa, nu, și v-a și făcut poc, așa-i? Brusc am și luat-o la stânga, că cumnatu lu fonfăitu dă p-afară dă savoir faire și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de genunchi. Lângă el, samuraiul scria în jurnalul său de călătorie la lumina sfeșnicului. Cu fiecare semn pe care-l scria îl năpădeau tot felul amintiri, tot felul de priveliști, cu miresmele și culorile lor. Fiecare semn și fiecare rând musteau de simțăminte și tristeți pe care le putea reda în cuvinte. Flacăra lumânării pâlpâia și din când în când scotea câte sfârâit înfundat. Sosi un musafir. Silueta lui se mișca precum o umbră de pasăre pe peretele pătat de picuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ce vreme, orice făceam, poezia irupea din ființa lor în mod firesc, la mijlocul celei mai banale conversații, la fel ca și cântecul. Povesteau ceva și concluzia era întotdeauna în versuri uluitoare, care le însoțeau toate gesturile și cuvintele, asemenea respirației, mustind din zăcământul de civilizație al acelei lumi străvechi. D-apoi bineo zis cine-o zis: Omu bun și vremea bună/ De rare ori se adună/ Omu rău și vremea ră/ Tădeauna să-ntâlne... Sau, vorba strămoșului tău, Grigore'a lu' Ionu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Nichita Danilov este un optzecist atipic. Fantezist inconturnabil, poet și prozator de mare rafinament stilistic, Nichita Danilov este, la nivelul prozei, un povestitor de factură clasică (modele cele mai la îndemînă sînt Creangă, dar și povestitorii ruși) ale cărui relatări mustesc însă de simboluri, înțelesuri parabolice, intertextualitate și aluzii livrești. Oricum, nimic din scrisul său de pînă acum nu îl recomandă ca pe un posibil autor de literatură science fiction. Mașa și extraterestrul este un roman tipic pentru proza lui Nichita
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
Nici măcar o pisică. Și iată că femeia s-a oprit dintr-odată Într-un pasaj ce purta urmele unei măreții apuse, semăna cu intrarea Într-un palat oriental, dar probabil că era doar un tunel care lega două curți ce musteau de apă, cu cutii poștale distruse și dale fărâmicioase, și scoțându-mi ceasul de la mână, a arătat spre o pătură militară zdrențuită, aflată Într-o nișă de sub scări, de parcă luarea ceasului prevestea o anumită nuditate, iar acum trebuia să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de dragul de a citi, care-și face din satisfacțiile ce-i procură lectură deprinderi superioare și care nu obosește niciodată.” Perpessicius 120. „O carte care te îndeamnă s-o recitești este aproape întotdeauna o carte bună.” Alexandru Philippide 121. „Cărțile mustesc de mierea înțelepciunii omenești cernute prin generații, distilată asemenea coniacurilor fine, dar ele nu înlocuiesc viața.” Dumitru Popescu 122. „E totdeauna un sistem greșit de a vroi să citești în inima celorlalți, căutând să ți-o închizi pe a ta
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
veninul mi se scurge încet printre degete...“ „Oare nu sunt chemat pentru / actele esențiale, sau libertățile spiritului, / libertățile spiritului ard în memoria mea / ca o fiolă de neofalină și purifică totul?“ „Doar o limfă fără culoare, anodină și rece, / rece mustește sub plăsele reci, sub muchia rece / și sub pansamentele albe ce mi le / aplică mereu spirite caritabile. / Dar gestul lor, vă dați seama, / e oricum inutil... Căci plimbarea pe lama de oțel / e pentru mine un modus vivendi“ etc. etc.
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
firii mele / O eclatantă, pură galaxie / Magnetizând miraculos, din germen. / Ideile. Iar dacă nu se știe / Noianul tumultuos de sentimente / Irupe, se revarsă și inundă / Coclaurii adânci cu-o frenezie / Dramatică, fragilă și fecundă / Imaginea telurico-celestă / Acoperindu-ți tainica retină / Mustește de căldură și lumină / Atâta bogăție nu atestă / Natura-mi sacră, cosmică, divină?/ Tu, zi-mi nebun, câți pot să te susțină?“ Atras de ideea de performanță formală, autorul merge uneori și mai departe. Se obligă, de pildă, să scrie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Întregi socotind șanse la pariuri, că pregătise un plan al țevăriei Înainte să pună mâna pe cheie. La etaj nu mai era nici u rost să se calce cu grijă pe locurile uscate. Acolo coridorul carpetat era ca un gazon mustind și sugea pantofii crăpați ai lui Sammler. Ușa de la pod era Închisă, dar de sub ea curgea apă. — Margotte, spuse Sammler. Du-te jos În clipa asta. Sună la instalator și la pompieri. Sună la pompieri mai Întâi și spune-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de umbrele copacilor, flexibile, ale cercevelelor, rigide, și de reflecțiile alămurilor și ale sticlei, pe jumătate fixe, domnul Sammler Își șterse pantofii cu șervetul de hârtie pe care Shula Îl pusese sub ceașca de cafea. Pantofii erau umezi, În continuare. Musteau de apă, Într-un mod dezagreabil. Și Margotte Își avea plantele ei, iar Wallace era pe cale să Își deschidă o afacere cu plante. Ar fi păcat ca primele contacte ale plantelor să se producă exclusiv cu smintiții. Poate ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu curățenia? — Cine? Cu curățenia? — Tu Îi zici femeie cu ziua. Deci, ea e? Aud zgomotul aspiratorului. Nu, dragă, ce auzi tu e avionul pilotat de ruda noastră Wallace. Nu-mi cere detalii. Ne vedem mai târziu. Își găsi pantofii mustind de apă În bucătărie la copt. Shula Îi așezase pe ușa deschisă a cuptorului electric și vârfurile scoteau fum. Și asta, acum! După ce Îi răci, se chinui să și-i pună În picioare folosind mânerul de la o lingură. Recuperarea manuscrisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
două picioare, se debarasase și de sobolul urâcios, îl părăsise chiar și pe Craiul florilor, neconvenindu-i rolul anost de nevastă credincioasă. Auzise de pitici, de balauri, de vrăjitori etc. și se aruncase într-o viață aventuroasă cu mare poftă, mustind de dorințe... Norocul făcu să o întâlnească pe contesa de Segur, venită să se țină la curent cu noua viață a zânelor despre care scrisese deja destule povești cam mălăiețe. Contesa, ea însăși o rafinată a plăcerilor, căuta să-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
buturugă solidă, lată, folosită drept scăunel de mine... și loc sfânt pentru pisici. Parcă văd și o blană de iepure pusă pe deasupra, întru giugiulirea contactului lenevos. Nu-mi dau seama când și cum a dispărut... Ca să aprind focul, dacă lemnele musteau de umezeală, întrebuințam ciocalăii furnizați de gazdă. Pocneau ca obuzele-n poeziile de război feeric ale lui Apollinaire! Terorizau pisicile, delectau sufletul meu avid de zgomote mici, îmblânzeau izolarea, acompaniau nocturn dragostea conjugală... Și tot de-a lungul sobei, între
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
cincizeci de iarzi de platforma de tragere de la colțul câmpului, care arăta în acea lumină ca un coteț șubred cocoțat pe catalige. Tânărul se clătina de oboseală și băutură, provocând troznituri la fiecare pas când zdrobea sub călcătura grea știuleții mustind de sevă. Dar antilopa țâșnise ca o suliță din desiș, primise plumbul în piept când sărise și căzuse tot ca o suliță ce coboară spre pământ; nu se poticnise, nici nu se împleticise, nici nu se legănase. Jonas începea să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
portul și fațada palatului, păzită de războinicii Bordjighin. Reveni În fața lui Ștefănel și Îl privi ciudat. Era răvășit. Îngenunche, scoase pumnalul de la centură și Îl puse În fața lui, apoi aplecă fruntea până Îl atinse. Rămase acolo câteva clipe, În tăcerea mustind de neliniști și de Întrebări. Apoi ridică privirile spre Ștefănel. -Ucide-mă. Anda rămase la fel de impasibil, așteptând. Sultanul privea cu ochii măriți această scenă care, nici ea, parcă nu avea cum să fie reală. - Ucide-mă, repetă Amir. Ai dreptul. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rol decisiv în scrierea acestui volum, apărut la finele anului trecut la Editura Polirom. Exilul predispune întotdeauna la enervare, dar ceea ce contează cu adevărat este felul în care această stare de spirit este „gestionată“. Enervarea românească este unică, „este suculentă, mustește de culoare locală“. Ne enervăm pentru simplul fapt că trăim în România, în Valahia, în Autohtonia, în Barbaria, în Claxonia, în Absurdistan, într-o țară „de mâna a doua“, în care barbaria și kitsch-ul par a fi câteodată trăsături
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
Perdo, unde până și cea mai neînsemnată schimbare a vremii poate să ducă la transformarea Înfățișării insulei. Când soarele e În Înaltul cerului și de neclintit, suspiciunea că ar putea ploua ar părea ridicolă, dar la vreme ploioasă, când apa mustește de pretutindeni, pare că nici soarele, ivit iarăși pe cer, n ar mai seca vreodată toată mocirla. Erau Însă și altfel de zile, așa cum fusese aceea, când uscăciunea prafului și ume zeala apăsătoare alcătuiau Împreună atmosfera firească a insulei. Neng
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ușa se închise. Se scurseră cinci sau zece minute. În sfîrșit, un bărbat cu un nas coroiat ca un cioc de vultur apăru pe o altă ușă și-l cântări din ochi pe Gosseyn. Tonul cu care i se adresă mustea de sarcasm: ― Aha, iată-l pe individul periculos. Insultă fără importanță. Gosseyn trecu în revistă caracteristicile fizice ale necunoscutului, și sensul cuvintelor acestuia i se desluși. El se așteptase să i se ceară să coboare din mașină. Se trase înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu omăt reavăn, puhoaiele de pe dealuri, pâraiele Hlibicioc, Soloneț și Vasileu, ieșite din matcă, au transformat Siretele colector într-o adevărată Dunăre spumegândă. Vâltorile înfricoșătoare, fără de sfârșit, au cuprins tabăra leahă din toate părțile pe dealurile de la Brădetul Ropcii. Pământul mustea de apă care continua să cadă din ceruri plumburii și țâșnea de sub tălpi la fiecare pas. Caii mureau de foame și de frig. Oștenii, uzi până la piele și sleiți de puteri, implorau îndurare de la Atotputernicul. Roțile carelor și ale tunurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
accepte viața și satisfacția în dragoste e abandonul. Te pregătește să te lepezi de tine. Don Juan, visul ipotetic ce apare din neant, e repetentul ce trebuie să reia cu îndărătnicie alfabetul fără să reușească însă a articula. Un mut mustind de putere. „-În lături, bătrîne!”-strig. „-Ce-i tot trageți cu Don Juan în sus și-n jos? Nu vreți să vă priviți în oglindă. Eu sînt voi. Cel însetat după o ființă. Plec, alerg s-o zeific și, subordonînd-o, să
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
resemnării dar nu se pot înmulți.” V. tînăr privește îngrozit în gol la vulturul pe care acum nu-l mai pot deosebi de propria mea pasăre violet. Pare că se apropie și nu zboară ci aproape înoată într-o plasmă mustind de săruri. “Și răzbunarea asta barbară te satisface?”-reia Doctorul. “-Nu te știam așa dar iată că subconștientul tău te trădează ca primitiv: un dușman al liniștii și-un îndrăgostit de orgii. Cum poate sălbatecul din tine să lase gîndul
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]