1,312 matches
-
bune. Apoi, din senin, aceștia concediază pe cineva fără să îi dea angajatului vreo șansă să își îmbunătățească rezultatele. La o fabrică de plastic din orașul meu, un muncitor a fost chemat în birou și trei dintre directori l-au mustrat, i-au vorbit ca și cum ar fi fost un nimeni și, la sfârșit, l-au concediat. Înainte de acest episod, muncitorul habar nu avusese că ei erau nemulțumiți de rezultatele lui. A plecat acasă furios și distrus și s-a întors la
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
dragoste curată!"96 Invocația retorică a unei vieți fără de noroc transformă elementele teluricului în personaj-martor care are rolul unui actant conclusiv: "Mamă, câte fete ai / Prin străini să nu le dai, / Că destul m-ai dat pe mine / De mă mustră orișicine, / De mă mustră și soacra, / Că nu știu a mătura. De mă mustră și socrul, / Că nu știu să fac focul. De mă mustră și bărbatul, / Că nu știu ca să-i fac patul. De vrei să mă ai `napoi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
retorică a unei vieți fără de noroc transformă elementele teluricului în personaj-martor care are rolul unui actant conclusiv: "Mamă, câte fete ai / Prin străini să nu le dai, / Că destul m-ai dat pe mine / De mă mustră orișicine, / De mă mustră și soacra, / Că nu știu a mătura. De mă mustră și socrul, / Că nu știu să fac focul. De mă mustră și bărbatul, / Că nu știu ca să-i fac patul. De vrei să mă ai `napoi, / Pune la car patru
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
personaj-martor care are rolul unui actant conclusiv: "Mamă, câte fete ai / Prin străini să nu le dai, / Că destul m-ai dat pe mine / De mă mustră orișicine, / De mă mustră și soacra, / Că nu știu a mătura. De mă mustră și socrul, / Că nu știu să fac focul. De mă mustră și bărbatul, / Că nu știu ca să-i fac patul. De vrei să mă ai `napoi, / Pune la car patru boi / Și-mi du zestrea înapoi, / Să se mire pietrele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Prin străini să nu le dai, / Că destul m-ai dat pe mine / De mă mustră orișicine, / De mă mustră și soacra, / Că nu știu a mătura. De mă mustră și socrul, / Că nu știu să fac focul. De mă mustră și bărbatul, / Că nu știu ca să-i fac patul. De vrei să mă ai `napoi, / Pune la car patru boi / Și-mi du zestrea înapoi, / Să se mire pietrele, / Ce noroc au fetele, / Să se mire țara toată / Ce noroc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
grâului / Stau la ușa raiului / Și judecă florile / Unde li-s mirosurile..."127; în Bucovina, floarea soarelui este prezentată având același rol justițiar: Câte flori sunt pe pământ / Toate merg la jurământ, / Numai spicul grâului / Stă de-a dreapta tatălui / Și mustrează florile: / Unde li-s miroznele? / Busuioc bătut pe masă, / Rămâi, gazdă, sănătoasă, / Ca o garoafă frumoasă, / Când o ai și-o pui pe masă. / La anul și la mulți ani!"128; "Iar Adam când a greșit, / Dumnezeu l-a pedepsit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
chiar de silă, / Dacă nu de milă, / Tu mă-i îndrăgi / Și ne vom iubi. TURTURICA: Eu n-aș zice ba / Pentru dumneata, / Dar cumplit mi-e teamă / De cumplita-ți mamă / Că-i bănuitoare / Și fermecătoare. Decât m-a mustra / Că te-oi dezmierda / Și mi-a bănui / Că te-oi prea iubi, / M-oi face mai bine, / Ca să scăp de tine, / Trestioară-n baltă / Subțire și-naltă. CUCUL: Oricum te-i preface, / Tot nu ți-oi da pace, / Că
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
eu am îmbătrânit / Și nu-ntineresc mai mult, / Numai tot cucu-l ascult."302 Tensiunea lirică, exprimată prin cumularea enunțurilor cauzale și a enunțurilor condiționale, este transfigurată prin intermediul paralelismului analogic, destinul uman fiind transpus imaginar în plan cosmic: Tot mă mustră cucuțul, / De ce n-am glas ca dânsul, / Dar cum să am glas de cuc, / Că tot plâng până mă culc, / Și cum să am glas de om, / Că tot plâng până ce-adorm. De-aș putea cânta ca cucul, / Nu m-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mine niciodată. Anul acesta, amintindu-mi cu frații mei această întâmplare, fratele meu mic mi-a mărturisit că el mă urcase pe mânz pentru că eu îi cerusem. Dar nu i-a mărturisit niciodată mamei mele pentru că știa că va fi mustrat. El fiind mai mare și mai înțelep nu trebuia să accepte să facă ceea ce îi cerusem eu, un băiețoi de fată fără minte. Dar mai ales, am început să citesc cărți. Mă născusem la puțin timp după ce Ministerul Informației interzisese
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Poate să încapa doar în sticlele golite de băutură, dar dopurile au fost scoase, timpul trece, și ceasu-n loc sa ticăie, întinde-o mana de femie, ascunsă-ntre costume, și murmură duios. Actorul umblă în șosete și se tânguie, se mustră, într-o poză vie și se uită-n sală blestemând și admirând locul sacru pe care l-a slujit și pe care îl sărută. Singuratatea lui apasă pe umerii fiecărui spectator care nu îngăduie atâta adevăr, tăcere și întuneric, de-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Cînd reîncepem Grupul celor Zece?". Cred că a prețuit acea perioadă, chiar dacă au existat disensiuni între el și unii membrii ai grupului, mai tîrziu. B.C. Formația sa filosofică îl împingea să fie foarte atent la semnificația cuvintelor? J.R. Da, ne mustra mereu în legătură cu folosirea anumitor cuvinte și le preciza sensul. A jucat un rol important în critica manuscriselor. B.C. Pe 18 septembrie 1973 l-ați primit pe Michel Philippot 25, a cărui expunere era intitulată À propos de la composition musicale: ordre
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
și de taedium vitae, și doar apoi de măștile anturajului, banal și ipocrit, deci inautentic. Diaristul joacă rând pe rând rolul lui Tolstoi și își iese din rol în chip șocant, sfidează conveniențele, se ascunde în locuri imprevizibile și este mustrat de tolstoieni, stupefiați inclusiv de hotărârea septuagenarului de a se apuca din nou de scris. Vanitatea artistului, nemântuită, modifică stereotipiile înaltei societăți și ale familiei, suspicioasă în privința singularizării iritate a acelui monarh cu aere de mujic. La 60 de ani
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
I-au povestit că secretarul de partid a avut nevoie de îngrijiri medicale... Altădată, la un festival, omul nostru l-a jignit pe un cunoscut dramaturg. Acesta l-a reclamat directorului teatrului, Corneliu Revent. Managerul a promis că-l va mustra pe impertinent și-l va obliga să-și ceară scuze. Asta a și-ncercat să facă, dar Lupu i-a luat-o înainte: Tovarășe director, n-am timp să vă ascult, fiindcă peste o oră am întîlnire cu celebrul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
itinerantul C.D., slugă a politrucilor și tiran al lăutarilor de la Doina Argeșului); a suferit cînd un mare scriitor precum I.D. Sîrbu, din lipsă de bani pesemne, comisese o comedioară jenantă Ion Focșa a îndrăznit să-i scrie și să-l mustre, afectuos & respectuos. În fine, vreau să-l felicit pe autorul-actor și pentru faptul că n-a lăsat să se stingă (lucrul se vede bine în carte!) tradiția artistului-intelectual; Ghinionul a fost norocul meu inserează des, agreabil de des, incredibil de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
era adeptul bătăilor, iar cuvintele lui aspre erau mai usturătoare decît o palmă sau un furtun sau o vărguță sau o curea. Acum își trecea note mai mici. Și a denunțat spășit adevărul dublei sale corijențe. Tata nu l-a mustrat. Ba din contră, arăta ca și cum o mare tragedie s-ar fi abătut asupra capului lui. Uitîndu-se la ochii lui triști și la buzele căzute, îl inunda pe Marcu un val de milă și-i venea să-și consoleze tatăl. Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
porumb și ajuns acasă trece de la bravadă la umilință: "Mamă, bate-mă, ucide-mă, spânzură-mă, fă ce știi cu mine; numai dă-mi ceva de mâncare, că mor de foame!" Pentru scurtă vreme el devenea ascultător și harnic, îl mustra cugetul, lăcrima de bucurie auzind că va fi iertat. În partea a III-a, Nică era adolescent, urma cursurile școlii din Târgu-Neamț, se forma în raporturi cu viața socială, cu prietenii, colegii, rudele, constata deprinderile necinstite ale unora de la "fabrica
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
predice pe placul ascultătorilor. Folositor lucru și semn de foarte mare dreptate este să-ți osândești propriile păcate, în P. G., L, col. 656. footnote> ... Aici să ne întristeze cuvintele predicii, ca să nu ne înfricoșeze dincolo faptele; aici să ne mustre predica, pentru ca să nu ne roadă dincolo viermele cel veninos, aici să ne ardă mustrarea, ca să nu ne ardă dincolo gheena focului. Cei care plâng aici, dincolo se vor mângâia; cei care se desfătează aici, care râd, care nu-și simt
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
lucru și pentru predicator și pentru ascultători este ca predicatorul să predice pe placul ascultătorilor..., în P. G., L, col. 653. footnote>. Apoi, pentru ca durerea mustrării să nu fie prea usturătoare, Hrisostom se include în grupul celor pe care îi mustră, ca unul ce are nevoie de doctoríi duhovnicești : Că predica, pe care v-o țin, este și pentru voi și pentru mine, pentru că și ranele ne sunt comune; de aceea și leacurile pe care le dau sunt și pentru voi
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
credincioșilor săi, pentru aceasta folosindu-se de forța invincibilă a iubirii și a argumentelor scripturistice. Însăși viața sa petrecută în sărăcie, smerenie și în toată austeritatea, era un exemplu grăitor. Ducând o astfel de viață, a avut curajul de a mustra păcatul, chiar când era săvârșit de împărat, conducător al Imperiului. Și totuși era blând și mângâietor cu oamenii sărmani, cu cei suferinzi și nedreptățiți, căci știa și mărturisea că în sufletul fiecăruia a fost imprimat chipul lui Dumnezeu. Nu se
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
după 1890, odată cu formarea la Iași a "grupului moldovenesc poporanist, din rămășițele vechiului socialism al fraților Nădejde". Observația aceasta, malițioasă, răfuială tardivă cu "Junimea", produce o sensibilă schimbare de ton în poziționarea lui Creangă în sânul societății ieșene, fiind chiar mustrat pentru faptul de a fi dat curs invitațiilor frivole venite dinspre colegii de "divan" de la conacul Pogor: "Creangă se ridică numai până la o anume înălțime", ceea ce înseamnă că nu caută spre exigențele pretinse de "sufletul omului modern". Cu alte cuvinte
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
complexe. Congresul de la Tours În Franța, situația nu este clară. Congresul de la Strasbourg nu permite o alegere tranșantă. Marcel Cachin și Ludovic O. Frossard, aflați în vizită la Moscova, asistă ca observatori la cel de al doilea congres al Internaționalei. Mustrați în mod deschis pentru menținerea în interiorul partidului a curentelor "social-șovine", ei sînt puși în situația de a realiza epurarea necesară pe baza celor 21 de condiții. Dacă Cachin și Frossard aprobă linia Internaționalei, cele 21 de condiții le apar ca
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
predice pe placul ascultătorilor. Folositor lucru și semn de foarte mare dreptate este să-ți osândești propriile păcate, în P. G., L, col. 656. footnote> ... Aici să ne întristeze cuvintele predicii, ca să nu ne înfricoșeze dincolo faptele; aici să ne mustre predica, pentru ca să nu ne roadă dincolo viermele cel veninos, aici să ne ardă mustrarea, ca să nu ne ardă dincolo gheena focului. Cei care plâng aici, dincolo se vor mângâia; cei care se desfătează aici, care râd, care nu-și simt
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
lucru și pentru predicator și pentru ascultători este ca predicatorul să predice pe placul ascultătorilor..., în P. G., L, col. 653. footnote>. Apoi, pentru ca durerea mustrării să nu fie prea usturătoare, Hrisostom se include în grupul celor pe care îi mustră, ca unul ce are nevoie de doctoríi duhovnicești : Că predica, pe care v-o țin, este și pentru voi și pentru mine, pentru că și ranele ne sunt comune; de aceea și leacurile pe care le dau sunt și pentru voi
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
credincioșilor săi, pentru aceasta folosindu-se de forța invincibilă a iubirii și a argumentelor scripturistice. Însăși viața sa petrecută în sărăcie, smerenie și în toată austeritatea, era un exemplu grăitor. Ducând o astfel de viață, a avut curajul de a mustra păcatul, chiar când era săvârșit de împărat, conducător al Imperiului. Și totuși era blând și mângâietor cu oamenii sărmani, cu cei suferinzi și nedreptățiți, căci știa și mărturisea că în sufletul fiecăruia a fost imprimat chipul lui Dumnezeu. Nu se
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
să-l aresteze. În cele două cuvântări ținute cu acest prilej, patriarhul a arătat cât e de trecătoare slava lumii acesteia și cât de bună și de ocrotitoare este Biserica. Pentru nedreptăți de felul celor comise de Eutropiu, Sfântul Ioan mustră și pe împărăteasa Eudoxia, care, după căderea lui Eutropiu, ajunsese suverană absolută în imperiu. Eudoxia s-a dovedit a fi cel mai înverșunat dușman pe care l-a avut Sfântul Ioan. Conflictul s-a declanșat, se pare, în momentul în
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]