1,110 matches
-
și m-am simțit dator să explic în detaliu situația lui. Hârtiile și filmele nu mi s-a părut că sunt suficiente. Atunci am întâlnit-o... Pe ea a umflat-o râsul când m-a recunoscut, iar eu am rămas mut de uimire și jenat de amintirea aceea. Era de o frumusețe sclipitoare... Îmi amintesc că a avut rezultate de excepție, incredibile, în ambele cazuri. Nu m-a refuzat, din contra... Nu am fost atent și nici curios să întreb de când
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fapt, la asta se reducea Moș Crăciun pentru mine: o mână care oferă daruri. Mama ridica, pe rând, darurile - mie îmi era frică să mă apropii prea mult! -, examinându-le cu un ochi critic și mi le îngrămădea în brațe. Mut de uimire și de spaimă, uitam instantaneu poezia pe care trebuia să o recit și, până să mă dezmeticesc, Moș Crăciun sub formă de mână pleca de la geam... Asociam plecarea lui Moș Crăciun cu venirea tatei. Tata intra înfrigurat pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
timp de cinci-șase minute, după care și-a îmbrăcat iar halatul și [i-a încheiat toți nasturii. Apoi s-a ridicat și a pășit ușor spre dormitor, a deschis încet ușa și a dispărut înăuntru. Am rămas nemișcat în pat, mut de uimire, o bună bucată de timp. M-am ridicat și mi-am recuperat ceasul din locul unde căzuse, l-am îndreptat spre lumina lunii și am văzut că era ora trei și patruzeci de minute. M-am dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
coaliție, ca marca de scrisoare. Cel puțin până când nu-și va găsi un alt vehicul electoral, se poate conta pe PUR. Mai ales că opoziția este încă în degringoladă. Replierea lui Vadim Tudor în planul doi a lăsat PPRM-ul mut, iar surprinzătoarea sa înveșmântare în culorile populare îl face să semene cu o cioară vopsită. Culoarul popular rămâne în continuare liber și sunt semne că PD-ul ar fi tentat să se angajeze pe acest drum. Cât privește PSD-ul
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
scrisorile trimise Veronicăi Micle, ce au o relevanță deosebită în ceea ce privește portretul intelectual al scriitorului. 1. „Titus (Maiorescu) îmi propune să-mi editez versurile și am luat de la el volumul 1870-1871 din «Convorbiri» unde stau «Venere și Madonă» și «Epigonii». Vai, Muți, ce greșeli de ritm și rimă, câte nonsensuri, ce cuvinte stranii! E oare cu putință a le mai corija, a face ceva din ele? Mai nu cred, dar în sfârșit să cercăm.” (Ed. cit., pag. 188) Criticii „moderni” sau „postmoderni
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
scrisorile trimise Veronicăi Micle, ce au o relevanță deosebită în ceea ce privește portretul intelectual al scriitorului. 1. „Titus (Maiorescu) îmi propune să-mi editez versurile și am luat de la el volumul 1870-1871 din «Convorbiri» unde stau «Venere și Madonă» și «Epigonii». Vai, Muți, ce greșeli de ritm și rimă, câte nonsensuri, ce cuvinte stranii! E oare cu putință a le mai corija, a face ceva din ele? Mai nu cred, dar în sfârșit să cercăm.” (Ed. cit., pag. 188) Criticii „moderni” sau „postmoderni
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
prin breșă; iar ei fug de rup pământul, În totală harababură. Cât vezi cu ochii, câmpul de bătaie geme de arme și bagaje. — Nu te fă că ne-ai dovedit, că nici vorbă să ne răzbești tu, care stăteai ca mutu, a replicat neiertătoare Mariana. — Și când te gândești că tot ce zicem va fi În carnetu adus de don Commendatore dân Salerno, a zis Pumita, cu mintea dusă aiurea. Croce, tenebrosul administrator, a dat să schimbe vorba: — Și ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În La Plata. Pantoja să gândea chiar, ca și mandea, că pelerinaju la izvoare va fi dă mare și neprețuită valoare pentru provocările dân teza mea; da azi văd că tărășenia are niște hățiși. Știi d-acu: nici o vorbă lu mutu Zulueta. O săptămână după ce-am sosire, am șters-o impacient la Gualeguaychú, patria iubită a lu Ruiz, dă unde poetu Își semnează scrupulos toată biliografia. Prima cercetare am făcut-o cât dam gata tonica cafea cu lapte, mână-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
gândesc că sunt fiul naturii, cu nimic deosebit de animale și păsări, de peștii din baltă și rața sălbatică... Nu credeam că pământul e în mod egal al meu și al lupoaicii din pădure... Singurul lucru care mă făcea să rămân mut de fascinație era cuvântul rostit de oameni. Obiectele nu-mi spuneau nimic, un scaun, un pat, un lanț, n-aveau pentru mine nici o semnificație, în afara aceleia că în pat te culcai, pe un scaun ședeai, cu un lanț legai o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ea, și îl lăsa să doarmă în bătătură pe troscot. Mai târziu am auzit și citit că poporul e vânjos, sănătos. E cine e, dar câți strâmbi nu vedeam eu trecând pe drum, șoldii, fete cu picioarele cât niște putinee, muți frumoși, de care abuzau văduvele, inși cu tot felul de gâlme la gât... Mama zicea că sunt "păcate de la nouă neamuri" care loveau muierea care îi năștea. Eu însumi eram astfel marcat, o mătușă, soră mai mică a mamei, se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a trei din cele șapte minuni ale României, toate în județul Hunedoara. Scria în ele că merită, de pildă, să-ți faci praf mașina și să-ți dai duhul până la Costești sau Grădiștea, ca odată ajuns la ruinuri să rămâi mut de dezamăgire. Dar nimeni și nimic nu ne-a putut opri setea de necunoscut. Stau și cuget așa: dacă acum un an, cam pe vremea asta, am reușit să scot trei rubricuțe din 10 zile tihnite petrecute în Provence tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
fierbinte; parcă mă străbătea o arsură, ca și în clipa întăia a dragostei mele. Îmi zise încet punându-mi mânile pe umere: —Stăi, nu te duce mai departe; întoarce-te... Și eu numai ca să-ți spun m-am repezit... Stam mut în încremenire. Ea mă privea prin întuneric, cu ochii lucind; parcă zâmbea, răsuflarea fierbinte îmi dogorea fața. — Ce s-a întâmplat, Chivo? Nu știu... Ieri taica a tăcut toată ziua și m-a cercetat cu ochii... Apoi, când puneam sara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dinspre munții depărtării. Soliman-Sultan asculta posomorât în despărțitura din fund a cortului său strigătele prelungi ale oștirii de la Amasia, pe când icioglanii săi, după rânduială, desfăceau de pe Mustafa șahzadè armele. Când feciorul cel semeț a pășit spre despărțământul sfânt al cortului, muții l-au și împresurat cu juvățurile. El s-a oprit numai o clipă, scăpărându-și privirile în jur. C-un muget înalt de leu mânios, s-a abătut spre cei mai de aproape lovindu-i cu strășnicie. Au căzut câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
viermii. Nu te îndura, stăpâne și tată! a strigat el. Întăi judecă-mă. Sultan Soliman a desfăcut un colț de perdea, aruncând o privire groaznică asupra gâzilor. Mustafa a făcut un pas îndărăt spre ieșire, ca să-și cheme credincioșii. Atunci muții s-au izbit din nou asupra osânditului, l-au doborât și l-au țintuit la pământ, zugrumându-l. În acel minut a intrat de-afară, alergând cu bucurie spre Dumnezeul său, Gingir mezinul. Când l-a văzut căzut și zdrobit, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cum hotărâse. Putea pieri; era însă o mamă vitează. Când a intrat împăratul în grădină, curtenii au ocolit pe alei și l-au lăsat singur. Întru întâmpinarea măriei sale venea doamna Roxelana. Ea era singură; femeile sale pândeau de după perdelele haremului. Muții împărătești nu se îndepărtaseră; se opriseră în fund, așteptând poate o poruncă. Doamna Roxelana și-a repezit asupra lor fulgerul privirii, apoi și-a îndârjit trupul, ca o viperă care atacă. Soliman s-a oprit părând nehotărât. Ea păși grabnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vorbe. Liniștește-te, rămâi frumoasă și zâmbește-mi. Baiazid a primit poruncă să se înfățișeze la împărăție. S-a înfățișat cu ochi de spaimă; a intrat șovăind în chioșcul unde l-au călăuzit curtenii. Privirile lui au căutat furiș pe muți cu juvățurile lor. Dar muții nu se vedeau. Nu-i nimic, împărații au și alte mijloace tot așa de sigure ca să te scufunde dintrodată în umbra nopții. Împăratul și doamna Roxelana se aflau singuri. Doamna Roxelana tăcea, palidă ca niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și zâmbește-mi. Baiazid a primit poruncă să se înfățișeze la împărăție. S-a înfățișat cu ochi de spaimă; a intrat șovăind în chioșcul unde l-au călăuzit curtenii. Privirile lui au căutat furiș pe muți cu juvățurile lor. Dar muții nu se vedeau. Nu-i nimic, împărații au și alte mijloace tot așa de sigure ca să te scufunde dintrodată în umbra nopții. Împăratul și doamna Roxelana se aflau singuri. Doamna Roxelana tăcea, palidă ca niciodată. Stăpânul cel mare l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
n-a pierit nici de ștreang, nici de mătrăgună; ci a răposat ca o împărăteasă prea iubită, iar mărețul său domn Soliman a risipit asupra mormântului ei flori și lacrimi. Îndată ce florile s-au ofilit și lacrimile s-au zvântat, muții seraiului au îndeplinit lucrarea asupra lui Baiazid, întrebuințând juvățuri din matasa cea mai fină. N-a întârziat după aceea mult nici împăratul. S-a dus să găsească între hurii pe venețiană. Iar Selim bețivul a scris în catastif jertfa tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un puhoi de primăvară ce târa un mâl greu de vorbe cu el. În cele din urmă n-au avut încotro, s-au ridicat cu toții de la mese și au plecat, lăsînd-o singură în fața cafenelei; ea striga mai departe, batjocoritor: "Momîilor, muților, nu sînteți în stare de nimic, nici măcar să mă faceți să tac". Și de disperare că nu mai avea pe cine să ocărască, femeia izbucnise în plâns. Dar Marta nu era rea de gură. Din partea ei pescarii n-aveau de ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nici un cântec. Noi le știm p-astea, dă să cântă dăcând lumea și pământu’, bre nea Fănică. Așa! Da’ al meu, ăsta d-o să vă învăț acuma, dă când să cântă, mă taică? Dă azi? S-o spui tu lu’ mutu! Tot dăcând lumea și pământu’, măăă, capete seci ce sunteți! Adică, dăcând ne-am aciuat noi, românașii, p aici, măăăă! Da’, dăgeaba vă cert io, mai bine să vă cânt. Băgați bine la cap, că, la urmă, v-ascult, ca
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
amețit de băutură. Pleoapele lăsate, prin care genele întredeschise îmi trimiteau sclipirile unor pălălăi lăuntrice, îi tremurau mereu: - „A.B.C.?” întrebă el. Și după răspunsul meu afirmativ pe care i-l dădui prin înclinarea capului, începu să-mi bâlbâie ca muții, ca să mă convingă, probabil, de covârșitoarea importanță a celor trei litere rostite totuși destul de limpede și fără ezitări. Numai într-o secundă îi cercetau cu de-amănuntul chipul și vestmintele: Cilindrul din piei de șoareci, periat parcă în răspăr, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vreodată să dea foc la clăile de fân pe care fusese pus să le păzească. Nu vroia să le spună, însă, cine le-a aprins. Zicea trompetul că numai atâta ținea să știe domnul maior, dar că el tăcea ca mutul. Se încăpățâna să nu destăinuiască adevărul, cu toate că văzuse, din deal, copilașii vecinului, frecând pe cutie niște bețe de chibrituri. Dar până să dea fuga într-acolo, copiii fugiseră și paiele ardeau cu flacără înaltă și mistuitoare. Ținea mult trompetul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
căruciorul prin mulțimea de oameni și reuși să-și vândă toți crenvurștii. Plin de curtoazie și eficacitate întindea cu energia unui pompier ketchup și muștar pe marfa vândută. Ce splendidă zi! Semnele Fortunei erau mai mult decât promițătoare. Domnul Clyde, mut de uimire, primi salutul vesel al vânzătorului Reilly și zece dolari, iar Ignatius, cu halatul plin de bancnote, primite de la puști și de la magnatul crenvurștilor, se urcă în troleu cu inima ușoară. Intră în casă și o găsi pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
temeți! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El însuși va veni, și vă va mîntui." 5. Atunci, se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor, 6. atunci șchiopul va sări ca un cerb și limba mutului va cînta de bucurie; căci în pustie vor țîșni ape, și în pustietate pîraie; 7. marea de nisip se va preface în iaz și pămîntul uscat în izvoare de ape. În vizuina care slujea de culcuș șacalilor, vor crește trestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
din sufragerie, Într-o seară pe la șase. Câtuși de puțin, i-a răspuns Clara. Căuta șervete În comodă. Sunt absolut banală și comună. O femeie din alea pe care nu le interesează decât copiii. — Asta să i-o spui lui mutu’! a pufnit Amory. Știi bine că ești absolut splendidă. A Întrebat-o unicul lucru de care știa că s-ar putea rușina. Era propoziția pe care i-o adresase prima pisăloagă a omenirii lui Adam: — Spune-mi ceva despre tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]