1,130 matches
-
volumului de eseuri Pe contur, În 1984 (volumul tocmai premiat, În 1986, În care, până la urmă, după repetatele insistențe ale editurii, fuseseră scoase doar două interviuri, cele luate de Gh.Grigurcu și Mihai Sin), cât și, mai ales, la apariția, mutilată, după reluate tratative, a romanului Plicul negru, În chiar vara lui 1986. Așteptam, totuși, nerăbdător, scrisoarea de la Berlin. Amicii germani din București continuau să mă asigure că nu este vorba de simple zvonuri, bursa este certă. Cunoșteam prea bine - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
că nu ai să-i povestești. Nu, nu pot face asta. Dar am să-ți promit că nu va ști că am avut această conversație. Și-a dat seama că este tot ce putea să obțină. Mâinile au eliberat genunchii mutilați. —în regulă, a spus aproape fără să fie auzit. Dar te rog nu te duce la ea, dacă poți să eviți asta. Nu am răspuns. în schimb, în mod deliberat am schimbat subiectul. —Ai ceva de băut pe aici? —Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mult decât poate obține. Ar mai exista o posibilitate. Să cadă rănit. O cale de ieșire onorabilă din abatorul războiului, care i-ar fi permis să revină lângă ea. Dar dacă capătă o rană mortală? Viziunea îngrozitoare cu Marius agonizând mutilat, într-o baltă de sânge, o face să scuture din cap cu dorința ca imaginea terifiantă să dispară cât mai repede. "Sunt odioasă. În ce monstru m-am transformat?" Faptul că se gândise la moarte o face să fie cuprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
odios. De când începuse războiul văzuse cum multe se stricaseră, mai ales oamenii. Ori el nu-și dorește altceva decât să rămână un simplu soldat, în nici într-un caz criminal cu acoperire legală. Trece lent cu luneta puștii peste clădirile mutilate îngrozitor ce formaseră odată localitatea cehoslovacă Turna. O priveliște obișnuită care nu-l mai impresionează. Ochiul indiferent al luptătorului înregistrează negrele ruine ale zidurilor mai degrabă ca locuri prielnice unor ambuscade sau atacuri prin surprindere. În totală discordanță cu vacarmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
au dispărut într-o secundă. Imaginea crudă, reală, a războiului, care niciodată nu va fi arătată la jurnalele de actualități. Nimeni nu vrea să prezinte morții, doar paradele victorioase. Nu poți ridica moralul unui popor dacă îi arăți zilnic cadavre mutilate, dimpotrivă. Ori asta nici un politician nu vrea să o riște. Scoate tabachera, aprinde o țigară și trage cu nesaț. O voce cunoscută îl face să tresară. În dreptul lui, surâzător, căpitanul Apostol. Ai făcut treabă bună, băiete! Acum, poate vom avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mine“. Nici acum „ultima patrie“ nu se arată mai primitoare: „draga de ea, poezia, mă sapă, mă smulge,/ din adâncuri și îmi cară ea leșul sus,/ pe platou, depunându-l în poala ierbii/ plecată dulce de vânt, cum vagonetul/ trupul mutilat al minerului/ în brațele disperate ale nevestei“. Nu importă coerența atitudinii formulate în volumul de față. În alte părți, sau chiar în poemele din care am citat, poeta clamează, sfidătoare și nemângâiată, că în fața ororii „numai cuvintele vin să mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
fi fost în stare să se înfunde pe sfâșietoarele urme ale lui Wilt - iar imaginea era întru totul potrivită, indiferent de situație, fie că era vorba de soția lui sau de o păpușă de plastic cu vagin, ambele inaccesibile și mutilate oribil - nu putea fi decât nebun. Sergentul Yates dădu glas gândurilor inspectorului. — Doar n-aveți de gând să-mi spuneți acum că ticălosul ăsta nu e dus rău de tot cu pluta, zise el în timp ce macaraua era amplasată lângă puț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se întâmplă în capitolul douăzeci-și-doi, în care Campbell citează atât în engleză cât și în germană trei dintre poeziile lui. În manuscris versiunile în engleză sunt absolut clare. Cele în germană, însă, reproduse de Campbell din memorie, sunt atât de mutilate și îmbâcsite de revizuiri și corecturi, încât de cele mai multe ori sunt indescifrabile. Campbell se mândrea că este scriitor de limbă germană, talentul său în engleză îl lăsa indiferent. Încercând să-și justifice această mândrie, el a revenit de nenumărate ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
despre ea a fost că nu e pentru copii și că n-aveam voie să mă uit prin ea. Așa că, bineînțeles, mă uitam prin ea ori de câte ori eram lăsat singur. Se găseau acolo poze de bărbați spânzurați pe sârmă ghimpata, femei mutilate, cadavre stivuite ca lemnele de foc - tot inventarul obișnuit al războaielor mondiale. Mama era fosta Virginia Crocker, fiica unui fotograf de portrete din Indianapolis. Era casnică și violoncelistă amatoare. Cânta la violoncel în Orchestra Simfonică din Schenectady și cândva visa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
concluzia greșită că pe roțile din mintea lui Jones nu mai era nici un dinte. — Ești complet nebun! exclamă el. Jones nu era complet nebun. Lucrul cel mai de groază la o minte totalitară clasică este că orice rotiță, oricât de mutilată, va avea pe circumferință porțiuni de dinți păstrați impecabil, perfect fasonați. De aici comparația cu ceasul cu cuc din fund de Iad - merge perfect opt minute și treizeci de secunde, o ia înainte paisprezece minute, iar merge perfect șase secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
entuziasmul pentru răniți și i-am făcut observații în acest sens madamei Ana, când s-a întors cu ea abia după-amiază. Incredibil de rezistente sunt aceste delicate jeunes filles ce altfel leșină dintr-un nimic, iar astăzi se îmbulzesc printre mutilați și răni deschise. Bineînțeles, era exaltată, plină de un avânt romantic și, la cafeaua ce am luat-o amândoi pe terasă (de când am deschis ușa, aici ieșim după-amiaza), mi-a povestit de un căpitan Feraru sau Heraru (comandantul unei baterii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se dărâmau biserici, mureau nou-născuții în spitale și nu puteam ieși din țară. Cum se face că oamenii care au trăit în comunism privesc înapoi cu resemnare, cu indiferență sau pur și simplu uită, deși în joc sânt viețile lor mutilate? Cât de castrați sufletește putem fi dacă, după tot ce am pățit, nu avem în noi nici măcar un atom de mînie? E oare chiar atât de greu de înțeles că mai întîi te răfuiești cu răul pe care l-ai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dreptul la spaimele, urile și memoria mea pentru suferințele alor mei, precum și la compasiunea care se cuvine să le însoțească din partea celor care nu le-au trăit pe pielea lor? Să nu-și fi câștigat 45 de ani de vieți mutilate sistematic dreptul la nici o lacrimă? De când există riscul ca o suferință să-și piardă aura de suferință pentru că există o alta? De unde oare refuzul orgolios al coabitării în suferință? De unde această revendicare, ce nu admite să fie contrariată, de victimă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cursul vreunei discuții numele lui Kazuo Miyagawa, operator principal al ultimelor filme ale lui Mizoguchi, numai că el era prea Închis În universul lui În care nu exista decît căsătoria creștină: căsătoria, a scris el, este Întîlnirea a două ființe mutilate, rămase imperfecte În urma păcatului originar, și pe care Dumnezeu le lasă să umble pe drumul MÎntuirii. CÎnd cutează să evoce faptul de netăgăduit că s-a culcat cu mama, scrie: „Gurile noastre se Întîlnesc, dinții noștri se ating, dar dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu Afanasi Ivanovici și câtă avere a adunat. În sfârșit, dacă acceptă acum capitalul, nu-l ia ca o despăgubire pentru fecioria ei rușinată, de care n-are nici o vină, ci pur și simplu ca o compensație pentru soarta ei mutilată. Spre sfârșit atât de tare se înfierbântase și se ațâțase relatând toate acestea (ceea ce, de altfel, era foarte firesc), încât Epancin era foarte mulțumit și considera afacerea încheiată; însă Toțki, pus o dată pe jar, nici acum nu crezu totul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plastic, mai galbenă și mai decolorată decât era atunci, pe hârtie termică, așa cum se folosea În anii aceia. Erau, În realitate, două texte, primul cu rânduri dese, ocupând prima jumătate a paginii, iar al doilea Împărțit parcă În mici versete mutilate... Primul text era un fel de litanie demonică, o parodie de limbă semitică: Kuabris Defrabax Rexulon Ukkazaal Ukzaab Urpaefel Taculbain Habrak Hacoruin Maquafel Tebrain Hmcatuin Rokasor Himesor Argaabil Kaquaan Docrabax Reisaz Reisabrax Decaiquan Oiquaquil Zaitabor Qaxaop Dugraq Xaelobran Disaeda Magisuan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mâna dreaptă și cu stânga sprijinită Într-o cârjă. Atunci unchiul Carlo, dar nu prea cred eu că din șiretenie, era mai degrabă instinct, obișnuință, ritual cavaleresc, luase poziție de drepți și se prezentase, maior de vânători alpini Carlo Covasso, mutilat și mare invalid de război, medalie de argint. Iar Terzi țâșnise și el În poziție de drepți și se prezentase, plutonier-major Rebaudengo de la Carabinierii Regali, comandant al brigăzii badogliene Bettino Ricasoli, medalie de bronz. Unde? Întrebase unchiul Carlo. Iar Terzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
stăteam ai fi putut crede că e un simulacru organizat într-un decor pentru pitici de circ. Totul era atât de mic. Moartea nu rezista acestei micimi, își lua tălpășița, și odată cu ea, și bagajul ei de suferințe, de trupuri mutilate și țipete pierdute, de foame și frică, de tragedie. Lysia Verhareine privea toate acestea cu ochii larg deschiși. Ținea pe genunchi ceea ce am crezut inițial că era o carte, dar după câteva secunde scria pe cartea care era, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Tu l-ai văzut acolo... Cum ți s-a părut, Iuli? - Păi..., ce să spun, mami? Acolo numai de asta nu am stat eu... El m-a cam scutit să văd tot ce se mișcă și toți oamenii aceia aproape mutilați... Așa este... A fost imposibil să nu remarc faptul că toți cei cu care intra în contact, infirmiere, asistente, ceilalți medici îi ascultau indicațiile și le respectau întocmai. Am remarcat cât de grijuliu este. Nu-i scapă nimic și se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
controlul minuțios și zguduitor al chipurilor suferinzilor. Era sarcina mea să îi identific și să fac scrisori pentru ai lor, însă eu nu căutam decât chipul lui. Eram obsedată de gândul că este foarte posibil să îl găsesc printre răniți. Mutilat, estropiat, îl doream oricum, numai să îl știu în viață. Dar în locul lui veneau știri tot mai rele de pe front. Nemții dădeau înapoi, zeci de mii de ostași români căzuți la datorie. Bătăliile de la Odesa, de la Cahul, ecoul marii bătălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un nebun pe care niște vlăjgani, care-l urmăreau, l-au înhățat. Privindu-l, m-am gândit că porcăria de soartă care ne joacă atâtea feste întrece uneori măsura. Ca să mă încălzesc puțin sau ca să uit de ploaie, de femeia mutilată și de nebunul dus cu forța, am intrat într-o bodegă împuțită de lângă gară, unde m-am îmbătat și m-am emoționat aflând povestea unei fetișcane care strângea paharele murdare și le spăla. Se mișca fără să vadă și fără
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mi-a șoptit, râgâind, că fata își omorâse tatăl pentru că nu mai putuse îndura bătăile. Judecătorii au achitat-o, "dar viața, a chicotit vecinul meu de masă, e mai necruțătoare ca justiția; ea nu iartă". Nu mai suportam frigul, femeile mutilate, nebunii, pe vecinul care chicotea și am mai băut o sticlă după care m-am întors acasă. L-am visat din nou pe Bătrânul. Mi-a zis poruncitor: "Te aștept, domnule sculptor". Mă așteptam să adauge: Nu mă sili să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
după aceea am observat că tânărul, îmbrăcat cu un trening jerpelit și cu un tricou roșu, n-avea ambele mâini de la umeri, iar un picior era de lemn. Frizerul s-a aplecat și mi-a spus la ureche că tânărul mutilat fusese muncitor și era victima unei explozii care-l lăsase infirm. La două săptămâni după ce ieșise din spital îl părăsise soția și rămăsese la mila unui frate și a unei surori, "care cât o să-l țină, domnule? fiindcă nu poate
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Adevărul din vorbele fantomei coincide încă o dată cu adevărul secret al visului. Dar moartea anunțată, moartea cerută nu este doar cea a Polixenei, al cărei sânge e adus ca ofrandă răzbunătorului Ahile (și al cărei trup va fi așezat alături de trupul mutilat al lui Polidoros); moartea aceasta sugerează, totodată, o moarte încă și mai cumplită, un soi de moarte de data asta definitivă a eroilor troieni, dispăruți pentru totdeauna, amuțiți pe vecie. Pentru Hecuba, orice invocație adresată celor morți pare să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pierde mințile sau moare 1. Locuri unde va fi înjunghiat Bassianus, azvârlit apoi într-o groapă întunecată ce-i va sorbi de îndată sângele, groapă „hâdă și hămesită” semănând cu o gură de iad nesătulă; locuri unde va fi violată, mutilată și părăsită Lavinia, sărmană ființă rătăcind de una singură, cu mâinile și cu limba tăiate, mai mult moartă decât vie și deznădăjduită la gândul că, văzând-o, tatăl ei va orbi din pricina durerii. Căci, ca și Gorgo, Lavinia nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]