1,094 matches
-
Reef-Santa Cruz șunt greu de clasificat, prezentînd trăsături comune atît cu familia austroneziana, cît și cu limbile papua"293. Tipologic, s-ar mai putea aminti sistemele fonologice simple (număr redus de consoane și vocale, absența grupurilor consonantice dificil de pronunțat), muzicalitatea fluxului sonor (asonante, aliterații), două procedee morfologice intens utilizate: reduplicarea și afixarea, lipsa genului; la fel ca în limbile chino-tibetane, există zeci de clasificatori care exprimă caracteristicile obiectelor numărate (de exemplu formă, mărimea, funcția etc.); la fel ca în coreeană
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
artistică; se urmărește sesizarea specificului operei de artă (literară și muzicală) în ceea ce privește conținutul și forma ei, înțelese ca părți ale unui întreg indestructibil și se identifică, în epoca modernă, tendința de a apropia limbajul literar de limbajul muzicii (jazzbandul frazelor, muzicalitate interiorizată etc.). Producerea operei de artă centrează interesul asupra procesului creator, antrenând descoperirea fazelor procesului creator și specificului personalității artistice. Este una dintre părțile esențiale în înțelegerea artei ca produs spiritual al unei inteligențe artistice și ca mod de comunicare
Literatura şi celelalte arte. Aspecte intercurriculare. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Iulia Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1360]
-
ale artei., nivelului al doilea corespunzându-i cunoștințele despre specificul limbajului muzical, mijloacele de expresie, cunoștințele despre forme și genuri muzicale etc15. Aceeași autoare precizează că fundamentale prin stabilirea raportului dintre viață și arta muzicală, sunt legitățile artei muzicale și muzicalitatea subiectului deziderate atinse prin intermediul cunoștințelor cheie. Datorită acestor cunoștințe, elevul se orientează în lumea muzicii. Exemple de cunoștințe cheie: muzica ca fenomen specific al lumii, creația muzicală ca proces, intonația ca sens/conținut muzical; dezvoltarea în muzică, imaginea muzicală, dramaturgia
Conceptul de interdisciplinaritate şi Educaţia muzicală. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antoaneta-Ioana Luchian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1347]
-
care își dispută parcă din ce în ce mai acerb prioritatea: franceză, engleză, respectiv germană, spaniolă, italiană. De asemeni, gruparea în aceeași arie curriculară a disciplinelor enumerate devine o cale deschisă și spre studierea anumitor aspecte prin colaborare didactică. Iată câteva banale exemple: română-franceză (muzicalitatea limbajului liric în simbolism), română-engleză (tehnica argumentării, privite comparativ în manualele celor două discipline-surori) etc. Demersul se poate relua găsind infinite posibile asocieri, la libera inițiativă a profesorului, între discipline aparținând unor arii curriculare aparent disjuncte. Iată, de pildă un
Interdisciplinaritatea ca necesitate. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
de-a doua jumătate a secolului XX, Vio rica Cortez s-a bucurat de o poziție privilegiată. De la bun în ceput, te lăsa perplex printr-un an samblu de calități pe care puține colege le aveau: frumusețe fizică, temperament teatral, muzicalitate și un timbru întunecat de o calitate cu totul per sonală, recognoscibil instantaneu. Descoperită publicului odată cu Marele Premiu obținut la Concursul de Canto de la Toulouse din 1964 și cu spectacolele Samson și Dalila și Carmen interpretate în anii următori la
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
sau Ebe Stignani confirmă regula. Curajoasa noastră Viorica avea, însă, alte arme pentru a echi libra o situație vocală puțin delicată. Mai mult, a știut să întoar că lucrurile în favoarea sa, așa cum a demonstrat în Fedora. În primul rând, o muzicalitate suverană i-a permis să stăpânească absolut toate rolurile, chiar și cele mai nemiloase ățin minte Klytemnestra din 1971, învățată în doar câteva zile); apoi, o inteligență stilistică și o sensiblitate pusă în slujba personajului cu totul excepționale, apanaj al
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
pot spune că rolul a fost, ca prin magie, compus pentru ea, este Viorica. Nu pot să-mi în chi pui altă cântă reață punând stăpânire atât de desăvârșit pe eroină, stră lucind într o simbioză perfectă între personaj și muzicalitate. În regia mea, prima scenă a actului polonez se întâmpla în gră dini ciudate, porți enorme și încăperi cu băi de vapori, în care evoluau femei goale. Toată acțiunea era transfor mată într-un ritual nebun între femei. Viorica Cortez
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
din generațiile trecute, un tenor de care nu prea mai știe nimeni, cel puțin în România: Juan Oncina. Nu l-am apucat de la începutul carierei, pentru că era mult mai mare decât mine. El a fost, inițial, tenor lejer, cu multă muzicalitate și bun gust. Ne mai vedeam prin teatre, chiar dacă nu cântam împreună. După nu știu câtă vreme, dăm nas în nas la Staatsoper Viena. Che fai? Carmen. E tu? Anch’io! Eu am rămas puțin confuză, pentru că aveam în urechi vocișoara lui
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
mișcării lăuntrice, care îi constituie esența. Text de o remarcabilă densitate sugestivă, Răscoala impune o modalitate analitică cu intenții euristice, bazată pe depășirea unei lecturi unice, care nu poate fi decât restrictivă. Romanul dă impresia unei imense fresce sonore, această muzicalitate a textului condiționând și orientarea demersului analitic. între Răscoala, dramatică epopee a destinului țăranului, simbol al unei colectivități însetate până la patimă de pământ, simbol al energiilor de care dispune el în contact cu pământul și Simfonia nr. 5 în do
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
vrei să ne omori?”. Termenii figurați, proveniți din limbajul unei arte nonverbale cum este muzica, îndeplinesc un dublu rol: cel de a defini scriitura, deci cu o funcție metalingvistică, și cel de a se autodefini, cu o „funcție poetică”. Aici muzicalitatea este subordonată ideii. Capitolul Petre, Petre descrie atmosfera după furtună. Vocile devin simbolice. Rebreanu creează un adevărat „oratoriu”. Orchestra este întreaga masă a țăranilor, din care se ridică vocile, sugerând voința mulțimii. „Nu ne trebuie boieri! Ați venit să ne
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
alegorică i-a permis lui Cantemir să folosească diverse procedee stilistice pentru a satiriza personaje și situații, pentru a puncta contrastele care izbeau, fiind și cazul prozei ritmate și versificate, de sorginte populară, în care rima în imperfect creează o muzicalitate celebrând vesela prostie a personajului. Redăm spre exemplificare fragmentul de după burlesca scenă a încoronării/înzorzonării Struțocămilei, fragment făcut cu mijloacele batjocorii burlești: Oscilarea lui Cantemir între detașare și participare, între amuzament și indignare, poate fi rezultatul fascinației produse de comedia
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
precum și problema stilului critic. Numai expresivitatea irepetabilă a spunerii impune și scoate din anonimat actul critic, acordându-i aceleași efecte intelectual emoționale ca oricărei alte creații strict artistice. „Simbolismul“ criticii lovinesciene, adică puterea de iradiere a sugestiilor și corespondențelor, precum și muzicalitatea cuvântului se regăsesc și în opera lui I. Negoițescu (ca și preferința ambilor critici pentru orfismul indescifrabil, obscur, ori pentru muzica straturilor ascunse ale fantasmalei ființe poetice). Într-o epocă înclinată irepresibil înspre abstractizare, când „chiar și beletristica s-a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
să râdă, nu în hohote, ci, în manieră englezească, cu subînțelesuri. El uită de premonițiile și coșmarurile tărâmului pustiu, populat cu ființe ratate, deznădăjduite. Pisicile sunt cât se poate de sigure pe ele. Sunt lăsate deoparte ambiguitatea, simbolurile, citatele misterioase, muzicalitatea cu totul neobișnuită, inovatoare. Despre pisici Eliot sporovăiește cu afecțiune vesel ritmată și cu rime impecabile, cu nimic legate de seriozitatea inovației moderniste. O oază de poezie tradițională în creația unui poet care a declarat război tuturor procedeelor tocite de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în aceste poeme despre pisici (animale pe care se pare că Eliot le-a iubit cu patimă) că rima tradițională e de fapt floare la ureche pentru Eliot. Această pricepere de a rima se întrezărește greu în restul poemelor, unde muzicalitatea lui e prea sofisticată pentru a fi sesizată. De asemenea se observă că Eliot știe să râdă și să-i facă pe alții să râdă, combinând vorbele pentru a obține cele mai fantastice ori sugestive nume, sau pentru a ne
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un vers care le definește. Avem de-a face poate cu începutul seriei de desene animate în care pisica se înfrățește cu șoriceii. Toate aceste versuri flecare se încheie cu rime ireproșabile, și niciun cuvânt nu pare folosit doar de dragul muzicalității. Există o logică perfectă în spatele fiecărei vorbe. Eliot merge până-ntr-acolo că rima, deși extrem de importantă în aceste poeme lipsite de zel inovator, pare întâmplătoare. Ceea ce nu înseamnă că nu ne uimește în permanență inventivitatea lui Eliot de a
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ajunge "hăt departe / Pe o mare neiertătoare / Sub o stea ce împroașcă foc, / Menită pentru un drum fără capăt". Imaginea poetică e atât de indirectă că o descifrăm cu mare greutate. Larkin este aici neglijent, subînțelesul îi scapă din mână. Muzicalitatea, amintirea, emoția, totul îl distrage. Contemplă ideea morții cu ignoranța tinereții. Tristețea e superficială, gravitatea e neconvingătoare. Moartea poate părea pitorescă, dar e tare departe: poetul află în ea un simplu pretext ca să-și exprime nevoia de melancolie. Întristarea se
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
crearea îndrăzneață de noi sensuri printr-o mânuire și folosire a mijloacelor de expresie cu ajutorul cărora a realizat un tip remarcabil de poezie reprezentativă pentru lirismul unei generații. Ceea ce surprinde cu deosebire în poezia lui Labiș este predilecția sa pentru muzicalitate. El a lăsat poezii care impresionează printr-o căldură și armonie limpede, fără stridențe lingvistice, trunchieri sau licențe poetice, cu un acord perfect, versul bucurându-se de o mare claritate și corectitudine morfologică și sintactică. Labiș folosește un vocabular bogat
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
cuvântului este o artă. Aceasta nu se poate fără proporții și armonie, fără ansamblul calităților născute și dobândite, care reflectă posibilitățile intelectuale ale executantului. Execuția artistică comportă o bază tehnică constituită pe un trepied fundamental: actele fiziologice, actele psihologice și muzicalitatea, care comandă valoarea expresională” (186; p.3). Vorbirea este o formă de exprimare a limbajului, fenomen individual din punct de vedere psihofiziologic și social prin conținutul său de gândire și cunoaștere, precum și prin forma sa lingvistică de manifestare. Limbajul uman
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
deci funcția de mediere verbală se diminuează. Astfel cuvântul barcă este pronunțat parcă sau parhă sau ahă, în cazul în care nu este posibilă emisia sunetelor b, r, c din cuvântul barcă, cuvântul fiind înțeles din context și adesea după muzicalitatea pe care i-o conferă păstrarea emisiei vocalice. De aceea, și sub aspect lingvistic și sub aspect psihologic, am împins cercetarea noastră dincolo de aspectul pur fonetic căutând să desprindem însușirile atât ale laturii sonore cât și cele ale laturii semantice
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
cuvântului este o artă. Aceasta nu se poate fără proporții și armonie, fără ansamblul calităților născute și dobândite, care reflectă posibilitățile intelectuale ale executantului. Execuția artistică comportă o bază tehnică constituită pe un trepied fundamental: actele fiziologice, actele psihologice și muzicalitatea, care comandă valoarea expresională” Suzanne Borel - Maisonny Capitolul precedent a analizat dezvoltarea limbajului la copilul rhinolalic după ce am stabilit tipurile de fonație și sistemul de notație diferențiat, necesar aprecierii diagnostice. În cele ce urmează ne propunem să facem o analiză
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
scăzută decât în cazul despicăturilor posterioare din cauza cicatricii labiale unilaterale sau bilaterale complete sau incomplete și a despicăturii de maxilar care rămâne adesea nesuturată postoperator. Cu toate acestea suportul în vorbirea copilului rhinolalic îl formează vocalele prin care se păstrează muzicalitatea și tonalitatea expresiei precum și ritmul unităților verbale. Se întâlnesc cazuri în care vorbirea se efectuează exclusiv în vocale eludând consoanele sau înlocuindu-le cu h, m și n. În asemenea situație, inteligibilitatea mesajului transmis se realizează numai din context. Se
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
metric bisilabic, cu accentul pe prima silabă (deci: ritm trohaic); - poezia populară nu este structurată (excepțiile sunt rare) pe strofe. !!!(de unde): fluiditate, cursivitate, o anumită lentoare, legănare, monotonie; - rima, de regulă, este împerecheată (efectele sunt aceleași); !!! toate acestea țin de muzicalitate Ț în general Ț și de faptul Ț în special Ț că se cântă (cele mai multe), că sunt însoțite de melodie, doina, cântecul bătrânesc etc. Creațiile epice: - au un fir narativ simplu; acțiunea nu se duce pe mai multe planuri; - personajele
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
etc. TABLOUL - este un tip de descriere a unei priveliști, a unui obiect sau fenomen din natură;elementele sunt asamblate armonios, unitar;predomină imaginile vizuale (îndeosebi) și cele auditive; (!!) elementele constituente ale imaginilor: pete de culoare, plante, arbori etc.; sonorități, muzicalitatea etc. - dar nu lipsesc nici celelalte imagini (olfactive, tactile, gustative) (!!) rolul lor în conturarea unor impresii ale cititorului; (!!) sincretismul: îmbinarea elementelor picturale, muzicale, sculpturale etc. - momentul zilei (anului), durata, răstimpul în care este fixat, surprins tabloul; sau prezența omului în cadrul
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
Ț inefabilul poeziei. Alte obiective,de urmărit: 1. perspectiva; 2. universul poeziei (de obicei, asigurat de titlu); 3. modul cum se realizează imaginile artistice; 4. relația între stările sufletești și realitatea care le-a determinat; 5. mijloacele de realizare a muzicalității (ritm, rimă, asocieri de sunete, de cuvinte, etc.). GENUL DRAMATIC / OPERA DRAMATICĂ - etimologic, drama înseamnă acțiune; - opera dramtică este destinată, prin definiție, interpretării scenice; (!!) alt vocabular: cititor Ț spectator; lectură Ț vizionare etc.; - dramaturgul nu potrivește faptele, ci le lasă
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
zboară deloc, degeaba spune poetul că muza este stăpînită, aici, pe pămînt "pîn-a nu zbura la ceruri": muza nu se avîntă niciodată spre necunoscutul înălțimilor. Cerul, stelele, îngerii, cînd apar din cînd în cînd în versuri, sînt pure convenții literare. Muzicalitatea versurilor le face uneori (observă G. Călinescu) grandioase". Prin Heliade Rădulescu, dar mai puternic prin Grigore Alexandrescu, cel din Umbra lui Mircea. La Cozia, cu ale sale înălțimi stîncoase și aspre priveliști montane, este introdus, cum remarcă Eugen Simion, peisajul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]