1,125 matches
-
împlinit. De șapte ori răsucit răsuflă în somn Aheronul. Acum ah de trecere cine va-ncepe cîntarea? Acum ah negrele ape cui îi dau tonul? [1933] * VRAJĂ ȘI BLESTEM Pe creasta nopții moara seacă macină lumină-n gol. Lopeți se-nalță și s-apleacă. Războiul după ușă pus țese singur - vezi suveica? Fă o cruce spre apus! Fântânile la uliți rele găleți coboară și ridică 'n cerul jefuit de stele. Cuiburi în copaci s-aprind ca de-o mână. Ard cu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
subt stâncă. Va să desferece duhul pădurii și șipote negre cari cântă. N-o să-1 mai vadă nimeni cu anii. Numai de sus pretutindeni 1-a dovedi cu țipăt uliul și buha cu scurte jelanii. [1931] * ȚARĂ Pe dealuri se-nalță solare podgorii albastre și sonde. Râuri spre alte seminții duc slava bucatelor blonde. Țara și-a-mpins hotarele toate până în cer. Pajuri rotesc - minutare în veșnicul ceas - peste câmp și oier. Fluturând în veșminte de culoarea șofranului, ard fetele verii
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
văzduh. E o pasăre? E duh? Numai el o fi, numai el: pământeanul puțintel cu trupul ca bucatele mult lăudatele, cu glasul ca seninul cu sânge ca aminul. Numai el poate fi: Hristosul păsăresc! Cel ce-n fiecare zi se-nalță o dată, biruitor fără fier, din holdă la cer, și descântă păcatele peste toate satele. [1937] * SATUL MINUNILOR Ajuns-am prin pulberi și miriști unde răzbat fără sfat numai unii. Drumeaguri ades ocolit-am prin liniști după mersul albastru al lunii
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
când unda 1-ajunge, dar taina cu pinteni de-argint îl străpunge. Pe țărm unicornul, o clipă cât anul, se-nfruntă-n poveste cu oceanul. E apă, sau altă ființă, cu plesne, în care se simte intrând pân la glesne? Se-nalță de spaimă-n paragini când taina se sfarmă la margini. [1938] * COASTA SOARELUI lui Vasile Băncilă Frunză verde, dragele linele colinele strâng de sus luminile. Ape cântă, largele. Trec pe drum copitele și prin gând ispitele. Pasărea din iniște sparge
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
se-arunca-n adâncimile de gheizere reci ca gheața ale "bulboanei lui Tudor". Poiana largă se deschidea înverzită lângă bulboană. Soarele bătea în ea încălzind-o ca pe-o tipsie de aur. Lângă brad, în fața sa, în celălalt capăt al poienei, se-nălța un stejar bătrân, rotat, atât de fastuos și măreț în frunzișul lui des că arunca o umbră neagră împrejur. Neagră-albăstruie, încât, iarba părea de petrol. Acolo-i plăcea cerbului să-și întâmpine și să-și înfrunte adversarii. Acolo, în largul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
căprii.// Aș vrea ca să-i înduplec să fie pieritori,/ Făcându-i a se crede cu Crist aducători./ Un ciob de clipă numai să-i plec din semeție,/ C-apoi pe mine lasă: nici după zile-o mie.// Nu s-or nălța spre ceruri de sub mormânt de pleoape./ E-așa că zic prea multe când pielea nu mă-ncape?/ Când m-aținteau cu milă să-i țintui n-am jurat?/ Dar m-am codit, iar astăzi de ei nu sunt scăpat.// Deci
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13967_a_15292]
-
și care s-a sfârșit abia în secolul nostru. Da! Familiile vechi sunt menite a se stinge, pentru că n-a vrut Dumnezeu ca un copac al pădurilor sale să crească până la cer. Da! în locul stejarului secular stejarul cel tânăr se - nalță în sus - neam vine și neam trece - aceasta e legenda veacurilor. Dar nu e indiferent pentru un popor ce răsare în locul stejarului, nu [e] indiferent când plante parazite, oricât de trecătoare ar fi ele, își înfig rădăcinile în trunchi și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
-n limbi, cu ochii largi, strigând și râzând și hohotind cu lacrimi, în timp ce pereți de văzduh sclipitor creșteau din pământ, adăugîndu-se zidurilor rămase-n picioare, și bolți de văzduh se arcuiau peste țestele iluminate, și o turlă de văzduh se-nălța înspre ceruri. Pe-ncetul, zidurile se-nchegară, deveniră străvezii-lăptoase, apoi mate ca roorfilul, ca să se-acopere în cele din urmă cu zugrăveli măiestre, întru totul asemănătoare cu cele de pe zidurile ruinate, care acum se curățiseră și ele și în noua
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o vreme Circul de Stat, acum obliterat de carnea, nervii, mușchii și oasele verzi ale plopilor. Circul se mai vedea numai de pe terasă, zăcând pe pajiștea parcului ca o farfurie zburătoare. Plopii plantați la numai câțiva metri de bloc se-nălțaseră până la etajul cinci, unde locuiam noi, așa că le puteam apuca, întinzîndu-ne, crengile suple și-nfrunzite, năpădite de porumbei. O porumbiță clocise anul trecut timp de trei săptămâni o minge de ping-pong căzută în jgheabul de scurgere al balconului nostru. Am
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să compari sute de astfel de variante, să le suprapui și să observi asemănările și diferențele ca să poți înțelege ce anume s-a petrecut undeva, cândva, ce nucleu de obiecte tari și ființe-ncîlcite, consumate de flacăra furioasă a timpului, a-nălțat în aer fumul transparent, mergând pe mii de poteci deodată, al poveștilor ramificate la nesfârșit. Oricum, nici să fi fost o Mafaldă cu ochiul pineal ieșit între sprâncene, abia acoperit de un strat translucid de pieliță și holbîndu-se albastru la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
al după-a-miezii, care tremura sonor la fiecare mișcare, când Maria ridică din nou capul, uimită și contrariată: ridicîndu-" deasupra caselor reconstruite în același negustoresc stil fără ai.ii, răsărind neagră ca smoala pe cerul încă limpede, printre vârfurile plopilor, se-nălța încă, așa cum o văzuse Maria cu doisprezece ani în urmă, după bombardament, casa liftului, de plasă de sârmă dată cu păcură, rămasă-n picioare după ce blocul care o-mbrăcase devenise o grămadă de moloz... O mare roată, în vârful paralelipipedului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în tot talmeș-balmeșul de materiale de construcție, noroaie și șanțuri care era terenul nostru de joacă. După gardul de beton cu poartă metalică pe care fetele, jucîndu-se de-a școala, o umpleau de litere strâmbe făcute cu cretă colorată, se-nălța uriașul palat de cărămidă al morii, iar lângă el, ca niște dependințe, clădirea turtită, cu pereți din care ieșeau țevi curbe ca să reintre la alt etaj, a fabricii de pâine "Pionierul", cu geamurile mate din cauza făinii, și mereu învelită într-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu seamă în ultimele decenii dominația lor devenise deplină, triumfătoare. De un rang mai înalt decât îngerii, acești supraveghetori își aținteau din palatele lor aeriene privirile de acvilă asupra mușuroaielor de furnici pe care truditorii pământului, în neghiobia lor, le-nălțau, și se prăvăleau din când în când asupra gloatelor înspăimîntate, răpind la ceruri cîte-un muritor. Nimeni nu le putea pătrunde căile și-nțelege gândurile. Doi oameni dormeau într-un pat: unul era luat și altul lăsat; două femei săpau la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lor scânteietoare de cornalină, cu nișele lor locuite de statui de mercur. Ele sânt gigantice pentru că noi sîntem minusculi. Prin temple și bazilici, umblând, acarieni umani, pe lespezi dulci, mozaicate, cu labirinturi circulare, privind cum pe nervurile ogivelor plafonul se-nalță nemăsurat de sus, scâncind de atâta lumină filtrată prin rozete maiestuoase, nu facem decât să ne reamintim, să revedem cu creierul de copil casa în care-am deschis ochii, încăperea fantastică în care am învățat să percepem culori și volume
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
paranoia vor fi lăsate în urmă, și sexele, bărbatul și femeia, se vor anula, și puterile, stăpânul și sclavul, vor deveni una, și, minune a minunilor, binele se va corupe prin rău ca să scânteieze mai tare, iar răul se va-nălța prin bine ca să câștige în îmbeznare, iar la-ntîlnirea lor, și deasupra lor, unde se vor arcui ca să iasă din sine și să se-mpreune, ele s-or dovedi identice, lumină și beznă-ntr-un singur extatic cuvînt: ORBITOR "!", strigară și mulțimile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sfieste să o trezească; Isus copilaș cioplind cu cosorul o cruce de lemn, pe când toți ceilalți ieșiți cu caprele își ciopleau fluiere; tot el urcând pentru întîia oară (să fi avut vreo șapte ani) într-o mandorlă ce-l va-nălța la ceruri, ca să fie prezentat îngerilor; adolescentul Isus în pustie, ghemuit în nisip, ținând între palme capul triunghiular al unui șarpe și privindu-l în ochii străvezii; Isus și Ioan, așezați pe un colț de stâncă, privind Iordanul cum reflectă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu goluri tot mai apropiate la fiecare palier, acolo unde-aveau să fie montate ușile. Atât de tare-mi dădusem capul pe spate, că-mi trozmseră vertebrele gâtului, încă străvezii și cartilaginoase, și deodată îmi părăsisem corpul de băiețel și mă-nălțasem în aerul palid al casei liftului, trecând prin dreptul ușilor, la început levitînd lent, apoi din ce în ce mai repede, până când ascensiunea a devenit nebunească și aerul s-a făcut auriu, un vânt de aur tot mai furios, ca și când aș fi fost împins
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
binelea. Iarba era udă și-nghețată. Cuptorul de lut,: dincolo de ogradă, se străvedea prin ceață ca o namilă ce putea fi foarte bine un zmeu, un deal sau o claie de fân. Maria desfăcu aripile, lopată din ele și se-nălță, văzu deodată bordeiul de sus, tot mai mic și mai șters de valurile de fum, apoi satul ca un pâlc de arătări pământii, copacii ca niște mâini ieșind dintr-o apă mare. Văzu și alte muieri înaripate, unele dând ocol
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
noastre. Străbătuse nouă straturi de nori ca nouă coji de sidef, iar după ultimul stătuse-n picioare pe coaja oului lumii, în jurul căruia nu mai era nici măcar nimicul. Dar din vidul acela fără simțire, din moartea aceea fără memorie se-nălța, ca o auroră boreală, o fantasmă enormă, de necuprins în privire, alcătuită parcă din praf de stele, fiecare bobită aurie aflată la parseci distanță de celelalte. Maria știu că era prea aproape de giganticul univers ca să poată desluși vreun chip, așa că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai departe adevărul, silindu-mă astfel să-l inventez? Așa cum tu, Mircea, ca să pricepi ce-i cu tine și să-ți poți întîlni, în fine, siamezul separat și dat uitării, ar trebui să te ridici de la masă și să te-nalți în dimensiunea care-ți lipsește, să crești pînă-mi umpli țeasta și până ce mâinile tale intră-n mâinile mele ca-n niște mănuși chirurgicale și pancreasul tău intră-n pancreasul meu și sistemul tău limfatic într-al meu și sexul tău
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe noi. Și cearceafurile de pe pat erau năclăite, galbene de sudoarea de peste noapte. Mâinile mamei acum abia se mai vedeau, faimoasa furculiță cu dinți strâmbi fulgera în sus și-n jos cu viteza unei săbii de samurai, iar covorul se-nălța aproape vizibil, dezvăluind în fiecare minut altă față, alt detaliu delicat al vreunei aripi de fluture, alt plan militar, altă elevație topografică, altă pagină dintr-un manuscris arab, altă stea neutronică în colaps gravitațional, alt fragment dintr-o cantată nemaiauzită
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
noi și-mi aduce glucoza". Și așa se și întîmpla. Mama nu mai trebuia să-mi inventeze povești cu prințese mofturoase, căci găsea toate cărțile de povești țesute și-ntrețesute-n covor. Dacă priveai covorul cel nou de la diferite distanțe, cum se-nălța vertical pe rama gherghefului, el se schimba în mereu alte tablouri. De la capătul patului, detaliile lui se confundau ca să configureze, în mare, imaginea din covorul precedent: mama cu mine în brațe, privindu-ne-n ochi și zâmbind. Dacă te lipeai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
meu prin mari bălți de sânge uscat. Dar Herman nu părea să-mi mai urmărească fantasma. Tăcea și frunzărea distrat manuscrisul, citind cîte-un rând de ici și de colo. M-am ridicat și am mers la fereastră. Moara Dâmbovița se-nălța în geamul lui altfel decât o știam eu, căci eram aici cu trei etaje mai sus decât apartamentul alor mei, de unde o vedeam de obicei. Mă ndicasem acum în dreptul frontonului ei ascuțit, înălțat deasupra absurd de vastului perete de cărămidă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din balcon, pâlpâind foarte departe. Acum, însă, deja se aventurase prin tot parcul, împreună cu prietenii lui, și doar când cobora până la lac mai păstra încă un sentiment de nesiguranță. Își lărgise destul de mult domeniul în ultima vreme de parcă, pe măsură ce se-nălța (chiuveta de la bucătărie îi venea acum deja sub bărbie și putea să se uite-n ea fără probleme ca să vadă, pe fundul ei, conturul ruginit al unei țări fantastice), ar fi cuprins tot mai mult spațiu cu privirea și-ar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe când casa-ncepea deja să tremure de flacăra furioasă a sutelor de mușcate. Fata intra, urmată de mama ei, care trăgea ușa lent în urma lor ca un astronaut, și Herman ră-mînea singur, luminat orbitor de focurile de purpură ce se-nălțau tot mai sus, scanîndu-i corpul ca lampa unui copiator, până ce casa, smulsă ca o măsea din temeliile ei, se ridica măreață și Herman aproape că-și dădea ochii peste cap urmărindu-i zborul. O dată chiar, globii ochilor lui albaștri, forțați
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]