1,281 matches
-
în luna iunie 2013. Familia unui decedat, buni creștini și smeriți, la înmormântarea defunctului, invită mai mulți preoți de mir și un preot monah. La prezentarea acestuia, unul din preoții de mir rostește: „ce caută legionarul acesta printre noi?” Această nălucă de preot, pierdut, cu nările și gura înspumate de legionarofobie, deșartă cuvinte ca un bețiv ce reazimă taverne, scuipând necuviințe dintr-un suflet halucinant într-un moment când el a fost chemat să aducă cântări unui fost rugător întru odihnă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
trecem printr-o pădure. Când soarele și-a luat în brațe ultimele raze și a trecut dincolo de deal - că de dealuri nu ne puteam plânge - „răcutele” - adică sergentul nostru - a dat comanda: „Înainte, marș”. Caii au pornit sforăind ca niște năluci. Când a apus soarele, ni s-a părut nouă că se ridică o perdea de nori cam negri, dar ce ne-am zis: norii cu treaba lor, noi cu treaba noastră. În scurtă vreme, am ajuns în marginea pădurii, dar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
zagaralei pălăriei, încât abia i se vedeau, cerceta încăperea. Aștepta s-o vadă pe hangiță. Ardea inima în el. N-o văzuse de atâta vreme! Și înainte, de câte ori a încercat să-i vorbească, ea a plecat din fața lui ca o nălucă, aruncând doar o privire focoasă către el! Acum era hotărât să n-o lase să dispară ca fulgul... N-a trebuit să aștepte prea mult, fiindcă din dosul ușii de la bucătărie a apărut hangița, ca un fluture alb. Și fiindcă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ele, ca niște viermi. Femeile intră. Și, fără a a se feri de mirosul înfiorător din atmosfera aceea densă de disperare, care îmbâcsește mica încăpere, îl ridică pe Pran și-l ajută să meargă, ducându-l aproape pe sus. Vizitatori nălucă? Zâne? De câte ori le-a visat? Cu toate astea, mirosul lor de apă de trandafiri, vorbele strecurate printre dinți din cauza efortului, urmele strânsorii pe brațele lui, toate astea par reale. Foșnet de mătase. Cu disperare în glas, ca o mangustă ținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de melancolie atârnă de gâtul său mai greu decât șiragurile de perle, o atmosferă pe care el, conștient sau nu, a răspândit-o în jurul său, de parcă ar fi scuturat un covor plin e praf. Pare lipsit de substanță, aproape o nălucă, și apatia lui dă un caracter de jelanie acestei adunări, care pare să-și fi întors privirile în trecut, cu un asemenea simț al colectivității, încât participanții au căpătat aspectul unei miniaturi persane, cu figurile lor senine înghețate într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
scrise o scrisoare cu obiecțiile sale și i-o strecură sub ușă. Ea nu dădu semne că ar fi primit-o sau citit-o. Băiatul rămase. Andrew îl spionă de după zid, urmărind cum se achită de treburile casei, ca o nălucă venită să-l urmărească. Trebuia să trăiască atât de aproape de acel ceva care îi inspira teamă: alb dar nu chiar alb, o combinație între fiii săi morți și fiica sa monstru. Într-o zi, băiatul era în curte reparând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
domnule? Bună seara, vă pot fi de folos cumva? De cele mai multe ori, îi convinge că poate face multe. Mai ales noaptea târziu, în față la Green's sau Watson’s sau la clubul Byculla, în ziua curselor. Bobby este o nălucă ce cutreieră pragurile și oazele electric luminate. Se află mereu la limita percepției, o apariție nu foarte reală, cu guler scrobit și cravată, ușor aerian, dar care-ți inspiră atâta încredere, încât îi încredințezi secretele tale, cu toate că ai impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dungă de vopsea albă pe albastrul apei. Deși traversează apa întunecată, „kala pani“, nu simte nimic rău, nu se simte secătuit de merite sau de valoare. Chiar sub parapet, spuma albă a apei pare de un verde pal, fosforescent, culoarea nălucilor sau a curei cu radium. Aerul nopții este cald și sub puntea bine lustruită turbinele acționează elicele gigantice, ca să facă milioanele de alge emițătoare de lumină să strălucească numai pentru el, parcă pentru a-i dovedi că apa poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu ceilalți studenți, formând un fel de universitate paralelă, mai sobră și mai cufundată în gânduri negre. Cele două planuri se intersectează, ocupă același spațiu, fără a se atinge măcar. Gălăgie, jazz și cocteiluri. Noroi și carne putredă. Incomensurabil. —Animalule! Năluca dispare. Un tip gras, cu barbă stufoasă se uită în jur, vădit deranjat. Zdrențele dispar după colț, însoțite de râsul unui student. Traversează St. Giles zâmbind. Apoi, dintr-odată, se întâmplă ceva rar și semnificativ. Ca acele corpuri celeste ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și pe care ni le-am dori uitate. Deși știm că este imposibil! Mă cauti zici, dar oare, această căutare,/Dorești să fie leagăn, iubirii ce iți port?/ Pe chipul tău cel palid, nu văd decât uitare!/ Cum poți iubi, nălucă, când sufletul ți-e mort? Vasile Crețu, Luceferi. Cu evidentă inspirație eminesciană dar cu vers curat și bine construit poate fi un model de scris poezie în dulcele și cam prea mult ignoratul stil clasic. Lumini și umbre cad spre
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
culori Și-n zbor de curcubeu cocori ne vin acasă... O mierlă ne cânta pe note-o simfonie înfiorând parfumul de doruri străjuit, Plutea încet prin aer fulg alb de păpădie Noi îmbătați de vrajă în iarba ne-am iubit ... Năluci în amor Alung himera nopții ce-n brațe o strâng, Buzele-mi ard, de dor parcă-s strivite, Dar rămâne-o urmă pe umărul meu stâng E vis sau ai fost lângă mine iubite? Mireasma prelinsă pe trup răscolind Parfumul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vie, pe-un trecut consumat Un saxofon ne cânta în surdină, Vălul de iubire peste timp aruncat Am crezut că-i vis dar erai tu, lumină... Ochii focoși, palme ațâțate de dor Mistuindu-ne în vrăji tăinuite, Rătăcind pe poteci, năluci în amor Dezleagă-mă de uitare, iubite.... Alb de iarnă Cad fulgi peste codrii arămii, Sunt lacrimile iernii tăcute Se-agață de crengile mute înfiorând cu steluțele-i mii... Cu inima ei înghețată Trece agale și-n urmă rămâne Natura
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
îmi întind aripa, Cu setea ta de viață, o mantie să-mi fac. Mă cauti zici, dar oare, această căutare, Dorești să fie leagăn, iubirii ce iți port? Pe chipul tău cel palid, nu văd decât uitare! Cum poți iubi, nălucă, când sufletul ți-e mort? Ești fără de-nceputuri, și fără de sfârșit, Răsari o clipă-n suflet, dispari în asfințit, Te știu de-o veșnicie și totuși nu te știu, Ești nemurirea însăși, eu nici măcar nu-s viu. Căci căutându-ți
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Talpa stângă-mi este șchioapă Ca în versul de demult. Ard sub frunte-atâtea vise Și te chem într-un amurg, Suflet alb cu porți deschise, Al iubirii demiurg. Las acum noaptea s-aducă Versuri îmbrăcate-n dor, Dragostea ca o nălucă Mă învăluie-n fior. Scriu un vers, trăiesc o clipă, Râd și plâng într-un troheu, Fac sărutul tău aripă, Te iubesc, iubitul meu! Despre poeți Scriem un vers, plângem o rimă, Râzând culegem un troheu, Toate-s poveștile ce-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
stea Să-ți lumineze pașii goi; în umbrele ce plâng în noi Un cer ți-aș râde, de aș avea. Și flori de măr pe la răscruci Aș presăra în ceața nopții Să ni se-ntoarcă roata sorții Din calea hoațelor năluci. Și lasă-mi lacrima să plece Pe-un colț de geană dezvelit Cu visul umbrelor tivit Când ziua-n noapte se petrece. Lumini și umbre trec prin noi, Ne plâng albastrele tăceri, în toate zilele de ieri, în toate nopțile
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
izgoni. Muza se stinse În colțul ei albastru și-n loc de mângâioase și tăcute vorbe, În aerul odăii prinseră a se-nvârti spurcate creaturi din afunduri și Împuțiciuni scăpate: dihănii și monștri cu gheare-ascuțite, noroi și strigoi, pricolici, vârcolaci, năluci, arătări, un zgripțor de sânge-nsetat; negre stoluri de-naripate reptile și rău, printre ele, un Încruntat vasilisc ce năzuia ca ucigașa-i privire s-o-nfigă În a mea căutătură. Dar tot de pân-aci nimica fuse: răul abia urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lor nu‐ i cel de‐aici din viață, E cel de dincolo, cu ochi de ceață și cu obrazul supt de lungi zăceri. Arareori, vorbesc cu noi în vis, Ca dintr‐ o foarte mare depărtare, Cu glasuri stinse și tremurătoare, Năluci de glasuri, murmur indecis, Ca vâjâitul scoicilor de mare. și ani de zile trec, și‐ abia târziu, Când ochii noștri nu‐ i mai văd, — deodată, Răsar în noi, cu chipul lor cel viu. Prietenoși ca‐n viața de‐altădată, Tovarăși
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și acadele pentru‐obraji în acuarele. Dacă irisul‐ lumină panʹ la nalba din grădină și, cu fulgi, văzduh ocupu‐l, ce le‐ o fi, acuma, trupul?... Auroră boreală, sau a zorilor beteală?... Printre nori a ploii buclă, sau a soarelui nălucă ce, rămas fără copite, culmea vestului l‐înghite, și‐ acea umbră, prin poiene, întârzie să‐ 1 desene?... Din volumul „Terapiile invocației”, Editura Timpul, Iași, 2008 Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzești, județul Dolj ‐ d. 8 decembrie 1996, București) „Poeziile
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
le era împotrivă. Și într-a patra strajă din noapte a mers la ei, umblînd pe mare, și voia să treacă pe lîngă ei. 49. Cînd L-au văzut ei umblînd pe mare, li s-a părut că este o nălucă, și au țipat; 50. pentru că toți L-au văzut, și s-au spăimîntat. Isus a vorbit îndată cu ei și le-a zis: "Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!" 51. Apoi S-a suit la ei în corabie, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
puneau în evidență rotunjimea sânilor... Mi s-a părut chiar că buzele i se mișcau a rostire de rugăciune... “Ce n-aș da să fiu lângă ea? Însă numai dacă mi-ar simți prezența în preajmă ar dispărea ca o nălucă! Doamne! De ce îmi chinui sufletul? Dezleagă-l de vrajă, Doamne!” - îmi spuneam în gând, când... plăsmuirea din mintea mea sau ființa ce se afla aevea pe cerdacul chiliei și-a făcut semnul crucii și s-a întors cu fața spre
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
treabă. Așa că hai să ne întoarcem în vremurile când olăcarii, în galopul cailor albi de sudoare, duceau de la vodă sau îi aduceau vești... --Pe când călăreții de Țarigrad înșeuau caii în zori de zi și porneau la drum ca niște năluci?... --Mi-ai prins gândul din zbor. Asta înseamnă tinerețea. --Uite colo, părinte, Curtea domnească. Iar pe Ulița Mare, în lumina asta aurie, în trăsura trasă de patru cai focoși, a ieșit la plimbare doamna lui vodă. Pe de lături, în trapul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ștergar. Pe prichiciul vetrei, adăsta ulcica alături de ulciorul cu vin. M-am dus întâi să stau de vorbă cu izvorul. Despuiat până la brâu, m-am ghilosit în voie. Când mă îmbrăcam, mi-am îndreptat privirea spre chiler. Tocmai atunci o nălucă se retrăgea în umbra încăperii. “Înseamnă că tot timpul cât m-am hârjonit eu cu apa cineva m-a urmărit...” Cu această imagine în minte, am mâncat și apoi am băut o ulcică cu vin rece, care a venit ca
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
șansă de a participa la suferințele lui. Când am ajuns în poiana veverițelor, s-a așezat pe o buturugă, mi-a întins și mie câteva alune și am rămas în așteptarea frumoaselor, care, auzindu-nepașii, au pornit spre noi ca niște năluci. Vorbele drăgăstoase ale bătrânului le îmbiau să se urce pe genunchii lui și chiar pe umăr, încurcându-i-se prin firele bărbii sau ale pletelor patriarhale. După ce și-au ronțăit alunele, veverițele au plecat spre largul poienii, privind din când
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
chiar de era toamnă, în palmele ei se odihnea puiul golaș, neajutorat. Dura îi vorbea părintește, dezmierdându-l ca pe un copil regăsit în negura timpului, după ani și ani de așteptări. Atunci, trăsăturile ei se destindeau și părea o nălucă desprinsă din raza cerului. Nu mai era nebuna cu chipul răvășit, era mama iubitoare care își proteja puiul de brutalitatea celor din jur. După un timp, fratele meu mai mare a fost făcut utecist, alături de colegii săi. Am participat la
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
zăvozii în lanțuri, care stau gata să se năpustească asupra firii... Am pornit pe cărarea care încet-încet se pierde în lărgimea poienii și apoi în întunecimea pădurii... O lună cu obraz proaspăt se ivește pe creasta răsăritului... Pare ca o nălucă și își întărește lumina pe măsură ce urcă pe boltă. Când intrăm pe portița grădinii de la chilii, tipsia lunii se află deja deasupra pădurii și ne privește cu sclipiri argintii... Contururile obiectelor din jur sunt și parcă nu sunt vizibile. Totul pare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]