1,287 matches
-
de unul singur În zilele-i de tăcere. Doi litri jumate dați pe gât fără să respire, și gestul acela al lui de a-și șterge mustața cu dosul mâinii, cu privirea pierdută pe peretele din față. Sticle pentru omorâtul nălucilor, obișnuia el să spună, dar niciodată nu izbutea să le ucidă chiar de tot. Zâmbetul adresat mie În dimineața aceea, văzând că l-am așteptat, făcea parte din prima categorie: cel ce Îi lumina ochii, dezmințind imperturbabila gravitate a chipului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nu mai e treaba noastră. Ieșiră luând cu ei candelabrul, iar Diego Alatriste avu timp să vadă privirea teribilă pe care i-o aruncă dominicanul din prag, Înainte de a-și vârî mâinile În mânecile rasei și a dispărea ca o nălucă alături de Însoțitorul lui. Instinctiv, duse mâna la spada pe care n-o avea la cingătoare. — Unde o fi capcana, Doamne sfinte? Întrebă de pomană, măsurând cu pași mari Încăperea. Nu avu parte de nici un răspuns. Atunci Își aminti de cuțitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
toate puterile că el, Lache, este totuși un om special, care merită cu siguranță mai mult, cât de mult, nici el nu știa, dar Lache știa că are undeva înlăun trul lui o fată morgana, un ceva nedefinit, ca o nălucă lucioasă și obsedantă, care nu-l lăsa seara să-și odihnească tâmpla în perne, să se îmbete cum se cuvine, să prindă firul logic al întâmplărilor, ci mai degrabă îl afunda în croșetarea de situații în care totul, destinul mai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sufocându-l, când sufletul Veronicăi Brun deja se plimba printre florile cerului. Astfel, Dealul Florilor deveni pentru Ion un loc tabu: mormântul ei sacru, cu florile ce-i păzeau somnul veșnic. Și dacă vreodată am dori să trecem pe-acolo, năluca Veronicăi Brun ar rosti, însuflețită de forțe misterioase nouă, „Niciodată să nu-mi deranjați odihna...”. Nesatisfacția domnului Ion este că plouă și azi. S-au stricat planurile dumnealui pentru noi; asta e! zâmbi șters Odette. Astăzi, călărie? Eu nu știu
ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
împiedice învățarea desenului. Dar se învoiește. E în stare de atâta compromis! Odată, ieșind sau intrând în studiu, în ceea ce se întâmplă prin locuințele private ale profesorului, Apolodoro a văzut trecând, aproape plutind, fără a face zgomot, în penumbră, o nălucă de fecioară. Altă dată, a descoperit printr-o ușă întredeschisă, acolo în fund, lângă un balcon închis, învăluită într-o blândă lumină pe care perdelele o cerneau, un chip aplecat asupra lucrului de mână, ceva ca eternizat în ramă, și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Dumnezeu, domnișorule, nu mă uitați... Nu-ți fie teamă, Petra, totul se va aranja, du-te acum, lasă-mă ! Sunt un mizerabil; am comis o infamie. Adio, mamă, fantasma mea! Te las în lumea umbrelor, mă duc în cea a nălucilor; păstrează-mă printre aparențe, în sânul unicei realități, voi dormi mereu... Adio, Clarita, Clara mea, obscura mea, dulcea mea dezamăgire! Puteai să răscumperi din pedagogie un om, să faci un om dintr-un candidat la geniu... să faci oameni, oameni
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nu poate să nu consume, nu poate să nu coste, să nu lase urme. Se vorbește mult despre regizorii care îl iubesc sau nu pe actor, care îl folosesc ca pe un instrument care să vizualizeze, să încarneze descifrări, obsesii, năluci. Sau care, dimpotrivă, îl provoacă să se arate așa cum nici nu s-a intuit, îl cheamă să meargă adînc în el, dincolo de cunoscut și de limite, ca să se apropie mai tare, și mai tare de noi, spectatorii. Ca să ne alimentăm
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
crucii și sărutîndu-i ultimele șuvițe din părul roșu ca sârma de cupru. Și-am mai văzut un bărbat cu minunați ochi căprui, ținând în poală o fetiță de câțiva anișori, goală și durdulie, ce binecuvântează cu două degete. Toate aceste năluci se topeau una-ntr-alta ca apele unui veșmânt de mătase... După secole de mers prin măruntaiele nopții, lipăind pe oglinda dulce-a ghețarilor, cățărîndu-ne pe stalagmite groase cât elefanții, clătinîndu-ne pe poduri de sfoară aruncate peste crevase, ne-am
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu polen gros pe corpusculii din vârf. Așa că zorii verzui ai primăverii mă prindeau din nou în fața obeliscului stacojiu de pe Uranus, care, cu cele unsprezece etaje ale sale, era acum singurul obiect din cosmos care mai sfida exorbitanta și exoftalmica nălucă a Casei Poporului, urcată, cu frontoane de ceață și contraforturi de vid, pe dâmbul ei unde-nce-pea să dea iarba. Pe enormul, curbat ca Pământul, teren viran dintre cele două construcții trecea uneori, hurducîndu-se și transportîndu-și încărcătura de sfinți de la o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
spre Barbu Văcărescu. Acolo asfaltul era spart și se făcea o groapă adâncă, plină de țevi, peste care trebuia să treci peste niște scânduri ce se tot clătinau. Erai apoi într-o țară străină. Pe Barbu Văcărescu treceau ca niște năluci troleibuzele. Mircea nu le mai văzuse niciodată. Se agățau de fire cu niște antene lungi, și nu făceau aproape nici un zgomot. Luaseră și ei de câteva ori troleibuzul, pe seară, ca să se-nfunde într-un oraș feeric, cel pe care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-l răzbune. Și asta va fi șansa mea. - Îți spun pentru ultima oară să înapoiezi ceea ce ai furat, tunăXtyn. În loc să îl asculte, Essen se întoarse și începu să alerge din toate puterile. Xtyn se mișcă la rândul lui ca o nălucă și, fără ca Lonis sau Insa să-l poată vedea, îl apucă pe străin de mantie și-l trânti la pământ. De sub veșmântul lui Essen căzu un corp strălucitor, asemănător cu un ou de metal. Într-o încercare disperată de a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
puternice decât ereditatea unei case imperiale. - De exemplu... se rățoi Bella. N'Gai Loon își întoarse privirile spre cei doi quinți care asistau impasibili la cearta celor doi. Bella încercă să alunge iluminarea bruscă din mintea sa ca pe o nălucă. Și totuși, în pofida a ceea ce dinastia Boszt crezuse dintotdeauna, quinții nu îi erau devotați întru totul. Mulți dintre înaintașii săi nici nu se întrebaseră până unde merge loialitatea quinților. Nu fusese necesar atâta vreme cât însăși existența quintaratului nu fusese în pericol
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în adevărata lui desfășurare. - Ai înnebunit? Vorbești fără sens, moșule. - Vezi, iarăși îi dai dreptate lui Korona. Nu înțelegi ce ți se întîmplă, deși ai mai trăit o dată asemenea clipe. - Ce clipe? îl întrebă mirat Carrin. În momentul acela, două năluci trecură pe lângă cei doi pușcași, care rămaseră fără cap înainte de a vedea ce îi atacă. Jetul imens de sânge care țâșni din gâturile lor atrase preț de o fracțiune de secundă privirile celorlați, facîndu-i să ezite. Cei patru soldați care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să modifice totuși mintea câtorva tineri, folosindu-se și de tehnici chirurgicale. Doi dintre aceștia muriseră în chinuri groaznice, în timp ce numai unul dintre ei reușise să se transforme într-un soldat formidabil. Legenda spunea că se putea mișca precum o nălucă, dar că vorbea în dodii și că era cuprins de accese de furie. În toiul unei asemenea crize, ucisese trei femei care se întîmplaseră să îi stea în cale și fusese nevoie de forța reunită a unui sfert din tribul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
disimulau în nu știu ce ungher al creierului meu. Ele se puneau în mișcare și se strâmbau la mine. În colțul camerei, în spatele perdelei atârnând alături de ușă, erau o mulțime de idei și siluete informe și amenințătoare. Acolo, lângă perdea, stătea o nălucă înspăimântătoare. Nu se mișca; nu era nici tristă, nici veselă, de fiecare dată când mă întorceam spre ea, mă privea în albul ochilor. O cunoșteam. Mi se părea că o mai văzusem când eram copil, în a treisprezecea zi după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
iubesc pe dânsa, nu mai iubesc femeia, Ci sufletul, lumina, ador într-însa zeea. Când îngenunchi în rugă la sântele altare Atuncea eu la dânsa că mă închin îmi pare. În fine, e-o părere, e-un vis, e o nălucă Ce inima învie, iară nu o usucă... E viața vieței mele. Ea de-ar fi a mea însă, De-aș aținti în ochii-i privirea mea cea plânsă Poate-aș găsi-o rece... ideea-ar fi grozavă Că ea nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
înecați în cântec și lumină. * Ossian a visat-o * marea a rămas mai tristă, Nordul a rămas pustiu Și marea ce cântă pe stînce zdrobite Și vântul ce geme pin ierne cernite Argintiul soare-al nopții, vergin, blând ca o nălucă {EminescuOpVIII 295} Spunea: "Diodor, vezi tu zenitul dasupra ta? Este sufletul tău... Ce este sufletul?..... Este ființa unui înger înamorată într-o formă, tu! Zenitul tău - o stea, cine știi ce lume nemărginită poartă vuietul destinelor tale d-asupra capului
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Din adîncele ponoare Pîn'la culmile-n ninsoare, Ca un fum. Dintre brazi ieșim ca visuri, Pribegim pe largi abisuri, Nu trezim din somn pe munte - Trist copil cu griji pe frunte, Dormi acum! Dormi cum doarme-ntreaga fire. Când nălucile-n plutire Duc pe lumea întristată Boarea morții, înghețată, Plâng în drum. IONEL Cum vâjâie, bate În preajma mea Și inim-ascultă, De visuri grea, Căci grijă ea duce De cine i-e drag, Speranța s-atîrnă De un zvon pribeag. Plesnire de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
primăverei cânt, Prin arbori trece-n freamăt, În munte sună blând. b Al primăverei cântec, De vânt iubit murmur, Prin arbori trece-n freamăt, Prin munte împrejur. c De vânturi tainic șopot Trece-n frunze, mișcă-n Ca glasuri de năluce Pe munte trec de-a lungul. De vânturi tainic șopot Prin frunze mișcă pasuri, Trec pe vârf de munți de-a lungul Ca de duhuri tainici glasuri. Iar paseri mici se leagăn Pe florile-n miros, Beau rouă și mă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Nu trezim din somn pe munte. Trist copil cu griji pe frunte, Dormi acum! Dormi, pe când un șir de duhuri Pribegește prin văzduhuri... Ele plâng - Pin lumea moartă Al pieirei suflet poartă Și-i fac drum. Dormi, când șirul de năluce O suflare-a morții duce Peste lumea care zace În adâncul somn de pace - Plângă ele. Dormi când ceata de năluce O suflare-a morții duce Peste lumea liniștită - Plângă ceata rătăcită Pe-a ei drum. IONEL Cum vâjâie, bate
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prin văzduhuri... Ele plâng - Pin lumea moartă Al pieirei suflet poartă Și-i fac drum. Dormi, când șirul de năluce O suflare-a morții duce Peste lumea care zace În adâncul somn de pace - Plângă ele. Dormi când ceata de năluce O suflare-a morții duce Peste lumea liniștită - Plângă ceata rătăcită Pe-a ei drum. IONEL Cum vâjâie, bate În preajma mea {EminescuOpVIII 413} Și inim-ascultă, De visuri grea, Căci grijă ea duce De-un chip cu drag, Sperează, tresare De-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
gheață, răspândind o strălucire Orbitoare dar lipsită de căldură. Nălucire Ca din munții mei tesalici, când, din zarea cea senină, Iese steaua dimineții vestitoare de lumină: Munții-ncep pare c-a arde și e semn cumcă i-a nins. O, nălucă luminoasă ce-ai pierit când te-am atins, De pe stânca cea înaltă unde tu m-ai tot chemat Nu e chip de mântuire, nici cărare de-nturnat, Ci căderea-n adâncime, deci m-arunc și te blestem. LAIS O durere niciodată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în hainele de soldat, trebuie să mă schimb, găsiți-mi ceva, se rezolvă dom’ Roja, zice Gulie cu un aer de ilegalist, ceva să vă vină bine și să vă țină cald, zice scurt și dispare pe ușă ca o nălucă. Mă strecor printre oameni și baraje, ceva nu era în regulă, Armata se retrage, din ordinul cui? încep să mă întreb pentru că Piticul tocmai dăduse cu totul alte ordine. Cu TAB-urile pe post de taximetre și flori în țevi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de cîte ori va fi nevoie, în cu totul alt mod decît a făcut-o pînă acum la 1 Mai sau la 23 August. încă mai pluteau prin aer tot felul de boarfe cînd Santinelă a zbughit-o ca o nălucă de lîngă noi și i-a lăsat lui Monte Cristo stația de radio-recepție în grijă. Habar n-avea la ce risc se expunea, altfel n-ar fi acceptat nici în ruptul capului să o facă. Nici n-o să ai timp
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
celor aflați înaintea sa în mulțime. Dacă ești de-ai noștri, înseamnă că știi ce ai de făcut, îi mai spune mărunțelul, nu e treaba noastră să dăm piept cu barajul Armatei, adaugă, după care se face nevăzut ca o nălucă. Roja privește încă o dată în direcția soldaților cu țevile puștilor îndreptate în sus la 45 de grade, e ditamai barajul, începe să se gîndească, simțind din nou că cineva îi suflă în ceafă. Era cît pe ce să fii deturnat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]