1,298 matches
-
plăcut... Ori cine știe? O fi fost unul peste măsură de frumos și acum îl bântuie părerile de rău că s-a dus și nu se mai poate întoarce” - gândesc eu. Fără nici o introducere, ieșeanul prinde a vorbi: Multe a născocit omul, dar o mașinărie care să se așeze de-a curmezișul timpului și să-l oprească în loc pentru o vreme - nu prea lungă, ci doar atât cât să te poți bucura de clipele fericite - nu a reușit. Apoi eram tânăr
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
iei... Ieșeanul atacă din nou, declamând din „Cîntarea Cîntărilor”: „Sînul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămîios plină; trupul tău e snop de grîu , încins frumos cu crini din cîmp”. Hangița râde discret, curioasă parcă ce ar mai putea născoci prietenul meu. Ieșeanul însă șade pierdut în contemplarea frumuseții ce o are în față... Ca o scânteie, mi-a venit în minte un citat din aceeași „Cîntarea Cîntărilor”. Îl repet în gând, apoi, aducându-mi aminte de felul cum își
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o să povestiți aventura cunoașterii vechilor podgorii ieșene. Acum, însă, trebuie să vă părăsesc. Mă cheamă datoria. Asta nu înainte de a vă întreba dacă mai doriți ceva. Ieșeanul, cu o privire de ștrengar, i-a răspuns tărăgănând vorbele: Cine a mai născocit și „datoria” asta? Uite și tu, vere, ce pierdem noi în numele „datoriei”... Poți pleca, scumpă hangiță, dar nu uita de setea noastră... Să vă mai aduc vin? - a întrebat hangița cu naivitate. Nuuu! Să mai treci din când în când
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
O fi trăsnit-o vreun fulger. Născocitorul putea să fi fost smintit, nătărău sau numai beat, iar oamenii cred lesne orice, chiar dacă n-au văzut. Și iată cum a ajuns vestea cumplită la urechile regelui. Încălzit de nălucile altora, a născocit și el o nălucă. Țăranul care l-a călăuzit încoace poate că nici n-a văzut măcar piatra asta lustruită. Auta se mai gândi că poate el însuși visase. Că a căzut în grâu nu era de mirare după atâta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Mai multe ceasuri stătură cu toții și fără întrerupere scriseră cuvinte atlante și cuvinte cerești. Ca să poată însenina sunetul vorbelor străine, Auta se folosea de semnele cu care atlanții scriau numele oamenilor și cuvintele altor popoare. Unde nu avea semne, Auta născoci câteva pentru el. Se făcuse târziu când ieși din steaua sau din turnul oamenilor sau zeilor străini. Le lăsase acolo globul sticlos cu săgeata lui, numai foile și unealta ciudată de scris fără vopsea și fără cărbune le avea la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de la ei că soarele nostru e o stea și că și pe ei îi încălzește, măcar că sunt mai departe. Tefnaht se uită batjocoritor la sclav. - Slăvitul nostru stăpân ți-a poruncit să-i întrebi pe ei, nu să îndrugi prostii născocite de tine, sclav neobrăzat! Dacă nu știi limba lor, spune-ne și vedem ce facem. De ce... - Lasă-l să spună! îl întrerupse Marele Preot. Apoi se întoarse către Auta: Chiar așa ți-au spus, că soarele e stea? - Da, stăpâne
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o gazdă pământeană. - Unde-i bătrânul vostru? întrebă la ușă străinul vârstnic. Auta îi tălmăci lui Tefnaht, dar acesta nu răspunse. Crezând că n-a fost auzit, sclavul mai întrebă o dată, iar Tefnaht îi făcu semn să tacă. Sclavul însă născoci un răspuns: - Bătrânul e obosit... cred că doarme. - Auta, zise Tefnaht (și Auta tresări), am văzut cu ce ați venit. Nu amețești în ea? - Nu, stăpâne. Mai curând amețesc pe corăbii. În văzduh nu sunt valuri. - Și nu cade? întrebă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe țărmul mării. Și numai iscusința cârmaciului luntrei cerești și iscusința cârmaciului corăbiei mărilor pământene izbutiră să împiedice înecul, în ceasul chinuitor de greu pentru toți al așezării turnului de argint pe puntea fără catarg. Dibaci și el, meșterul pânzei născoci, ca să fie pe placul zeilor, o crăcănă puternică din bârne groase, înțepenite sub punte, pentru așezarea altui catarg. Nimeni dintre corăbieri nu mai avea răgaz și poate nici nu îndrăznea să se întrebe ce fac zeii cerești cu ciudatul lor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a crezut. Dar a mărturisit că e obișnuită cu stelele. A fost măritată cu un cititor în stele, care a părăsit-o pentru altă femeie, din orașul Zidul Alb. M-a întrebat dacă nu sunt cumva de la răsărit, unde se născocesc povești foarte frumoase. I-am răspuns că sunt din cer, dar că acuma am venit din țările răsăritene, și ca să nu par necioplit, cum se spune la voi, i-am istorisit venirea noastră pe pământ, pieirea Atlantidei, ocolul pământului în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
le-a răpit mai mult decât o lună. Dar aflaseră tot. Când îi văzu cu răni la picioare și cu fețele supte de istovire, Mehituasehet îi liniști: - Vă vindecă Maat! - Care Maat? întrebă Auta râzând. Zeița adevărului pe care ați născocit-o voi în Ta Kemet? - Nu! răspunse Mehituasehet jignită. Maat, zeița de-aici. Îi dăduse deci și acesteia nume. Într-adevăr, Maat avu grijă de ei și urmele drumului trecură. Abia a doua zi, văzîndu-i odihniți, Hor se așeză lângă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
uitat înapoi și s-a prefăcut în stâlp de sare. Auta oftă. Era încredințat că Lot n-o mai putuse vedea, căci dacă s-ar fi uitat și el îndărăt n-ar mai fi ajuns aici. Stâlpul de sare era născocit de el, însă femeia pierise. Vântul bătea cumplit. Lot se miră că cei trei inși în haine argintii se uită îndărăt. El nu îndrăzni să privească într-acolo. Strigă la ai săi să nu intre în Țoar. Totuși, aproape toți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Unele le-am ținut minte și le-am contopit. Am mai adăugat și eu. Acestea mi-au adus hrana cea mai îmbelșugată. Istoria lui Adapă ți-am cîntat-o. Adapă sunt eu, dar nimeni nu știe, decât tu. Eu m-am născocit pe mine. Însă despre Anu am auzit de la acei păstori. Tu mi-ai spus că ai fost prieten cu Anu. Cu atâta mai bine. Deci povestea mea nu e chiar poveste. Și mă gândesc nici ție să nu-ți zic
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
știu. S-a dus Solon la preoții din Egipt... iartă-mă, din Ta Kemet, ca să fiu ca și dumneata, autentic. - Râzi degeaba! Cu toate că un istoric care nu e numai arhivist nu leapădă astfel de documente. Nu socot că Platon a născocit... Totuși vreau să-ți aduc aminte de cercetările moderne nu numai ale oceanografilor și geologilor în cele patru arhipelaguri, dar și ale etnografilor asupra băștinașilor din Canare. Știi că oamenii de-acolo au trei dialecte interesante al căror studiu poate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ca Mehituasehet și Mahukutah care luxau chiar și limba marțienilor dumitale... Gazda îl măsură cu o privire senină: - Sunt deducții și ipoteze, unele chiar certitudini. Numai detaliile intime din povestea pe care te-ai ostenit s-o asculți le-am născocit. Dar și numele sunt autentice... vreau să spun că nu ar fi aparținut într-adevăr persoanelor evocate, ci că nu am inventat nici un nume, nici chiar cele care produc luxații în mușchiul limbii. Sunt nume istorice sau folclorice din țările
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
suspiciunile Abia așteptai să te faci mare Voiai să fii mai solid, mai puternic Noaptea te Îngrozea. Dormeai cu lumina aprinsă. Întotdeauna. Odată te-ai dus la biserică cu bunica ta care n-avea nici un chef să meargă acolo ai născocit păcate În fața unui preot recunoscător. Ea te iubea, Într-un fel ciudat și dezechilibrat, și nu se Înțelegea bine cu fiica ei, mama ta. Carole, tu stăteai acolo În picioare, iar eu ți-am dat degetele pe spate, Îndopat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ontologic: a iluziona, a plăsmui, a modela, a obtura, a obnubila; • (epistemo)logic: a minți, a falsifica, a neadeveri, a greși, a substitui, a voala etc.; • axiologic: moral: a păcătui, a trișa, a păcăli, a amăgi, a acoperi; estetic: a născoci, a imagina, a pastișa, a fabula; juridic: a înșela, a sustrage, a vicleni, a subtiliza, a fura etc.; • praxiologic: cultural: a oculta, a vrăji, a mitiza, a machia, a deghiza, a inventa; social-economic: a deforma, a reforma, a preface, a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în care un mincinos ajunge să creadă că ceea ce spune nu este o minciună, ci un adevăr. Procesul este descris de Prospero prin comentariul său la adresa "perfidului" său frate Antonio din piesa Furtuna lui Shakespeare: ...precum acela care, Din cuvinte născocind un adevăr, Și-a făcut mintea să păcătuiască Și să creadă propria minciună, Că ar fi fost el ducele... (cf. Ewbank 1983:164). Noțiunea de reținere menționată de Taylor implică existența unui conflict interior ce caracterizează multe cazuri de autoamăgire
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
intenția reconcilierii unei relații degradate de incisivitatea repetată a moralistului, ca posibilă strategie de persuadare: "Ascultă-mă, te rog. Uită-te mai bine, vezi-te din față, din spate și din profil. Dobitocul dușmănos, fără imaginație și talent, care a născocit, pentru chipul dumitale sprinten și inteligent, asemenea hidos comanac, l-a făcut parcă într-adins, ca să batjocorească, slută și caricaturală, din țara lui, nu știu de unde, pe frumoasa noastră româncă"137. Se întâmplă, foarte rar, să-l surprindem pe Arghezi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca fiara numită de miturile eline hidră, după ce sunt uciși șerpii dinainte, naște alți șerpi, întrecându-se cu ucigătorul lor prin nașterea altora, așa și dușmanii și urâtorii lui Dumnezeu, plângând sufletește pe ruinele argu mentelor ce le-au folosit, născocesc alte și alte argumente prostești. Și socotind că adevărul e dușman al lor, născocesc noi obiecții împotriva lui, ca să se arate prin toate și mai dușmani ai lui Hristos. Căci după atâtea dovezi împotriva lor, de care rușinându-se ar
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
șerpi, întrecându-se cu ucigătorul lor prin nașterea altora, așa și dușmanii și urâtorii lui Dumnezeu, plângând sufletește pe ruinele argu mentelor ce le-au folosit, născocesc alte și alte argumente prostești. Și socotind că adevărul e dușman al lor, născocesc noi obiecții împotriva lui, ca să se arate prin toate și mai dușmani ai lui Hristos. Căci după atâtea dovezi împotriva lor, de care rușinându-se ar fugi și diavolul însuși, tatăl lor, născocesc alte argumente, pe care le mormăie, unora
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
socotind că adevărul e dușman al lor, născocesc noi obiecții împotriva lui, ca să se arate prin toate și mai dușmani ai lui Hristos. Căci după atâtea dovezi împotriva lor, de care rușinându-se ar fugi și diavolul însuși, tatăl lor, născocesc alte argumente, pe care le mormăie, unora șoptindu-le, altora bâzâindu-le ca niște muște ...”. (Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, Cuvântul al Treilea împotriva arienilor, LVIII-LIX, în PSB, vol. 15, p. 390) 76 „Ei susțin un lucru
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Domnul, infirmii să capete sănătatea cea veșnică, șchiopii să alerge să-L asculte, muții să se roage cu glasul vorbirii, dușmanul, văzând că mulțimile prea credincioase au părăsit pe idoli și că templele și lăcașurile lui au rămas goale, a născocit o nouă înșelăciune, aceea de a atrage pe creștinii nebăgători de seamă prin însuși numele de creștin. A inventat erezii și schisme prin care să răstoarne credința, să corupă adevărul, să dezbine unitatea Bisericii. Pe cei pe care nu-i
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
înfăptui pacea cei ce destramă pacea?” (Sf. Atanasie cel Mare, Epistola despre sinoadele ce s-au ținut la Rimini în Italia și la Seleucia în Isauria, X, în PSB, vol. 16, p. 116) „Pentru ce, omule, fugi departe de adevăr, născocindu-ți singur prilejuri de pierzanie?” (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omil. a II-a, IV, în PSB, vol. 17, p. 89) „Și odată ce ai spus ce nu trebuie spus despre Duhul, lipsa Duhului s-a și făcut vădită
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
nepedepsită duce la pierzarea multora. Deci nepedepsirea lor nu se dovedește ca împlinind porunca iubirii de oameni. (n.s. 198, p. 185) footnote>” (Sf. Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Șasea, în PSB, vol. 38, p. 185) „Născocind unele ca acestea împotriva dogmelor Bisericii și îngrămădind mituri deșarte la urechile celor mai simpli, cu dreptate vor auzi: Vai celor ce proorocesc din inima lor ... și nimic din ale Domnului (Ier. 23, 16). Fiindcă, opunând vedenii și preziceri și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
găsea. Însă odată venit lângă tine, termina prin a te lua de mână și a deschide, el mai departe, calea pe care te aflai. Mințea copios. De fapt inventa, ca și cum viața pe care o avea îl plictisea și trebuia să născocească în permanență 6 altele mai palpitante. Când îi dădeai pe față minciunile nu se supăra, nici nu bătea în retragere, ci lua minciuna dovedită ca un punct de plecare către o minciună nouă. Credea atât de mult în propriile lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]