1,027 matches
-
azvârleau spre pereții colibei, care amenința să se prăbușească la fiecare nouă zguduitură, și tot așa vreme de mai bine de două ceasuri, până ce unul dintre lei, desigur ațâțat de înțepăturile miilor de ace care-l furnicau la fiecare nouă năvală, se întoarse spre ușă și începu să zgârie, brăzdând-o cu ghearele. Tata și cu mine urmăream spectacolul neputincioși, știind că fiarele ar putea ajunge la femei și le-ar putea devora, fără ca noi să putem face altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-se, niște puțuri secrete în care romanii își îngropaseră comorile înainte de a părăsi Africa. Nimerise oare păstorul, mergând la pășunat, peste una din aceste ascunzători? Asta auzisem eu șușotindu-se la Fès cu mult înainte ca acest Zeruali să dea năvală în viața mea. Oricum ar sta lucrurile, odată descoperită comoara asta, în loc s-o risipească imediat așa cum fac ades cei peste care dă norocul, el ticluise îndelung o stratagemă. După ce vânduse în doze mici o parte din comoară, iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
într-o moschee din apropierea debarcaderului. După ce se lăsase noaptea, se întorsese în tabără și-i chemase pe câțiva dintre aghiotanții săi. Adunarea abia începuse când s-a produs un tumult neobișnuit: sute de cămile purtând încărcături de câlți aprinși, dădeau năvală spre pozițiile otomane, incendiind astfel corturile. Era deja noapte și, profitând de haosul creat, mii de oameni înarmați încercuiră tabăra. În fruntea lor era Tumanbay. Trupele lui cuprindeau soldați, firește, dar mai ales oameni de rând, mateloți, sacagii, foști condamnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se aplecă în față, așa cum făcea de fiecare dată când voia să facă o confidență: — Am socotit de asemenea că trebuie începute negocieri cu otomanii. În ce mod? Nu știm. După cum nu știm nici ce am putea obține. Să încetinim năvala ienicerilor pe pământurile creștine ale Europei Centrale? Fără îndoială că nu. Să restabilim pacea în Mediterana? Să punem capăt prădăciunilor piraților? Răspunse propriilor lui întrebări printr-o strâmbătură dubitativă. Clement preluă ștafeta: — Ceea ce este sigur e că a sosit vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era că el se găsea deja la porțile cetății, ca și cum dispariția lui Giovanni ar fi făcut să dispară fortificațiile, ar fi secat fluviile și ar fi făcut munții una cu câmpia. În realitate, nimic nu părea că trebuie să oprească năvala. Când fusese ucis, șeful Cetelor Negre încerca cu disperare să împiedice joncțiunea, în nordul Italiei, a două puternice armate imperiale: una, alcătuită mai ales din castilieni, care se găsea în regiunea Milano; cealaltă, de departe cea mai primejdioasă, alcătuită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atentă zi și noapte, m-am decis să locuiesc o vreme în fortăreață, aranjând să-i instalez acolo și pe Maddalena cu Giuseppe. Era, într-adevăr, locul cel mai bine apărat din întreg orașul și, curând, refugiații dădură și ei năvală. Îmi ocupasem fosta cameră, ceea ce m-a făcut să trec drept un om care avea de toate, deoarece noii-veniți erau de acum siliți să se înghesuie, familii întregi, pe coridoare. În primele zile din mai, o atmosferă stranie domnea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o admirabilă vitejie, jertfindu-se cu zecile, cu sutele, pentru fiecare stradă, pentru fiecare clădire, și întârziind astfel cu câteva ceasuri înaintarea imperialilor. În cele din urmă, însă, au cedat sub numărul covârșitor al atacatorilor, iar pdestrașii germani au dat năvală în Piața Sfântul Petru, zbierând: — Luther papă! Luther papă! Clement al VII-lea ae afla în capela sa, nerealizând încă pericolul. Un episcop a venit să-l tragă de mânecă fără menajamente: — Sanctitate! Sanctitate! Sosesc! Au să vă ucidă! Papa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
voi să spargeți buba? AL DOILEA BĂRBAT: Nu vi se leagă nimica. Numai vorbe și vorbe. M-am săturat. Să vă ia dracu’! PRIMUL BĂRBAT: Chiar! AL DOILEA BĂRBAT: O să muriți înghițiți de buboiul ăsta, o să crească ș-o să dea năvală peste voi. O să vă-năbușe. N-aveți cum să scăpați de aici. Tot ce s-a-ntâmplat e minciună. Minciună! Ceva atât de urât n-am mai văzut. PRIMUL BĂRBAT: E chiar penibil. Zău, fraților, toată treaba asta e de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și trosnea ușor. Lângă ușa ce dădea spre toaletă, o haină Închisă la culoare pe un cuier, și mai sus, ciucurele lămpii de noapte, albastre, bivalvulare, se legănau ritmic. Erau greu de corelat acele apropieri șovăitoare, acea furișare mascată, cu năvala intempestivă a nopții de afară, care știam că trece În goană pe lângă noi, presărată cu scântei, indescifrabilă. Adormeam prin simpla acțiune de identificare cu mecanicul locomotivei. Ființa mea era cuprinsă de o stare amețitoare de confort, Îndată ce aranjam frumos totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
avut până săptămâna trecută pază militarizată. Până au scos tot materialul din celule. Tov. Dobre vine zilnic aici, să controleze operațiunea. Raportează personal sus de tot.“ Și inginerul arătă cu capul undeva spre înaltul cerului din care continua să cadă năvala aceea de fulgi jucăuși, rotindu-se unul după altul, învârtejindu-se, urmărindu-se într-o goană bucuroasă, hârjoană tăcută, clăbucită de minunea libertății, într-o zbenguială nepăsătoare, așezându-se peste pietrele acelea bătrâne, rănite, peste trupurile noastre cotropite de lehamitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a ta putere, Acesta-i darul ce-l ai, Că numai printr-o părere Viața iei și viața dai. 11 Viața mea la moarte merge Și n-are cine s-alerge Să-mi ia săgeata din piept. Căci vrăjmașul dă năvală Să piarză într-o clipeală (bis) Și n-am ce să mai aștept Cu acea săgeată-n piept. (bis) Și toată lumea se miară De o inimă de fiară (bis) Cum nu s-au mai îmblînzit - Nu este de suferit. (bis
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
rățoiască la mine. Din gîtlejul ei nu a ieșit însă nici un sunet. A mai încercat de cîteva ori - vroia să-mi spună probabil ceva -, dar tot fără nici un rezultat. Îi e sete ! - mi-a fulgerat prin minte și am dat năvală în casă după un lighean cu apă. Gertrude era însă sfioasă ca orice rață și nu s-a apropiat de lighean. Am recurs la mijloacele umane, violente, dar eficiente, am încolțit o, am luat-o în brațe și am băgat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
centură verde, unul din plămânii circulari prin care respiră dintotdeauna capitala și, intrând în câmpia Vlăsiei, s-a deschis o nouă perspectivă în fața călătorilor. Terasamentele plantate cu arbuști de protecție, gardurile vii și lizierele ce apărau drumul de fier de năvala zăpezilor iarna, acum, vara, impresionau prin coloritul lor viu și înviorător. În spatele acestora, cât cuprindea cu privirea, până la orizont, se întindeau ogoarele bine delimitate: unele cu porumb înalt, încă verde, prin care omul se pierdea; altele cu floarea soarelui de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
străpuns de o baionetă, dar dorobanțul ... și el împușcat, alunecă, cu fața în glod, tăvălindu-se în vale, iar peste dânsul un alt turc, mătăhălos, căzu și el străpuns de o baionetă, pană‟n gardă. Din urmă, ceilalți dorobanți veneau năvală, ca aduși de-o vijelie... înaintau neînfricați, orbiți de setea biruinței în fața morții ce fulgera din mii de puști. Răcnetele lor sălbatice în iureșul luptei, îmi răsună în urechi chiar ș‟acu ...ca și goana nebună, a cailor, cu ochii
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
asupra lui. Suru ripostă fulgerător, sfâșiindu-i junghietura... Apoi, rămase neclintit, fară să-i dea atenție celui care zăcea muribund. Alți trei lupi încercară să-l atace, dar fură sfâșiați unul câte unul, la rând. Dintr-o dată întreaga haită dădu năvală asupra lui. Cu o uimitoare iuțeală și agilitate, Suru sfâșie în jurul său tot ce apucă. După o vreme, cei rămași în viață renunțară și se retraseră în neorânduială. În cele din urmă unul dintre ei se apropie prietenos, dar prevăzător
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și cu putere, iar o teribilă angoasă îi cuprindea toată ființa brusc, totul culminând cu formarea unui nod în gât, ce-l înăbușea și-l chinuia vârtos, nedându-i pace multă vreme. Iar aceste simțăminte puternice și violente, care dau năvală în sufletul omului și îl copleșesc pe deplin, se alcătuiau la el într-o suferință psihologică și morală, ce îl determina să mediteze adânc, într-o mare încordare a forțelor sale spirituale, asupra a ceea ce avea de făcut în continuare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
domnului Bogdan fusese tot un du tevino. Prieteni, foști colegi, cunoscuți fie cu nevestele, fie fără, veneau mai ales seara cam după cină, numai de dragul de a povesti una sau alta. Media de vârstă-40 de ani. Pentru mine, ca nou-venit, năvala musafirilor fusese o adevărată avalanșă. Începusem să rețin treptat figurile, numele acestora și să le intuiesc comportamentul sufletesc. Era și un domn mai tânăr care venea numai singur. Unul Grig. Dădea impresia că el venea numai să se audă spunând
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
urmașul său de drept, în toate... Într-o zi am crezut însă că a venit și ziua apusului gloriei mele. Era greu de trăit cu povara gloriei Marelui Bronz pe umeri. "Mafia" școlii vecine, cu aleasa cremă a bătăușilor, dăduse năvală în curtea școlii noastre și făcea ravagii. Se pregătiseră mafioții pentru o bătălie decisivă. M-am făcut mic și m-am pierdut pe holurile școlii. Imploram spiritul Marelui Bronz care, prin simpla sa prezență, descuraja pe vremuri orice apetit războinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pasagerii erau obligatoriu În repaus. Între pereții de sticlă n-avea sens nici o emoție, n-avea sens să-ncerci nici un fel de activitate decât cea mentală, iar aceasta putea fi urmată fără teama de-a fi Întrerupt. Lumea dădea acum năvală peste Eckman și Stein, soseau telegrame, oamenii le Întrerupeau șirul gândurilor cu discursuri, femeile dădeau petreceri. Dar În goana plină de reverberații a expresului gălăgia era atât de obișnuită, Încât era echivalentul liniștii, iar mișcarea era atât de continuă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
întorc, 22. în țara întunericului și a umbrei morții, în țara negurii adînci, unde domnește umbra morții și neorînduială și unde lumina este ca întunericul!" $11 1. Țofar din Naama a luat cuvîntul și a zis: 2. "Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns și să creadă limbutul că are dreptate? 3. Vor face vorbele tale deșerte pe oameni să tacă? Și-ți vei bate joc de alții, fără să te facă cineva de rușine? 4. Tu zici: "Felul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Acelui strigăt de durere al Zânei: “Dar eu ce voi face?”, nu i-am găsit altul decât: “Dar eu ce voi face?”, rostit în gândul meu fără preget. Mă întrebam cum îmi voi petrece iarna care este gata să dea năvală peste noi. Așteaptă doar un semn din partea toamnei, care e pe picior de plecare... “Să știi, amice, că n-am lacrimi să te plâng. Chiar ce vei face tu o iarnă întreagă? Roagă-te doar să fie zăpadă și atunci
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și strigă: Caa, caa! Huci, cioara dracului! Timpul trece greu și, între timp, alți oameni vin la bodegă. Încă nu...? Nu. Stau ca proștii, rîde pîntecosul. Cînd noaptea se lasă pe deplin, o furgonetă oprește la poarta bodegii. Oamenii dau năvală, înșfacă cîte o sticlă de bere, pe altele le bagă în buzunare și se rățoiesc la burtos: Tu nu, să-ți dea tebecistul pe care îl votezi. Mai împins, mai ghiontit, mai lovit, grăsanul reușește să acapareze patru sticle de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu toate cuvintele pot alerga unele se tîrăsc ca un maratonist istovit picioare de lemn Înaintînd În pietrișul zgrunțos și două străzi mai Încolo În spatele betonierei fete de carne roșie Încolonate pentru defilare Închizi ochii mirosul lor te asaltează dă năvală În nări pînă la rădăcina unei glande mici pofticioase care Începe să scheaune nimic nu mai e pentru mine pentru ei a ars Biblioteca din Alexandria un turn fumegă asemenea unei guri de foc liftul s-a oprit la ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unei mogîldețe negre și Însîngerate... Amintirile se Înghesuiau, din ce În ce mai numeroase. O clipă, văzu chipul negrăit de trist al unei femei, care se confundă numaidecît În uitare, ca un om ce se Îneacă. Simțea că-i plesnește capul de durere sub năvala atîtor amintiri ce se zbăteau să iasă la suprafață, Întocmai ca un prunc din pîntecele mamei. Agățîndu-se cu mîinile pe masă, Își spuse de cîteva ori: „Trebuie să rezist, trebuie să rezist, trebuie să rezist!“ - ca și cum simplul fapt de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
văzu că detectivul Își scosese mîna de sub coapsă: părea să-și fi pierdut interesul. Nu mai erau decît vreo cîteva pagini, cînd deodată Rowe descoperi o figură familiară: o frunte lată, un costum negru... O dată cu ea, prin poarta subconștientului dădură năvală o sumedenie de alte figuri, luîndu-i cu asalt memoria. — Ăsta e! exclamă Rowe, rezemîndu-se de spătarul scaunului ca să nu cadă, căci simțea cum se Învîrte lumea cu el. — Absurd! spuse detectivul, cu o voce aspră, dar pe care Rowe abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]