1,005 matches
-
scăldatu.” (LeșnicHunedoara). Jocul după mersul astrelor de care depinde viața pe pământ nu este familiar planului mundan : „Da nu joacă, cum se joacă,/ După soare se d-întoarce./ După soare când răsare,/ După lună când lumină” (Berbești - Maramureș). Împăratul însuși năzuiește la calul feciorului și se pregătește de întâlnirea cu perechea ecvestră ca pentru un omolog suveran: „Împăratu s-o gătat,/ În haine albe s-o-mbrăcat,/ La voinic și-o d-alergat./ - Dă-i, voinice, să jucăm,/ Și murgu să ni-l
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
după cum mărturisește în Amintirile sale. Gheorghe N. Rădășanu a fost un model pentru generațiile pe care le-a educat. Model acceptat, ca general valabil în educația și învățământul românesc ante și interbelic dar chiar și postbelic. "Citim reviste și ziare. Năzuim să știm ce se petrece mai de seamă în țară, în lume. Ne-am abonat la câteva reviste. Organizăm șezători pentru săteni. Ne ocupăm de curte, de grădină..."80, sintetiza A. Manolache munca învățătorilor români. Deși nu a fost interesat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
înțeles cu Rusia, iar cuvântul acesteia în ceea ce privește România a rămas „literă de lege”. Mai mult decât atât, armatele ruse, trecând Dunărea la Nord, au pus în aplicare planul de ocupație a României. Guvernatorul rus al noilor achiziții teritoriale la care năzuia țarul, manifestele sale către populația românească erau pregătite. Mai era nevoie doar ca Armata Română să depună armele, iar regele Carol I să accepte capitularea. Ceea ce nu s-a întâmplat. Rusia n-a abandonat însă nici o clipă comandamentele înscrise de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ani. În Danemarca trăiesc doar de vreo opt ani. Când am părăsit România (cu lotul național de atletism, eram alergător de sprint!), nu mi-am imaginat că voi rămâne în Suedia, deoarece bunicii mei trăiau la New York și bineînțeles că năzuiam să mă alătur rudeniilor de acolo. Tocmai atunci războiul din Vietnam era "evenimentul" timpului și Suedia, împreuna cu URSS și alte țări socio-comuniste, era foarte angajată în critica vehementă a Statelor Unite. Ambasadorul american la Stockholm a fost rechemat la Washington
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fulgere anulau întunericul de afară într-un spectacol apocaliptic și până iată la ora de față, nepierzându-mi plăcerea de a vedea film după film, sau de a revedea marile filme de odinioară. Așa că nu e de mirare că am năzuit să mă fac regizor de film, încă pionier fiind frecventam cu sfințenie cursul de "Foto" și "Cineficare" de la Casa Pionierilor, la care am continuat să merg și licean fiind, în clasa a XII-a hotărât fiind încă să "dau" la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în judecată. Era o furtună dezlănțuită în favoarea lor, în strigătele: „Trăiască Aliații! Ura România Mare!“... Aflându le, ce bucurie pe cei de la noi! îndoită prin simți mântul că lor le erau încă interzise și irealizabile astfel de manifestări la care năzuiau și pe care trebuiau să le facă când ceasul dorit va suna.]( Ediția I, 1937, p. 341.) M-am întors în oraș înduioșată și fericită. Ce deosebire de la ultima mea plecare de la Pasărea! rătăciri. psihoza războiului Dar nu numai simțimintele
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
niciodată cu intențiunea de a-mi face nume, de a câștiga laudele publicului sau alte favoruri. Am scris pentru mine, pentru propria mea mulțămire, pentru că în această muncă singuratică și neinteresantă uitam neajunsurile vieței și îmi găseam liniștea cătră care năzuie sufletul meu. În lumea ce-mi cream, singur îmi era îndemână, mă simțeam fericit; eram, departe de atmosfera dușmănoasă din lumea aievea; trăiam zile ticnite cu ochii pe hârtie, cu gândul în nori, de unde mi se înfățoșa omenirea nu cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
viață a copilului; accepțiunea dată termenului de organizare nu exclude participarea continuă a educatorului care, organizînd, nu se retrage așteptînd solicitarea copiilor. Colectivului aprecia Makarenko, formulînd una din ideile sale valoroase îi este proprie legea mișcării, adică necesitatea de a năzui în permanență spre atingerea unor noi obiective. Observînd că în absența unui scop precis, colectivul manifesta tendința de a se dezorganiza, directorul coloniei "M. Gorki" a avut ideea de a asigura, în orice moment, noi obiective sau, după expresia sa
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
relația educator-elevi etc. Deși foarte amplu (aproape 200 pagini), acest capitol se întemeiază pe o informație exclusiv străină care nu-l putea ajuta pe autor să dea un răspuns problemelor specifice școlii românești de atunci. De altfel, C. Narly nu năzuia spre o reformă a școlii; ieșirea din "dezorientarea" pe care o constata în epocă se putea înfăptui, după opinia sa, numai printr-o reformă sufletească: "Să facem echilibru în noi înșine" (20, p. 26). Dar care era criteriul după care
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
generalul Phao Sayanan, un client CIA căruia i s-a acordat în 1954 Legiunea de Merit, conducea o facțiune, iar comandantul-șef al Armatei, mareșalul Sarit Thanarat, pe cealaltă. Inițial, Phao a obținut supremația, iar succesul și l-a exploatat năzuind în mod deschis ca populația chineză a Thailandei să îi sprijine pe naționaliști, și folosind pe ascuns poliția pentru a acoperi și dezvolta afacerea cu droguri a KMT de la frontierele de nord. Prin astfel de mijloace, infrastructura de producție, prelucrare
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
la sud de o linie care traversa Munții Balcani, ajungînd pînă pe coasta Albaniei. Načertanija lui Garašanin avea drept scop principal anexarea Bosniei, a Herțegovinei și a regiunii Kosovo, unirea cu Muntenegru și asigurarea unei ieșiri la Marea Adriatică. Naționaliștii români năzuiau la unirea Transilvaniei, Bucovinei și Basarabiei cu cele două provincii autonome. În cadrul Imperiului Habsburgic, suporterii ideii ilire susțineau unirea tuturor slavilor de sud, "de la Villach la Varna." Nu numai că aceste programe se contraziceau reciproc, dar era evident că ele
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
țării, peste cenzura dascălilor pedanți și a părinților Îngrijorați de viitoarea carieră a tinerelor și zănatecelor lor vlăstare. Eram toți niște puiandri de „cetățeni ai lumii“, animați de vaste curiozități și dorinți de a cunoaște; superficiali, de bună seamă, fiindcă năzuiam să luăm În brațe, cu opinteli ridicole și crăcănați pe slabele noastre mădulare, toate dintr-odată: lite ratura, științele și artele, sensibilitatea rafinată și decadentă a epocii, veritățile substanțiale agonisite de secoli de cultură, tot ce-au ignorat strămoșii și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de sine însuși, a ieșit din sine însuși cel care fusese arestat, torturat, cel care semnase pactul, a ieșit ca dintr-o cameră igrasioasă, rece, dezagreabilă. Și s-a metamorfozat miraculos, a devenit cu ușurință un altul, celălalt, cel care năzuia el dintotdeauna să fie, Vlad s-a proiectat firesc în întruparea sa ideală - creatorul inspirat și devotat suprem scrisului său - și l-a uitat pe Vlad cel strâns cu ușa de Cameniță, l-a uitat ca și cum acela n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
total dependent de ea, era geloasă pe orice ar fi întreprins tata și n-o privea pe ea, voia să-l preschimbe într-un accesoriu al ei, într-un fel de „pământ nou“ al făpturii sale. Irina parcă se încăpățâna, năzuind să urzească o lume doar pentru ei doi, în care ei doi să fie autonomi față de restul universului și să-și fie suficienți lor înșile. Tata avea senzația că noua lui soție țese în jurul său o pânză sau construiește un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
reprezenta vechiul tovarăș Cameniță. Dar, poate, nu ură este cuvântul potrivit, ci, mai degrabă, sentimentul, conștiința profundă că realitatea aceea pe care o reprezentase el, vechiul Cameniță, era totuna cu însuși răul, răul absolut ce trebuie neapărat distrus. Și el năzuia să se opună din toate puterile sale acestui rău și să-l distrugă. Altfel, noul ins care era Cameniță se dovedea a fi un om blând, împăcat, senin. În perioada când avusese loc metamorfoza el se dovedise locuit de anxietate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
puteți îndeplini în liniște. Sfântul Bernard spune că, spiritul perfecțiunii nu constă în a face lucruri mari sau în a face cât mai multe, ci în a face bine (perfect) pe cele comune și obișnuite. “Communia facere, sed non comuniter”. Năzuiți, mai ales, să vă perfecționați felul în care vă îndepliniți obligațiile stării de viață; în aceasta se găsește toată desăvârșirea și sfințenia. Când a creat lumea, Dumnezeu a poruncit plantelor să producă fructe; dar fiecare după specia ei: “juxta genus
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nu au biruit-o! Să lăsăm trecutul și să privim prezentul. Oare astăzi nu trăiesc prigonitori de ai Bisericii, dușmani ai lui Cristos și ai Creștinismului? Trăiesc, și încă mai mulți ca oricând; fie pe cale directă, fie pe cale indirectă se năzuiesc, zi de zi, să clatine cât de cât acest edificiu măreț, operă a Celui Atotputernic. În hrube tăcute și întunecoase din inima pământului precum și în plin război, ei pregătesc moartea credinței în Isus. Timpul însă le sapă tăcut și încet
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
victima, incul patul; al doilea - spectatorul avid și curios să vadă ce se întâmplă. În tot cazul, erau în mine o ură și un protest față de ceea ce mi se întâmpla - și când? Tocmai în ajunul unei vacanțe binemeritate, la care năzuiam de atâtea luni și care mi se fura mișelește! Simțeam nevoia, dacă nu să mă arunc de la etajul al patrulea, cel puțin să fac ceva demonstrativ, ceva care să sublinieze atitudinea mea de protest... M-am aruncat cu toată forța
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Mircea era aidoma izvorului curgând plictisit și obosit pe albia arhicunoscută și ne aducea rapid și sigur în țara viselor, unde subconștientul dezlănțuit ne oferea gratuit și instantaneu bunătățile, bucuriile și fericirea de care nu aveam parte, însă la care năzuiam cu toată ființa noastră în fiecare zi. " Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră!" (Iov, 5:17) Nu, Doamne! Nu eram deloc fericit. Dimpotrivă: eram foarte amărât. Pentru ce ne chinui și ne persecuți? Pentru ce suportăm privațiuni de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Elogiu Republicii“, Săptămîna, 29 decembrie 1982) „[...] E Elena Ceaușescu Suflet nobil și vibrant Mamă bună, om politic Și prestigios savant Ea slujește cu credință Drumul țării triumfal Și întreaga ei ființă E un zbor spre ideal. Înțeleaptă-i este fapta Năzuind spre viitor Tot cu cinste stă în dreapta Marelui conducător. După datini vechi păstrate Să-i urăm, contemporani: Fericire, sănătate Și un fierbinte «La mulți ani! »“ („Urare de iarnă“, Săptămîna, 6 ianuarie 1984) „Și dacă Pomul Vieții noastre rodește-n Pace
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
făcut în diverse împrejurări la sensurile și importanța creației artistice dovedesc însemnătatea ce se acordă actului artistic ca factor de influențare a omului, a societății, ca ferment al conștiinței. Nu numai ideologia noastră, prin însăși esența sa, o ideologie activă, năzuind să transforme societatea, să modifice în mod revoluționar condiția umană, dar și experiența de milenii a unei arte umaniste, slujind frumosul ca pe un simbol al moralității, ne face să nu putem concepe sau practica o artă neutră, sterilă, exterioară
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
atmosfera de la revistă. Am luat numărul 2 și constat că este bine că a apărut pe responsabilitaea veche! De la nr. 3, începe etapa pe care o aștept cu atîta nerăbdare. Sper ca, în ce mă privește, să pun umărul așa cum năzuiesc și să facem ca Ateneul să fie cea mai bună și citită revistă din Moldova, și poate nu numai de aici. Ai aflat cred de la dl C. Costin că a primit ineditul pentru nr. 4, Ibrăileanu despre Rebreanu. La cronică
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și din această cauză i -a înlăturat pe politicienii valoroși (așa cum a fost Nicolaie Titulescu) și guverna cu ajutorul unor oameni fără caracter, lacomi și egoiști, „camarila regală”, cum îi spunea profesorul. Climatul politic se înrăutățea din ce în ce mai mult; Carol al doilea năzuind să devină un dictator, a dizolvat partidele politice în 1938, și a înființat un fel de partid unic, Frontul Renașterii Naționale, care nu avea nici un fel de program politic și nici susținere publică, în afară de cel acordat de către numeroșii funcționari ce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
meditează, își pun întrebări, caută răspunsuri la problemele existențiale, care sunt ale lor, dar nu mai puțin și ale noastre: în acest sens, "Patimile" devine un roman istorico-filozofic și de actualitate. "Reconstituirea realității din perspectiva privirii interioare a personajelor", cum năzuia Camil Petrescu. Sensul vieții este eroismul luptei, al muncii, al creației dăruită oamenilor: "Nu dai nimic dacă nu te dai pe tine însuți"; înfăptuirea a ceva ce n-a mai fost făcut de nimeni. Nu contează că n-ai reușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
apoi cu alt ton, obosit, dar categoric, sever. Te rog Alexandre! Te rog!... Bine, bine! spune el împăciuitor. Abia aștept să nu mai trebuiască să ne milogim nimănui. Să sfârșim cu pribegia. "Micul Mangop" va fi oare "Micul Bizanț", așa cum năzuiești tu? îngână Maria cu tristețe. Să crezi!! strigă Alexandru cu înflăcărare. Să crezi, așa cum cred și eu! Mangopul e un început! Vom avea un pământ "al nostru"! Un adăpost "al nostru"! Nu vom mai rătăci de ici-colo prin lume, principi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]