1,904 matches
-
fondul acuzațiilor de ambele părți, situația a luat o amploare neașteptată. Directorul liceului, Vasile M. Burlă, luând partea elevilor care nu ripostaseră cu violență, justifica agresiunea comisă de evrei prin teama lor de „deșteptare națională a tineretului român”, sugerând că „năzuința lor este introducerea socialismului În școlile românești prin elevii lor, ca o contrapondere la nașterea unei mișcări naționale”. El se arăta deranjat și de acuzațiile apărute În presa socialistă și cea evreiască, referitoare la propagarea antisemitismului la catedră, justificând faptul
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
cultuale preistorice. Din punct de vedere al preistoriei religiilor (al religiilor preistorice), credem că aceste două manifestări cultice au putut să coexiste, chiar și în cadrul acelorași comunități umane, fiecare având, probabil, semnificații și ritualuri diferite, dar care trebuiau să marcheze năzuința omului spre împlinirea unor necesități, în primul rând materiale, dar depinzând de factori, de elemente superioare vieții terestre, iar implorarea forțelor benefice (poate de către orante, sau prin intermediul acestora), situate în exteriorul lumii cunoscute de către manifestanți (în cadrul procesiunilor sacrului colectiv) se
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
unui comitet, S.r. își afirmă filiația cu publicația omonimă, de orientare antifascistă, a Frontului Studențesc Democrat (1935-1936), dorindu-se „o verigă în lanțul tradiției de luptă cărturărească a Universității românești” și, deopotrivă, „un factor decisiv în democratizarea învățământului superior”, năzuințe reiterate și în salutul adresat în numărul inaugural de Al. Rosetti, rectorul Universității bucureștene. O „serie nouă”, consemnată la 17 noiembrie 1946, debutează cu editorialul În aurora toamnei, unde se pune accentul pe ideea participării colective la realizarea actului de
STUDENTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289989_a_291318]
-
nu este suficientă. Sunt situații în care un obiectiv nu se află în centrul unui proces de dezvoltare socială: obiectivul, deși dezirabil, nu este considerat ca fiind ceva care poate/trebuie să fie realizat printr-o acțiune socială. Există „idealuri”, „năzuințe”, dar cum ar putea acționa actorul social pentru realizarea acestora? El este considerat ca dezirabil, dar într-o manieră pasivă; este realizabil printr-o acțiune punctuală (o lovitură de stat) sau prin introducerea unui sistem/unor instituții/legi. Societățile au
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
diplomatici oficiali În capitalele europene, de a Încheia convenții separate cu diferite state. Fără a insista asupra acestor inițiative, precizăm că, departe de a duce la rezultatele scontate, acestea au reprezentat, totuși, „pași mărunți” În direcția lărgirii autonomiei, spre Înfăptuirea năzuințelor naționale. Respectivele demersuri se Împletesc și cu proiectul, În care Carol I a crezut la un moment dat, privind constituirea unei „Confederații a statelor creștine de la Dunărea de Jos și Peninsula Balcanică”. Factorii de decizie de la București s-au convins
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
londoneze, Carol I s-a Întreținut cu o serie de personalități influente. Ambasadorul britanic la Constantinopol, fiind convins că obiectivul Principelui României era independența, relata, cu o notă de resemnare, lordului Derby de necesitatea de a ține cont de această năzuință; cu atât mai mult cu cât Între Poartă și „statul vasal” se ridicau serioase probleme <ref id="21">21 Independența României În conștiința europeană, doc. nr. 23, p. 158; reliefând demersurile constante ale diplomației românești, reprezentantul Belgiei la București atrăgea
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Într-o convorbire cu reprezentantul austro-ungar la București, Carol I evidenția dificultățile Întâmpinate În relațiile cu Poarta și necesitatea asigurării unei situații „conformă cu interesele și cu demnitatea țării”. Interlocutorul său, dând de Înțeles că aprecia justețea unor astfel de năzuințe, socotea pripit orice demers În această direcție, Întrucât „ar putea să compromită excelenta situațiune pe care România o ocupă astăzi” <ref id="27"> 27 Memoriile Regelui Carol I, vol. II, p. 399.</ref>. Încă de la Începutul anului 1876, Carol I
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
în cazul absenței tatălui este aceea de a-și asuma ea rolul patern, devenind prea fermă și severă cu copiii. Aceștia, la rândul lor, vor considera severitatea excesivă a mamei ca pe o respingere a lor ca și copii cu năzuințe și neputințe inobservabile de mamă. Ca și în cazul deprivării materne și deprivarea paternă are nevoie de înlocuitor care, din punct de vedere psihic, este poate mai ușor de găsit decât în cazul mamei. Dar nu numai deprivarea paternă are
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
treilea ciclu secundar. Vârsta a VI-a (după 20 de ani și până la akmé), a tinereții mature (neóth"), era dedicată studiilor superioare de inițiere în filosofie. Vârsta a VII-a, a deplinei maturități (akmhv), trebuia consacrată integral practicării filosofiei, cu năzuința de a deveni un adevărat sofo" și a câștiga athanasia helisionică. Această periodizare care poate fi dedusă din referirile sporadice la vârstele educației risipite de Platon în Dialoguri nu lămuresc pe deplin ce se studia, de fapt, în conformitate cu exigențele curriculumului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
școlii retorului” devenea un avocat redutabil, cum probabil nici o altă școală de drept nu a mai reușit în epocile anterioare să realizeze. 6.2. Îmblânzirea barbarilor prin educațietc "6.2. Îmblânzirea barbarilor prin educație" După cum se vede, acest învățământ împlinea năzuințele pedagogice expuse de Quintilian în Institutio oratoria și, dintr-un anumit punct de vedere, chiar le depășea. Dar se oprea aici. Numai școlile cu adevărat superioare, precum cea de la Atena, continuau studiul prin aprofundarea culturii filosofice și științifice. Doar acestea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pansofic însă crește. Când ramurile lui ating Cerul, devine Arborele Lumii. Pansophia este această înălțare grea și bucuroasă prin care Pământul se împacă liniștit cu Cerul. Cu ce ar putea fi asemănată? Comenius riscă, rozicrucian, o metaforă biblică. Pansophia este năzuința acelui malus edenicus, mărul paradiziac: ...ce crește din rădăcini proprii, dezvoltă ramuri și frunziș, prin forța proprie a vieții înnăscute, și dă fructe ș...ț Noi năzuim după rădăcini vii, după copac viu, după fructele vii ale științelor și artelor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nou-veniți pe criterii social-politice care aveau un nivel mai degrabă mediu, iar în domeniile social-umane se găseau unii sub orice critică. Astfel, nu mai era acea atmosferă de înaltă spiritualitate, de exigență europeană, care să electrizeze masa studențească, să trezească năzuința aprofundării problemelor, aflării unor noi soluții. și modelele de gândire critică erau stânjenite de colții dogmelor marxist-leniniste. În al treilea rând, partidul a exercitat continuu o presiune pentru slaba exigență la examene. Protejații activiștilor erau îndeosebi cei veniți cu bursele
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
s-a bucurat de colaborarea lui Simion Mehedinți, George Lesnea, Mihai Cruceanu, Octavian Goga. A colaborat la „Duminica”, „Cetatea”, „Convorbiri critice”, „Căminul nostru”, „Cosinzeana”, „Ramuri”, „Chemarea”, „Curierul Bacăului”, „Florile dalbe”, „Lectura pentru toți”, „Gândirea”, „Adevărul literar și artistic”, Convorbiri literare”, „Năzuința”, „Universul literar”, „Licăriri”, „Graiul nostru”, „Gândul nostru”, „Viața literară”, „Neamul românesc literar”, „Politica”, „Miorița”, „Pământul”, „Lumea literară și artistică”, „Țara de Jos”, „Teatrul” (Iași), „România literară (1939-1940), „Semnalul”, „Capitala”, „Rampa” ș.a. A mai semnat O.B., Odo Basca, George Vlad
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
semnează și Coresi ori Popa Coresi. În Precuvântare se precizează că este vorba de o foaie populară („tot omul s-o poată ceti”), al cărei scop este să întărească unitatea: „una suntem toți în iubirea patriei; unească-ne deci și năzuința ca prin economie înțeleaptă să ne îmbunătățim soarta, să ridicăm bunăstarea noastră și a tuturor și a țării”. Pe lângă rubricile despre agricultură și economie, publicația face loc unui bogat lot de creații folclorice și prezintă fotografii de români din diverse
POPORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288961_a_290290]
-
de înger, de miracolul presimțirii „izvoarelor albastre”, a existenței proiectate în etern: „Caleștile așteaptă cu fluturii la ham/ Să trecem”..., „Pornim spre țară nouă, cu soarele în scut”, „Vibrare calmă lunecă-n fântâni” (Scrisoare pentru liniștea celor rămași). Și, în năzuința către „un semn mai nou și pur”, el nu va obosi în a-l descoperi prin intermediul actului de creație: „Seara e câteodată aspră și plină,/ Cartea e numai mătase și numai lumină”. Poemul unește eul cu murmurul orfic al lumii
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
Sburătorul”, „Ideea europeană”, „Ramuri”, „Romă”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața literară”, dar și la „Crainicul” (Târgu Jiu), „Renașterea” (Râmnicu Vâlcea), „Universul”, „Curentul magazin”, „Lumea românească”, „Vremea”, „Cuget românesc” ș.a. Din 1922 e cooptat membru în comitetul de redacție al publicației craiovene „Năzuința”, al cărei director va fi în 1928-1929, ulterior conducând hebdomadarul „Săptămâna”, apărut în 1931-1932, tot la Craiova. P.-Ț. a cercetat cu precădere literatura spaniolă, în studii despre Cervantes, Lope de Vega, Unamuno, Manuel Machado, Rubén Darío. În „Pleiada” (1927
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
Iisus” e o nuvelă amplă (tipărită în 1944, scrisă însă în anii ’30), în care R. investighează problema identității spirituale a intelectualului român de origine evreiască, ilustrată prin forma acută a conflictului lăuntric între tentația sionismului militant și combatant, cu năzuință mesianică, și atașamentul față de țara de baștină. În final protagonistul, Jair Stuparu, sfâșiat între imboldul de a emigra în Palestina și cel de a nu se despărți de solul natal și de spiritualitatea românească, se sinucide. Autorul includea această nuvelă
RACACIUNI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
mai generală, cum i se părea la acea dată, și care se afirma cu o vigoare tot mai evidentă. Exegetul nu ascunde faptul că noțiunea, împreună cu vocabula folosită, fusese din capul locului „gândită în opoziție cu ideea sincronismului, adică a năzuinței ce alimentează o conștiință retardatară”. Nu numai că scriitorii și, în genere, oamenii de cultură români nu ar fi fost întotdeauna îndatorați unor surse străine, cu precădere occidentale, dar nu o dată în decursul vremii ei ar fi intuit și pus
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
scrie de timpuriu, iar la șaisprezece ani îi apare o poezie în „Universul”. În 1921 va fi prezentă cu versuri în „Sburătorul”, unde E. Lovinescu îi dă numele literar sub care va fi cunoscută. Mai colaborează la „Flacăra”, „Spre ziuă”, „Năzuința”, „Adevărul literar și artistic”, „Mișcarea literară”, „Vremea”, „Cele trei Crișuri”, „Azi” ș.a. Editorial, debutează în 1925 cu volumul de poeme Crinii roșii. Atrasă din copilărie de insolit, de extraordinar, M. obține un anume succes de critică la apariția primelor poeme
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
poetică). Alteori o scriitură deliberat inexpresivă urmărește să impersonalizeze emoția, într-un proces pe care îl accentuează meditația asupra rosturilor artei. De această dată poetul își implică nemijlocit versul în descifrarea ascunzișurilor existenței, pe care le răscolește fără încetare, în năzuința către o „ontofanie” izbăvitoare. Poetul rămâne același „călător în insomnii”, cum se caracterizase în volumul omonim din 1991, dar cu timpul își schimbă în bună măsură veșmântul poetic. Cuvintele sunt mai puțin supuse metaforismului de sorginte culturală și mai mult
MURESEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
iese ca hebdomadar poartă subtitlul „Foaia intelectualității”, iar director devine Tudor Arghezi. Având o pronunțată orientare polemică, N. își propune „să puncteze stările, să deosebească puterile și să le caracterizeze dintr-o înaltă preocupare morală, reflectând într-însa așteptările și năzuințele națiunii”. Rubrici: „Note parlamentare”, „Foițe”, „Ultimele informațiuni”, „Adunările naționale”. Gazeta conține publicistică semnată de Tudor Arghezi (Proprietatea literară, O editură nouă-Cultura Națională și alte articole în cadrul rubricii „Foițe”) și, sporadic, literatură, grupată în pagina intitulată „Literatura și arta plastică”. Astfel
NAŢIUNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288368_a_289697]
-
NĂZUINȚA, revistă apărută la Călărași, bilunar, între 1 decembrie 1935 și 15 mai 1939, cu subtitlul „Socială, științifică, artistică, culturală”. Redactor-șef este Const. V. G. Grigorescu. Publicație de interes local, N. apelează la „cărturarii satelor și orașelor” pentru „o luminare
NAZUINŢA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288378_a_289707]
-
NĂZUINȚA, revistă apărută la Brașov la 23 iunie și în octombrie 1931, cu subtitlul „Literară, socială, economică”. Într-un moment marcat de o „criză de entuziasm”, coordonatorii revistei își exprimă intenția de a porni la drum „atrași de mirajul tuturor năzuințelor
NAZUINŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288377_a_289706]
-
NĂZUINȚA, revistă apărută la Brașov la 23 iunie și în octombrie 1931, cu subtitlul „Literară, socială, economică”. Într-un moment marcat de o „criză de entuziasm”, coordonatorii revistei își exprimă intenția de a porni la drum „atrași de mirajul tuturor năzuințelor omenești, călăuziți întotdeauna de tainicul spre mai bine” (Pornim la drum). Rubricile obișnuite sunt „Cronica industrială”, „Cronica comercială”, „Cărți”. N. publică versuri semnate de Ecaterina Pitiș, V. Marinaș, I. Al. Bran-Lemeny, Maria Baiulescu și proză de Ecaterina Pitiș. Revista mai
NAZUINŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288377_a_289706]
-
NĂZUINȚA, revistă apărută la Craiova, lunar, din aprilie 1922 până în mai 1929, având subtitlul „Literatură, știință, artă”; în 1926 titlul devine „Năzuința românească”. Este editată sub conducerea unui comitet format din Elena Farago, George Murnu, Ion Dongorozi, I.B. Georgescu, C. Gerota
NAZUINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288379_a_289708]