1,394 matches
-
zilei de 23 noiembrie și începutul celei de 24 noiembrie, în comuna Costișa, județul Rădăuți. Într-o absolută liniște, am luat primul contact cu viața. Noul univers ni se deschide surâzător în față. O voce blândă de femeie, cea a nașei Măriuța, a șopti: "Asta trebuie să trăiască!". Două surori mai mari Aurelia și Cornelia muriseră la scurt timp de la naștere. În satul adormit, acoperit de umbrele nopții, doar o casă era luminată, iar pe uliță cineva cu glas de bariton
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nunta, înmormântarea. Venirea pe lume a unui copil este un moment deosebit pentru o familie. La noi a circulat credința că ursitoarele prezic noului născut soarta. Copiii erau botezați după vreo săptămână, de nași. După câteva zile se făcea cumetria. Nașa spăla copilul cu mir, îl îmbrăca și-l dă mamei zicând: "Pe lumea asta a dumneavoastră Și pe cealaltă a noastră, Mi l-ați dat păgân Și vi-l dau creștin. De la Dumnezeu amin". Se dă cu lumânarea aprinsă care
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nănași. La luarea miresei se rostea o orație lungă. Când tinerii plecau la cununie, ca și în prezent, se făcea "iertăciunea" de cineva care știa bine versurile. Lui i se dădea o năframă și un pahar de rachiu sau vin. Nașa rupea un colac și-l arunca în patru părți. Fetele care mai de care se străduiau să prindă o bucată de colac, semn că se vor mărita curând. La luarea miresei, flăcăii cereau mirelui "vulpe" (vin, țuică sau bani) ca să
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
prieteni de suflet le-au fost familiile: Șerban Vasile și Nicolaică Ilie (nașii fetei de cununie) apoi Covașă Doina și Dragoș, Luchian Vasile și Oltea, Olinici Ghică și Maria, Colban Gh. Și Rodica, Visarion (Sony) și Răduța Vasilovschi, Oltea Cepuc (nașa de botez). A decedat Visarion, Oltea și mama ei Maria, lăsând-o pe Răduța foarte îndurerată. Între ei s-a legat o foarte strânsă relație de prietenie și rudenie. Ca pensionari, s-au mutat la București, pentru a fi lângă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
anișori crește în Ilișeștii lui Simion Florea Marian, vecini cu Stupca lui Ciprian Porumbescu.” Referindu-se la Expoziția Societății pentru Cultură de la 9 octombrie 1937, se apreciază că marea revelație a momentului a fost Portretul domnișoarei T. Flondor din Comănești, nașa pictorului - „deși credem noi... se poate să-i fi fost și fină..., fină în sensul folclorului nostru, adică: Lelea albă cum îi cașu Se iubește cu nănașu”... „Eminescu și folclorul”, studiul lui Aurel Vasiliu este interesant și pentru că aduce în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ce fusese odată universală, sau de dominanța tot mai evidentă, mai autoritară, a Statelor Unite ale Americii! Franța, care intră Într-un complex de „inferioritate-superioritate”: arogantă cu „națiunile mici” și „servilă” cu noile mari puteri, ruse, chineze sau americane. Franța, marea noastră prietenă, „nașa” benefică, salutară, a Unirii Principatelor, ca și a Marii Uniri, modelul nostru cultural prin excelență, Franța, azi, Într-un fel „ne părăsește”, comportându-se „corect” și distant, Încercând să-și ascundă „rănile” și „confuziile” provocate de marile seisme nu numai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
băut vin. Am pornit din Târgu Neamț și înainte de miezul nopții am ajuns în Baea. Și ne-am despărțit pe șesul dintre Toader a Rariței și V.Ștefănescu. Ei au plecat spre Primărie și noi spre Bogata. Și la despărțire nașa Maria Stoleriu a strigat: "Fine să ai grijă de fina, să te porți frumos cu ea ! și nu știu ce a mai zis că nu s-a auzit. Am venit pe la crâșma din Bogata, unde era mama mea vânzătoare. Și și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
am primit la Regiment ca recrut cu trișcuța 41 sub brâu și îmbrăcat flenduros, ficior de țăran năcăjit de la Drăgănești, județul Suceava și eu eram serjentu Rădășanu?". Prin 1912 Eugenia a mai născut o copilă, pe care a botezat-o nașa Maria Stoleriu și i-a pus numele Maria-Lucia. O copilă blondă foarte deșteaptă și frumoasă dar după 2 ani a murit de dizenterie. Iar în 1915 a născut un băiat brunet și foarte voinic, drept ca Eugenia dar în 1916
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Labiș, bunicul lui Nicolae Labiș, că-i ducea la Stoleriu o blană și haine și Stoleriu era mort. Și am scris o carte poștală soției, că nașu e mort, îngroșând diferite litere, pentru a păcăli cenzura armatei, a cetit și nașa dar n-a priceput. Eu am avut mare noroc că n-am fost la front ci la coloană. La coloană era mare batae de cap că nu era mâncare pentru cai. Și s-au făcut greșeli enorme. Cât a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
frumos și f.de treabă și bun la inimă. La un hram de Sântă-Măria mare ne-am dus în Baea la Nică Damian. Ne-au ospătat din belșug și cinstit și la plecare acum era sară și lămpile aprinse. Și nașa tati și a mamei, nu se mai sătura de sărutat pe tata, nu l-ar fi sărutat parcă l-ar fi mâncat așa îi era de drag tata. Tata a fost bărbat și frumos și f. voinic, și aiștea barbați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
În campania de eradicare a morvei din Delta Dunării, ultimul rezervor de infecție. Am fost repartizat Împreună cu prietenul și colegul Rampa Gh. În raionul Brăila. Am luat imediat legătura cu familia Rizoiu, nașii Părinților, din care mai erau În viață: nașa, o fiică funcționară la Sfatul Popular și un băiat, muncitor În port. Ne-am asigurat astfel cazarea pentru eventuala activitate de la raion. Împreună cu dr. I. Bratu, șeful echipei, am luat raionul de la un capăt la altul, am maleinat toate cabalinele
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
cabalinele, am dispus sacrificarea celor pozitive și despăgubirea proprietarilor În câteva zile. A fost cel mai dur, dar și cel mai eficient examen profesional. Plecam din Brăila luni dimineața, mâncam pe unde apucam și ne Înapoiam În oraș doar sâmbăta. Nașa ne aștepta cu pește de Dunăre, gătit după cele mai diferite rețete. Seara mergeam cu domnișoara Rizoiu la cantina-restaurant a Sfatului Popular Raional, unde se dansa și se mai putea consuma În afară de pește și iepure, căprioară, mistreț, etc. Diurna primită
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
zicea Muchi. Deci, orice ar fi fost, era așteptat și binevenit. Și Ciuchița a venit În 14 sept. ora 11, la Maternitatea Spitalului Brâncovenesc. Cum să o numim? Născându-se după ziua Sutașului Cornelius, d-na dr. Constanța Adameșteanu, viitoarea nașă de botez ne-a propus numele Cornelia. Eu iam adăugat și numele Mamei, Emilia. Primul nume a Învins, al doilea a rămas doar În scripte. Am revenit toți trei acasă și am văzut-o, apoi, zilnic dând noi semne de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
altor țări, pe care nu mă lasă inima să le numesc! reîntoarcerea reginei. marele mareșal george philippescu. marea doamnă de onoare olga maurojeny Nu se împlinise anul și se făcu al doilea botez la Castelul Peleș, al principesei Elisabeta, cu nașă marea ducesă, dar adusă pe lume de medicul român. Înainte de nașterea domniței, regina Elisabeta se reîntoarse acasă. Starea ei nervoasă se îmbunătățise, atmosfera se limpezise. Nu știu de se luminase și cunoștința ei despre d-ra Văcărescu, dar niciodată nu vorbea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
este purtătorul de cuvânt al creierului; ochii - ai inimii. Omul nu trebuie privit din profil, ci din față. * Trupul este ambalajul; spiritul este esența. * Cătușele sunt folosite pentru a lega limbile. * Cucul este un ceas care merge exact. * Florile sunt nașele fetelor; sau invers. * Zâmbetul e o autobiografie plastică. * Muzica este cel mai desăvârșit translator. * Important nu este să câștigi, ci să ai ce pierde. * Asemenea Pământului, și Destinul este rotund. * Trecutul este un prezent trăit în viitor. * Pentru ca lumea să
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Press, Cambridge, 1990, pp. 101-117. ---, Between Friends: Discourses of Power and Deșire în the Machiavelli-Vettori Letters of 1513-1515, Princeton University Press, Princeton, 1993. Niccolini, Enrico, "Ventiquattro lettere di Francesco Vettori ", Giornale storico della letteratura italiană, 107, 1990, pp. 547-589. Ovidius Nașo, Publius, Ars Amatoria, 1.665-666, 669-670, 673-678. ---, Heloide, Amoruri, Arta iubirii, Remediile iubirii, Cosmetice, traducere și note de Maria-Valeria Petrescu, Editura Minerva, București, 1977, pp. 204-205. Ovid, The Art of Love and Other Poems, G.P. Goold (ed.), Loeb Classical Library-Harvard
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Sân Gimignano și Sân Miniato, au făcut același lucru pentru copiii nou-născuți ai guvernatorilor lor43. Acest tip de nășire era o expresie a "personalității" comunei, si, ca atare, a fost practicat de Florența, de asemenea, care în 1327 a devenit nașă a copilului Ducelui de Calabria și în 1390 l-a nășit pe copilul lui Bernabo Visconti din Milano 44. Dar în cadrul stăpânirii Florentine a secolului al XV-lea ritul tradițional a devenit controversat, în 1456 o lege interzicând practicarea lui
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Elegies" Book One, Cambridge, Cambridge University Press, 1998, pp. 72-86; Albius Tibullus și autorii Cospusului tibulan, Elegii, ediție îngrijita, text stabilit, cuvânt-înainte, traducere în metru original și note de Vasile Sav, Editura Univers, București, 1988, pp. 30-31. 129 Publius Ovidius Nașo, Ars Amatoria, 1.665-666, 669-670, 673-678, OVID, The Art of Love and Other Poems, (ed.) G.P. Goold, Loeb Classical Library Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1979, p. 58; Publius Ovidius Nașo, Heloide, Amoruri, Arta iubirii, Remediile iubirii, Cosmetice, traducere și
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Editura Univers, București, 1988, pp. 30-31. 129 Publius Ovidius Nașo, Ars Amatoria, 1.665-666, 669-670, 673-678, OVID, The Art of Love and Other Poems, (ed.) G.P. Goold, Loeb Classical Library Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1979, p. 58; Publius Ovidius Nașo, Heloide, Amoruri, Arta iubirii, Remediile iubirii, Cosmetice, traducere și note de Maria-Valeria Petrescu, Editura Minerva, București, 1977, pp. 204-205. 130 Vezi anterior, nota 34. 131 Manuscris: "1/2" a fost schimbat în "1/3". 132 Sursa: Machiavelli, Lettere [Scrisori], ed.
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a promis, plângând, că-i cumpără un pian, numai să nu mai plece, dar nu a reușit s-o convingă. Cert este că, În perioada 1930-22 iulie 1932, Lucreția D. Beldie a stat la Paris. Dormea la o româncă, Prutus, nașa lui Costică, fratele său, căreia Îi ziceau toți „Marraine“. Lucra la o casă de mode a româncei Jeni Boian, ajungând În scurt timp premișre și Înlocuind-o cu succes pe proprietăreasă atunci când lipsea. Executa costume pentru artistele Operei din Paris
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vecina a intrat în căsuța noastră, abordând exact chestiunea care o frământa pe mama: botezul. Rozalie, tu știi că pe mine mă cheamă Floare, iar pruncul tău s-a născut de Florii, așa că m-am gândit să-i fiu eu nașă de botez și să-i punem numele de Florin. Botezul să fie după slujba de mâine. Ce zici? Bine-i așa? Surprinsă și foarte bucuroasă, mama a îmbrățișat-o pe buna ei prietenă cu tot dragul. Ce femeie bună ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și își petrec ore întregi în bucătărie (fapt pentru care vor cădea răpuse de oboseală pe la unsprezece și jumătate). Tații de familie cu responsabilități mai verifică încă o dată damigeana de la finu’ Neluțu de la țară și au grijă ca nașu’ și nașa să nu uite să vină cu prăjiturile și cu murăturile. Copiii sunt trimiși pe la bunici, iar animalele de casă, lăsate în plata Domnului. Pe scurt, cu toții se pregătesc pentru marele moment. Care mare mo ment nu are cum să fie
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
arhipelagul familiei. Am răsuflat ușurată, mulțumită. Noi două vorbim o altă limbă și asta creează o rudenie indisolubilă, în ciuda distanței. [...] Singurul lucru perfect la Slatina e finuța ta care îți zice „Nata“, din nu știu ce toană de copil. Poate vine de la „Nașa“? „Nata tu mac-mac“ - a zis ea, uitându-se la fotografia ta în chip de Diană la vânătoare. [...] 48/1950 II Vineri, 29 septembrie [1950] [...] Am avut numai surprize plăcute, să batem în lemn: am obținut, provizoriu, completarea pensiei până la 12
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o învălmășală haotică de nopți și zile topite una într-alta, în centrul căreia eram eu, Suze și bebelușul Ernest, care orăcăia nonstop. Să nu mă înțelegeți greșit, îl ador pe micuțul Ernie. Evident, doar o să-i fiu curând și nașă și toate astea. Dar... Dumnezeule. Când începea să țipe ... Habar n-am avut că asta înseamnă să ai un copil. Credeam că o să ne distrăm de mama focului. N-am știut că Suze o să trebuiască să-l hrănească din oră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fac. Scâncetul lui Ernie se transformă treptat într-un urlet în toată regula, și abia reușesc să mă aud pe mine. Cred că e momentul să-i punem punct, zic. Transmite-i finului meu toată dragostea mea. Spune-i că nașei lui îi pare rău că l-a dezamăgit în halul ăsta. O să încerce să se descurce. Și el îți zice că te iubește, zice Suze. Șovăie. Și zice să nu uiți că, chiar dacă ne mai supărăm câteodată pe tine, suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]