2,620 matches
-
al pridvorului. Spațiul interior al pronaosului este împărțit în două de un arc median transversal, care separă două calote inegale ca dimensiuni. Pronaosul este separat de naos printr-un perete străpuns de trei arcade sprijinite pe doi pilaștri poligonali masivi. Naosul are formă dreptunghiulară, având absidele laterale semicirculare înscrise în grosimea zidurilor. Deasupra naosului se află o turlă înaltă sprijinită pe pandantivi. Între naos și altar se află o catapeteasmă nouă, din lemn de stejar. În părțile laterale ale altarului sunt
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
median transversal, care separă două calote inegale ca dimensiuni. Pronaosul este separat de naos printr-un perete străpuns de trei arcade sprijinite pe doi pilaștri poligonali masivi. Naosul are formă dreptunghiulară, având absidele laterale semicirculare înscrise în grosimea zidurilor. Deasupra naosului se află o turlă înaltă sprijinită pe pandantivi. Între naos și altar se află o catapeteasmă nouă, din lemn de stejar. În părțile laterale ale altarului sunt înscrise în grosimea zidului cele două nișe tradiționale: proscomidiarul și diaconiconul. Altarul are
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
este separat de naos printr-un perete străpuns de trei arcade sprijinite pe doi pilaștri poligonali masivi. Naosul are formă dreptunghiulară, având absidele laterale semicirculare înscrise în grosimea zidurilor. Deasupra naosului se află o turlă înaltă sprijinită pe pandantivi. Între naos și altar se află o catapeteasmă nouă, din lemn de stejar. În părțile laterale ale altarului sunt înscrise în grosimea zidului cele două nișe tradiționale: proscomidiarul și diaconiconul. Altarul are o absidă de formă semicirculară și este acoperit de o
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
în școala de pictură moldovenească tradițională. Numele lor este încrustat pe peretele altarului. Aceștia au adăugat și unele elemente decorative împrumutate din miniaturile manuscriselor muntenești. Pictura bisericii "Pogorârea Sf. Duh" se mai păstrează în prezent doar pe zidurile și bolțile naosului și altarului. Potrivit unor tradiții, au fost picturi și în pronaos și pridvor, ale căror urme se mai vedeau prin anii '60 ai secolului al XX-lea. Din cauza condițiilor vitrege prin care a trecut biserica de-a lungul veacurilor, chiar
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
unor tradiții, au fost picturi și în pronaos și pridvor, ale căror urme se mai vedeau prin anii '60 ai secolului al XX-lea. Din cauza condițiilor vitrege prin care a trecut biserica de-a lungul veacurilor, chiar și picturile din naos și altar au suferit degradări, scene întregi sau numai detalii fiind șterse. În această situație, este destul de dificilă reconstituirea tuturor înțelesurilor iconografice și judecarea completă a stilului picturii. Printre scenele care atrag atenția sunt de menționat următoarele: Iisus în grădina
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
deschis susținut de șase stâlpi de lemn uniți sus prin arcade semicirculare, iar jos are un grilaj de lemn înalt de 1,20 m. Lumina pătrunde în altar printr-o fereastră pe peretele din răsărit și una pe cel din dreapta, naosul luminat de câte o fereastră pe ambele părți (dreapta și stânga), iar pronaosul numai de o fereastră așezată pe partea dreaptă (sud). Ferestrele sunt duble și între ele sunt grilaje metalice. Din pridvor se intră în pronaos pe o ușă
Mănăstirea Poiana Mărului () [Corola-website/Science/312496_a_313825]
-
din lemn sculptat. În exterior fațadele au la înălțimea de 2/3 un brâu de lemn, deasupra căruia se află pictura pe lemn ocrotită de streașina largă a acoperișului. Cele cinci turle hexagonale sunt așezate cate una pe altar, pe naos și pronaos și înca două mai mici deasupra ficăreia dintre strane. Cele de pe naos și pronaos au câte o fereastră pe dreapta și stânga. Acoperișul turlelor este de tablă în solzi, iar biserica este acoperită cu șindrilă. Pictura bisericii mari
Mănăstirea Poiana Mărului () [Corola-website/Science/312496_a_313825]
-
de lemn, deasupra căruia se află pictura pe lemn ocrotită de streașina largă a acoperișului. Cele cinci turle hexagonale sunt așezate cate una pe altar, pe naos și pronaos și înca două mai mici deasupra ficăreia dintre strane. Cele de pe naos și pronaos au câte o fereastră pe dreapta și stânga. Acoperișul turlelor este de tablă în solzi, iar biserica este acoperită cu șindrilă. Pictura bisericii mari este executata în ulei direct pe lemn - în stil neobizantin influențat de cel rusesc
Mănăstirea Poiana Mărului () [Corola-website/Science/312496_a_313825]
-
în ulei direct pe lemn - în stil neobizantin influențat de cel rusesc, fiind așezată în trei etaje. Sunt înfățișați sfinții naționali ruși, ca Vasile de la Kerson în pronaos, sau icoana Sf. Dumitru mitropolitul Rostovului făcătorul de minuni, în absida din dreapta naosului. Biserica din cimitir este tot din lemn, în formă de navă, fără abside. Are o singură turlă joasă pe pronaos. Acoperișul este din șindrilă. Intrarea în incintă se face prin gangul clopotniței, care se afla la 40 m în dreapta bisericii
Mănăstirea Poiana Mărului () [Corola-website/Science/312496_a_313825]
-
care au luat, printre altele, și cele două clopote ale mănăstirii. Acestea au fost înlocuite cu altele noi în 1919 și 1925. Biserica mănăstirii este un exemplu de arhitectură religioasă de la începutul secolului XIX, având trei altare, cu pronaosul și naosul despărțite și ele în trei compartimente, prin două șiruri de câte patru coloane de cărămidă. Acestă biserică a fost grav avariată de cutremurul din 10 noiembrie 1940. Nefiind posibilă repararea ei, a fost demolată și refăcută intre anii 1941-1943, pe
Mănăstirea Samurcășești () [Corola-website/Science/312512_a_313841]
-
că s-ar fi început construcția bisericii la 26 iulie 1496, când s-au aniversat 20 de ani de la lupta de la Valea Albă. Această biserică este clădită pe osemintele ostașilor căzuți în luptă. Sub lespezile de piatră ale edificiului, din naos până în altar, pe o lungime de 10 m, o lățime de 3,5 m și o grosime de 30 de cm se află acele oseminte. Biserica "Sf. Voievozi" din Războieni a funcționat ca biserică parohială până în anul 1734, când a
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
piatră cioplită, fără abside laterale sau turle. Absida altarului este poligonală pe interior și semicirculară pe exterior, fiind acoperită de nouă firide alungite. Pereții bisericii sunt susținuți de două contraforturi așezate oblic la punctul de încheiere a absidei cu pereții naosului și de un picior de contrafort sub fereastra altarului. Acoperișul bisericii este în patru ape, cu pante repezi și streașină largă. Sub cornișă se află două rânduri de ocnițe, două din rândul de sus corespunzând uneia din rândul de jos
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
și discuri policrome cu bumbi. Lăcașul de cult este iluminat în interior prin cinci ferestre: două ferestre în pronaos (una în peretele sudic și una în cel vestic), având dimensiuni mari și ornamente gotice în arc frânt, două ferestre în naos și una în axul absidei altarului. Ultimele trei ferestre au dimensiuni mici, înguste, cu rame de baghete încrucișate la colțuri. Mai exista inițial și o fereastră pe latura nordică a pronaosului, care a fost astupată complet. În interior, biserica este
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
trei ferestre au dimensiuni mici, înguste, cu rame de baghete încrucișate la colțuri. Mai exista inițial și o fereastră pe latura nordică a pronaosului, care a fost astupată complet. În interior, biserica este împărțită în cele trei încăperi tradiționale: pronaos, naos și altar. Ușa de intrare în biserică se află pe latura sudică a pronaosului și este decorată cu chenare de muluri în arc frânt. Pronaosul este acoperit cu două calote sferice, despărțite printr-un arc dublou. Între pronaos și naos
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
naos și altar. Ușa de intrare în biserică se află pe latura sudică a pronaosului și este decorată cu chenare de muluri în arc frânt. Pronaosul este acoperit cu două calote sferice, despărțite printr-un arc dublou. Între pronaos și naos se află un perete despărțitor; portalul de intrare are un chenar dreptunghiular cu baghete încrucișate. Naosul are o cupolă sprijinită pe patru arce piezișe. Altarul nu are diaconicon și proscomidiar, ci două nișe mici săpate în perete. Nu există atestări
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
este decorată cu chenare de muluri în arc frânt. Pronaosul este acoperit cu două calote sferice, despărțite printr-un arc dublou. Între pronaos și naos se află un perete despărțitor; portalul de intrare are un chenar dreptunghiular cu baghete încrucișate. Naosul are o cupolă sprijinită pe patru arce piezișe. Altarul nu are diaconicon și proscomidiar, ci două nișe mici săpate în perete. Nu există atestări documentare privitoare la pictarea pereților interiori ai bisericii, deci nu se știe dacă a fost pictată
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
un om înstărit din același sat, și de gospodarii satului Groși au înălțat biserica la forma actuală, au făcut turnul bisericii și clopote noi, au construit pridvorul și intrarea prin partea de sud, iar în partea de vest, au mărit naosul, biserica căpătând forma actuală. Tot între anii 1896-1904 a fost construită și catapeteasma actuală de către preotul Șofronie de la Mănăstirea Agapia Veche, care era pictor. Printre primii preoți care au slujit la această biserică a fost părintele Cozma și Vasile Apopi
Biserica de lemn din Groși, Neamț () [Corola-website/Science/312724_a_314053]
-
aprilie 2010, de către mitropolitul Teofan Savu al Moldovei și Bucovinei și episcopul-vicar Calinic Botoșăneanul, înconjurați de un sobor de preoți. În forma sa inițială, biserica Mănăstirii Socola a construită în întregime din piatră și se întindea doar pe lungimea actualului naos. Ea avea o singură turlă și ferestre mici, amplasate la înălțime. Edificiul urma îndeaproape sistemul arhitectonic din vremea lui Ștefan cel Mare. La începutul secolului al XVII-lea, structura bisericii a fost îmbogățită cu două abside laterale și un pridvor
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
Ea este construită din piatră masivă și din cărămidă. Sub corniță se află un brâu care înconjoară biserica. Deasupra ferestrelor pridvorului și a turnului-clopotniță se află o friză de semiocnițe întrerupte. Interiorul bisericii este compartimentat în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. În biserică se intră pe două uși: una pe latura sudică a pridvorului și o alta în peretele sudic al altarului. Pridvorul are formă pătrată și este atașat pe latura sudică a pronaosului. Deasupra pronaosului se înalță un
Biserica Albă din Iași () [Corola-website/Science/312083_a_313412]
-
Gavriil. Pe parcursul existenței sale, biserica a cunoscut diferite modificări atât în ceea ce privește locul, fiind mutată odată cu schimbarea vetrei satului cât și sub aspect constructiv, locașul fiind extins un secol mai târziu prin adăugarea unui nou pronaos, cel vechi fiind cuprins în naos. Din păcate această biserică de lemn a ars complet într-un incendiu devastator la sfârșitul secolului XX. O nouă biserică s-a construit în anii următori prin eforturile sătenilor și cu ajutorul donațiilor generoase făcute de fiii satului plecați peste hotare
Biserica de lemn din Moigrad () [Corola-website/Science/312151_a_313480]
-
după spusa bătrânilor ar fi ridicată din lemnul tăiat de pe pădurea locului . Bisericuța este construită din bârne de stejar pe temelie de piatră, ridicată până la înălțimea de 1 metru, are legătura bârnelor „încheiate” pînă la bolțile de sus din pronaos,naos și altar formând un tot unitar, arătând construcția veche, solidă a veacurilor trecute, motiv pentru care a fost trecută în rândul monumentelor vechi naționale. Ctitorii bisericuței de lemn din Dorohoi sunt pioșii „poporăni” care în frunte cu preoții lor și-
Biserica de lemn din Dorohoi () [Corola-website/Science/312267_a_313596]
-
interior al cupolei sau în baldachin e o mare strană, unde e tronul Domnului. Afară, în pridvor, e un mare clopot”". În cursul secolelor XVII-XVIII, biserica din Vaslui a avut mult de suferit. La marele cutremur din 1802 turla de pe naos s-a crăpat de sus până jos. Edificiul s-a dărâmat complet în anul 1818, fiind necesară refacerea totală a bisericii. Biserica domnească din Vaslui a fost reconstruită în anul 1820 cu cheltuiala cucoanei Maria Cantacuzino, văduva marelui logofăt Costache
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
s-au făcut după planul inițial, fiind adăugate un pridvor și un turn clopotniță. Nu s-a mai reconstruit turla existentă anterior și pe care o menționase Paul de Alep. De asemenea, s-a demantelat peretele care separa pronaosul de naos. În corpul pridvorului s-au amplasat o serie de pietre profilate existente anterior în zidul bisericii (probabil în peretele despărțitor dintre pronaos și naos). Cu acest prilej, în colțul de sud-vest al pronaosului a fost amplasată o pisanie în limba
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
care o menționase Paul de Alep. De asemenea, s-a demantelat peretele care separa pronaosul de naos. În corpul pridvorului s-au amplasat o serie de pietre profilate existente anterior în zidul bisericii (probabil în peretele despărțitor dintre pronaos și naos). Cu acest prilej, în colțul de sud-vest al pronaosului a fost amplasată o pisanie în limba română cu caractere chirilice, având următorul cuprins: ""Acestŭ sf(â)ntŭ și d(u)mnezăescŭ lăcaș dintru început fiind zidit de răposatul întru fericirea
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
și schimbarea mobilierului. Biserica "Sf. Ioan" din Vaslui este construită în stilul arhitectonic moldovenesc din vremea lui Ștefan cel Mare. Ea are formă de cruce, cu abside laterale și absida altarului de formă semicirculară. Inițial avea și o turlă deasupra naosului, dar aceasta nu a mai fost reconstruită în 1820. Edificiul a fost construit din piatră brută, ulterior adăugându-se și piatră de talie și cărămidă, iar ca liant a fost folosit mortarul din var alb, în amestec cu cărămidă pisată
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]