2,809 matches
-
15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Când trec agale cerbii Mici perle de lumină, Sticlesc smaraldul ierbii, Mestecenii se-nchină, Când trec agale cerbii. Din ancestral îi cheamă, Un dor neînțeles. Privesc uimiți, cu teamă Și nu se dumiresc. Cu nările de foc, Simt împrejur lumina, Ce-adună la un loc, Trăirea-n cerc, divina. O salbă de raze se strecoară, Prin crengile pădurii de-argint, Un scoruș podoaba-și coboară, Petale valsează în vânt. Poiana deschisă vederii, Tivită cu galbene
CÂND TREC AGALE CERBII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381445_a_382774]
-
Se sperie tare! Se-agită! Dar n-are putere să iasă! Cel mare, crezând că e-o glumă, mormăie vesel, dând să-ncerce și el jucăria... Într-o clipită, foca se-arată însetată de-o gură de aer, frământându-și nările. Ursoaica pândace e gata s-apuce atât de așteptata pradă! Tocmai când pornirea dă să se prefacă în faptă, urletul puiului mai mare o avertizează că ceva groaznic se-ntâmplă! Ursoaica slăbește-ndârjirea și-ajunge la timp să-și scape
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
și colacii pentru biserică și obligatoriu... cele două lipii ale mele după care eram topit. Deoarece îmi aparțineau, bine înțeles că le luam imediat și fugeam cu ele la pivniță unde, după ce le rupeam în două iar aburii îmi dezmierdau nările, introduceam în fiecare jumătate câte o lingură de unt galben de casă aflat în ulcelele de pământ înșirate la răcoare pe lângă pereți după care, din cele două căzi în care se aflau fagurii de miere decăpăciți și astfel pregătiți pentru
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
de sulfină Să-mi curăț tălpile de păsări și spini, Speranțe pierdute-n vânt și mărăcini. Și-nchide porta dintre mine și mine Să nu mai cutreier prin umbre străine. Un pas înainte și doi înapoi, Mă află apusul cu nări de copoi. Așează-ți iubirea pe umeri de frunze Când gândul m-alungă pe drumuri confuze. Nu întreba cum sunt și cât te iubesc, Aș lăcrima tăcerile să-ți vorbesc. Santinelă tăcută la țărm de amurg, Cer îndurare spre răsărit
TU, IUBITE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373309_a_374638]
-
de familie, colecția de cărți a bunicului, doar o mică parte fiind salvată de la distrugere, broderii și goblenuri, creații ale bunicii, toate acestea alcătuind o lume arhetipala, pe care Marius și familia lui mă invită cu căldură să o cunosc. Nările îmi sunt invadate de un aer vechi, plăcut, incitant. Încerc o senzație de lume pierdută, înghețată, împietrita. Rămân împietrita de emoție în momentul în care Marius deschide dulapurile cu vesminte vechi. Fiecare veșmânt are povestea lui și Marius o știe
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
Vibrez când cu patimă mă cuprinzi,Mă ridic să îmbrățișez slăvileși la tine cu dor mă întorc,Într-o nouă și însetata dorința:... XXI. RENAȘTERE, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1628 din 16 iunie 2015. Noapte, atmosfera apăsătoare... Nările îmi sunt asaltate de un miros greoi de mucegăi, Păienjeni uriași invadează cameră Târând după ei, nemilos, Victime nevinovate și neputincioase. Ies din toate colțurile, Inspaimantandu-ma. Cu guri înfometate, Le sorb acestora ultima răsuflare, ultimul strop de seva. Așa
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
să mă rănească la o nouă atingere. Le adun cu grijă și le îngrop în labirintul uitării, Trag capacul greu, ce scârție înspăimântător și mă ridic ușurată. Mă rematerializez într-o ființă nouă, Imponderabila, ... Citește mai mult Noapte, atmosfera apăsătoare...Nările îmi sunt asaltate de un miros greoi de mucegăi,Păienjeni uriași invadează cameraTarand după ei, nemilos,Victime nevinovate și neputincioase.Ies din toate colțurile,Inspaimantandu-ma.Cu guri înfometate,Le sorb acestora ultima răsuflare, ultimul strop de seva.Asa mă
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
se întâlnesc în cute adânci, săpate în timp de încăpățânare, îndârjire, de o hotărâre de neclintit și de truda grea. Buzele-i sunt strânse, neînduplecate, cu colțurile ușor coborâte, trădând o determinare de fier. Un nas impunător și el, cu nările ușor umflate, de parcă ar respira furtună. Un bărbat ca un brad falnic crescut în vârf de munte, trecut prin furtuni grele ce n-au făcut decât să îl facă și mai puternic. Pare că nimic nu l-ar putea speria
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
țurțuri ce stau ca să cadă În sobe -i dogoarea ce te moleșește Bunica -ți citește cu drag o poveste... În lumea magiei s -aluneci ușor Știind că e vremea pentru plugușor Iar casa e plină de -aromele care Îți gâdilă nările, sunt doar desfătare Bunicii, părinții, și frați ne strângem În jurul braduțului din colț, de la geam Cadouri sau dulciuri la toți erau puse De moșul cel darnic, ce -a fost, și se duse Dar nu mai conta, noi ne bucuram Erau
IARNĂ TÂRZIE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371636_a_372965]
-
mea. Ca să scap de el l-am luat la dans. --L-am văzut. Hai, că dansa frumos! Ce dans? Țopăia ca un maimuțoi și mă smotocea ca un smintit. După ce că-i puțea gura, se lipise de mine și-mi sufla în nări. A fost un chin, șefa, un adevărat chin. --Și când ți-a sărutat buricu’? Sau când ți-a vârât în chiloți milionul? Hai, că mă plictisești! Dezbracă hanța de sirenă și treci la servit! --Eu, la servit? Să-i mai
TRANDAGIRUL SIRENEI-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374899_a_376228]
-
ia legătura cu realitatea. Vrei să pătrundem prin cotloanele ei, sa simti cât este de crudă, nemiloasa și ce căi întortocheate mai are ? Îți propun un nou experiment analitic, dacă stai drept, nu te miști, si nu scoți flăcări pe nări. Hipnotizata, Lorry era de nerecunoscut. Elementul o ocolea în cercuri concentrice și se apropia de intimitatea ei fără că ea să se opună în vreun fel. - Din câte am putut să observ de departe, pare să ai o limbă extraconjugala
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
aștepta pruncul să iasă la lumină. Se aplecă peste pervazul ferestrei și își aprinse o țigară. Nelipsita sa țigară Camel. Trase cu putere și inspiră adânc fumul, apoi cu putere îl împrăștie în natura pură de afară. Imediat simți în nări mirosul de tutun, gândindu-se fără să vrea la poluare și recomandările de pe pachetele de țigări. Privea cerul și cu ochii închiși, asculta murmurul din adâncurile Oltului. Încerca să-i deslușească cântecul care-l cheamă, stârnindu-i fiori în trup
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
piese de teatru în română sau în engleză etc.), ori de alte situații de viață cu ecou în sufletul ei...: „Am mai sculptat o poezie,/ dar, ca un puf de păpădie,/ s-a-mprăștiat în patru zări.../ Îi simt și-acum mirosu-n nări.” (spune un Catren). Vasile Mircescu (România, scriitor, poet) vorbește despre sine, în versuri, în modul următor: „Am venit pe lume, mai devreme decât mulți dintre voi. Sunt născut in Ploiești, județul Prahova și aici... voi rămâne!/ Sunt un om normal
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
tăcere, noapte și singurătate. E plin de-un nimeni care prinde carne în ape și în aburii pe sticlă, se cațără pe cer o stea de țiplă vestind că-nghețul are să se sfarme, și ghețurilor li se rupe apa, sub nări de câini va aburi născutul, pe un morman de frunze vestejite, Irozii vin cu sabia și țeapa, și nimeni nu-l acoperă cu scutul, betoane, toate zările-s zidite. NUNTĂ ÎN GOMORA La-nceput nu-i nimic, numai frică, gust
POEME DIN OMBRIA de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375485_a_376814]
-
alămuri dintr-o fanfară, aerul ce curge șuvoi în liniștea ce zace în noi. Cât de neadevărat sunt privesc cu ochiul întors, gând, să naștem din monștrii doar săbii ce au dispărut pe corăbii. Se strâng porii și nervii din nările prin care sorb cerbii, iepurii pe câmp au fugit rumeniți și prăjiți. Dormeam trezit, trezit, și nu credeam cum nimicul e vrăjit. Referință Bibliografică: Nimicul vrăjit / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2226, Anul VII, 03 februarie 2017
NIMICUL VRĂJIT de PETRU JIPA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375508_a_376837]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > ÎNGER SAU DEMON CAP.IV Autor: Flori Bungete Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului CAP.IV Un miros pătrunzător de cafea îi gâdila nările . Maria deschise ochii și pentru o clipă nu realiză unde se află.Însă în acel moment, Victor, intră pe ușa dormitorului, care era larg deschisă. Draperiile erau trase, în cameră , lumina era difuză, astfel încât tânăra îl asemui cu Adonis, eternul
ÎNGER SAU DEMON CAP.IV de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375480_a_376809]
-
din Ajun nu s-a mai dezlipit de bunicul. Veneau colindătorii și cântau sau hăuleau afară, la fereastră. Floricica se lipise de bunicul, având sufletul dilatat, suflet care-i vibra cu intensitate maximă și începea să plutească. Ochii-i străluceau, nările i se umflau, respirația i se oprea, fața îi înflorea, iar inimioara i se zbătea în coșul pieptului, ca o păsăruică-n colivie, speriată de o pisică. Cel puțin, huruitul buhaiului, a făcut-o să fugă după sobă. Când copiii
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
nopții cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau în aceasta. Din când în când câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări în răcoarea dimineții. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă careva dintre ei și imediat ce tata a ieșit cu căruța pe poartă, iar mama a închis-o la loc intrând în casă, pe
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
cailor, se auzeau greierii țârâind într-un concert continuu. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai mult să-i treacă de urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și al grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
nu brânză! Aia-i bă, că noi am produs ecologic și am băgat tehnologie dă ultimă oră, iar nasturu’ nostru-i mai scump! Bine că nu intrară și americanii în branșă, că cu informatizarea aia a lor ne spărgeau la nări. Slavă Domnului, că-i ocupați cu războaiele și n-are timp dă comerț! Bă, da’ dacă le dă-n cap și japonezilor din Australia să se bage-n treabă, am flocit-o! Da’ mai e până atunci, că ei e deocamdată
RĂCIREA GLOBALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372330_a_373659]
-
încet te duci, curtat cu plai de sărbători, Dar nu îți pasă de răceli, petale-n stele curg ninsori, Cuprins de ger în nopți adânci ești ars cu florile de gheața, An vechi dai mâna cu an nou și-n nări cu aburi fierbi în viața, Vă tubură multe urări, un vers cu strigăte de munte, A nopții veselii plutind, gonesc necazurile slute, Și lacrimi limpezi curg în ploi, adânc stihii cutreierând, Doar sufletul mai arde-n zări, atins iubește-un
AN VECHI, AN NOU de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372567_a_373896]
-
încercam să o descopăr, să merg eu spre ea... Iubeam deschiderea cerului, iubeam florile și alergam spre o poiană aflată în interiorul unei pădurici de la marginea orașului, plină de mireasma proaspătă a ierburilor; un miros sălbatic și pur îmi năvălea în nări pe când seara se lăsa liniștită și greierii își începeau cântul. Acolo găseam o floare gingașă care se numea „Sângele voinicului” (Negritella rumba). Căpșorul meu țesuse povestea cu un făt-frumos care se luptase cu zmeii pentru a scăpa omenirea de Rău
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
că pe retină, când mor, rămâne imaginea ucigașului. Gândeam că cineva n-a țintit bine și doar a rănit-o. Botul catifelat și umed îi tremura ușor. La coada ochilor lacrimile umeziseră genele. În obraz simțeam aerul cald refulat pe nările dilatate Piciorul stâng din față părea un ciocâlteu de lemn uscat frânt și așezat lângă corp. Era fractu- rat.Se ținea numai în piele. Celălalt nu se vedea; era sub pântec, pentru că era întinsă pe burtă. Așa căzuse. Era pe
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
și al cerului cristalin, iar cele două jumătăți ale corpului nostru, de bărbați și de femei, sunt cuplate invers la cele două emisfere ale creierului bicameral, astfel că emisfera stângă să poată comandă jumătatea dreapta a corpului și viceversa. Cu exceptia nărilor prin care reușim să respirăm corpul gol al înălțimilor, sau, dacă vreți, îngerul sau demonul celuilalt din cele 12 ceruri care înconjoară pământul. Și ca să închei într-o notă mai optimistă, profund românească, voi cita dintr-o mare profeție a
SCRISOARE DESCHISA ADRESATA ROMANILOR DE PRETUTINDENI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371176_a_372505]
-
să fiu primăvară-n toate” - și, mai mult decât atât: “Floarea vieții, parfumată cu idile și povești!” are darul de a preface totul în nestemate și-ți induce o stare de „beție de primăvară” cu adieri de salcâm umflându-ți nările flămânde. Poetă solară, optimistă, luminoasă, senină, pre cât îi este și sufletul - deschis - Ioana Voicilă Dobre își pune avuțiile la dispoziția noastră cu bucuria pe care ți-o oferă actul dăruirii. Poeme ale primăverii sufletești, chiar dacă vremea se-ntomnează. Găsim
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]