10,211 matches
-
omul unei singure cărți, Marșul lui Radetzky, care i-a pus în umbră restul operei. În bună măsură, el a căzut victimă prejudecății (vreme îndelungată hrănită de o critică obtuză și snoabă) îndreptate împotriva romancierilor care au mizat pe forța narațiunii. Cele două titluri din volumul recent apărut au în comun cadrul - Parisul primelor decenii ale secolului trecut, orașul în care scriitorul autoexilat după ascensiunea lui Hitler avea să se stingă prematur - și mai ales originea personajelor, europeni din Est; protagoniștii
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
doi ani pe un bloc de gheață) se pretează unei mai ample discuții viitoare având în centru ciclul eminamente prozastic, destul de interșanjabil de un timp încoace, al Supraviețuirilor. Obturate - cum mereu se-ntâmplă, din varii motive, cu marii stiliști - de narațiunile întinse, versurile lui Radu Cosașu merită, măcar acum, tratate în virtutea unei bune conștiințe a autonomiei. Interesant e însă că, spre deosebire de proza conținută în acest prim volum de Opere, poezia refuză să omologheze, ca gen, epitaful. Fraza opune rezistență temei morbide
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
extinsă, se citește și se asimilează mai greu, fiindcă descripția e puțin prea minuțioasă, cvasireportericească. Dar merită. Ansamblul este la înălțime: o materie epică deopotrivă densă și fluidă, diversificată tipologic și rearticulată simbolic; un ritm adaptabil, alert sau lent, al narațiunii; un montaj inteligent și un bun dozaj; în primă și ultimă instanță, o vizibilă maturitate artistică. Cu al treilea său roman, pe cât de ambițios, pe atât de reușit, Doina Ruști intră în elita prozei noastre încă-tinere.
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
nu trebuie să fim neliniștiți, finalul este atât de optimist de parcă ar fi preluat de altundeva. Cu toate acestea, romanul confirmă calitățile reale de prozator ale lui Bogdan Suceavă. Construcția literară atestă o mână care nu tremură când trasează o narațiune coerentă și plăcută la lectură. Oricât am căuta, nu vom găsi nici stângăcii stilistice, nici piedici în curgerea narațiunii. Limbajul este natural, iar simplitatea și concizia elementelor mereu potrivite în contextul lor. Doar tematica, bat-o vina! Romanul Vincent nemuritorul
Vincent Fatalistul by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7740_a_9065]
-
romanul confirmă calitățile reale de prozator ale lui Bogdan Suceavă. Construcția literară atestă o mână care nu tremură când trasează o narațiune coerentă și plăcută la lectură. Oricât am căuta, nu vom găsi nici stângăcii stilistice, nici piedici în curgerea narațiunii. Limbajul este natural, iar simplitatea și concizia elementelor mereu potrivite în contextul lor. Doar tematica, bat-o vina! Romanul Vincent nemuritorul înfățișează, cu precizia celui care s-a documentat îndelung, procedeul și rezultatele transformării lui Vincent de la stadiul de om
Vincent Fatalistul by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7740_a_9065]
-
modulul SAW (Spring after Winter). Astfel, Vincent - beneficiind de sistemul la care apelează majoritatea contemporanilor săi din America anului 2036 - poate "trăi" și după ce a murit în mod fizic. Tot acest proces curios poate fi urmărit în mod licit, pentru că narațiunea pare a fi un jurnal intim al personajului însuși. Știm ce simte și ce nu mai simte, cum a suportat această trecere într-o cutie cu electroni, în ce măsură i se prelungește viața de dinainte în momentul de după. Are acces vizual
Vincent Fatalistul by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7740_a_9065]
-
a da ordin vânătorului să o omoare pe fiica ei adoptivă, geloasă din cauza frumuseții înfloritoare a acesteia. Oricât de strălucitoare ar fi Adina Tudor în rolul reginei și oricât de convingătoare în cel al vrăjitoarei, lipsind complet motivația comportamentului ei, narațiunea se pulverizează. Vânătorului, interpretat cu toată dăruirea de Vicențiu Popescu, i s-a încredințat o partitură coregrafică de un dramatism care ar putea fi din altă poveste, în timp ce Cristina Dijmaru în rolul Albei ca Zăpada și Robert Enache în rolul
Oglindă, oglinjoara mea... by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7742_a_9067]
-
poezie, proză și teatru), Negruzzi rămîne în literatura noastră ca prozator: în proză, el marchează o adevărată apariție aurorală. înainte de Negruzzi, nu aveam ceea ce se numește "proză literară", în sensul modern al cuvîntului; o avem doar o dată cu el. Trecerea de la narațiunea semi-medievală, de la relatarea de tip cronicăresc și de la fragmentul autobiografic primitiv la proza de ficțiune se petrece în literatura română datorită lui Costache Negruzzi. Distanța - uriașă și astăzi ușor perceptibilă - dintre prozatorul nostru și cei care l-au precedat poate
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
ficțiune se petrece în literatura română datorită lui Costache Negruzzi. Distanța - uriașă și astăzi ușor perceptibilă - dintre prozatorul nostru și cei care l-au precedat poate fi măsurată prin cîteva trăsături stilistice fundamentale. Negruzzi este cel dintîi autor care, în narațiuni diverse, construiește caractere memorabile, personaje literare înzestrate cu individualitate distinctă, mai ales prin limbajul lor; pentru prima oară, în scrierile semnate de Negruzzi personajele se autocaracterizează lingvistic, deoarece ele vorbesc în mod specific - potrivit statutului lor social, caracterului, vîrstei ori
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
specific - potrivit statutului lor social, caracterului, vîrstei ori culturii. în literatura noastră, personajul înzestrat cu marcă lingvistică proprie intră o dată cu Negruzzi. Cuplată cu această reformă fundamentală, se află a doua, la fel de importantă. La Negruzzi, dialogul cîștigă un loc distinct în narațiune. Personajele sale își dezvăluie, vorbind, caracterul și statutul, și o fac în mod natural, spontan. Probabil că prozatorul introduce în proza noastră dialogul deoarece nici dramaturgia nu-i era străină: între firavele încercări dramatice ale pașoptiștilor dinaintea lui Alecsandri, cele
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
al documentului ales; toată originalitatea negruzziană se consumă în prelungirea verosimilă a acestuia, în arta de a broda pe marginea și în stilul documentului primordial. Negruzzi a compus mereu în jurul unui text preexistent, fără ca cititorul să observe că, în miezul narațiunii, se afla, bine ascuns, ceva ce nu-i aparține autorului. în perfect acord cu concentrarea maximă a scenelor și a dialogului din Alexandru Lăpușneanul, Negruzzi compune și mici completări proprii sub formă de tablouri vestimentare de epocă sau sub formă
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
prozei noastre romantice, ne pune și în fața unei probleme relativ dificile: ce e preluat de la alții și ce-i aparține exclusiv autorului în proza lui Negruzzi? El pleacă atît de natural de la scriitori străini pentru a-și compune propria-i narațiune și mai ales localizează atît de convingător modelul preluat, încît am fi tentați să-i atribuim toate meritele. Totuși Toderică îl prelucrează pe Merimée, Riga Poloniei și domnul Moldaviei se găsește în Voltaire, Proprietate păgubitoare povestește o anecdotă cu circulație
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
treilea, Inimă putredă, e alcătuit din "basme ale incursiunii în teritoriile infernale ale afundurilor subterane". Volumul al patrulea include Basme superstițios-religioase. Evident, clasificările nu sunt rigide, strict delimitate, cele trei lumi - celestă, pământeană și infernală - putând coexista în cursul aceleiași narațiuni. Clasificarea este determinată de semnificația dominantă. Volumele 5, 6 și 7 au amplificat și au diversificat problematica celor patru volume anterioare. Volumul 5 îmbogățește materia din primul volum, cu noi motive narative ale aspirației sideral-edenice, intitulându-se Fata din Icoană
Basme fantastice românești by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8191_a_9516]
-
despre contactul personajelor pământene cu spațiile infernal-demonice. Volumele recent apărute, 8 și 9, cu un conținut cu totul aparte, oferindu-ne Basme ale înțelepciunii. Așa cum relevă I. Oprișan, fiind "realiste și sobre, fără intruziunea fantasticului, punând la contribuție doar inteligența, narațiunile reprezintă adevărate provocări ale spiritului - spre a răspunde la întrebările formulate sau spre a medita la adâncimea sfaturilor cuprinse în haina narativă. în straiele atractive ale parabolei mai ales, dar și ale povestirii obișnuite, ele materializează explicativ-ilustrativ principalele precepte morale
Basme fantastice românești by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8191_a_9516]
-
și ale povestirii obișnuite, ele materializează explicativ-ilustrativ principalele precepte morale sau deschid orizonturi noi de înțelegere a universului, a umanității în genere și a omului în special." Punând în practică o metodă științifică, I. Oprișan a înregistrat și a transcris narațiunile cât mai aproape de pronunția locală și regională, fără exces de semne diacritice, care adesea îngreunează lectura, reproducând basmele așa cum au fost rostite de subiecții informativi, fără să elimine sau să adauge ceva. Noutatea absolută a metodologiei aplicate de I. Oprișan
Basme fantastice românești by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8191_a_9516]
-
stea în cinci colțuri. Ar fi, așadar, o naivitate să îi imputăm în vreun fel lui Dan Lungu erori de compoziție, repetiții, facilități tehnice sau neconcordanțe, de vreme ce el își permite luxul de a ceda nonșalant chiar din debutul cărții frâiele narațiunii. Prezența autorului de pe copertă se face simțită numai sporadic. Și admirabil. Avem, prin urmare, un destin etajat după un model cert. Dan Lungu îl îmblânzește prin candoare. Avem o femeie bătrână și nițel resentimentară. Dan Lungu o aduce în momentele
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
pe teritoriul target-ului secund, mai bine disimulat și mai subversiv între rândurile aparent naive ale lui Florin Bican. Oricât de fantezistă ar părea ipoteza, văd în această carte o vastă parodie a întregului inventar de producții versificate ale realismului socialist. Narațiuni cu un singur sens și cu o singură morală, lipsite de ambiguități și de tropi spectaculoși, exersate într-o prozodie cât se poate de facilă, dotate cu personaje exemplare. Asta sunt, în mod tacit, Cânticele mârlănești. Cu singura deosebire că
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
din regiune în care colectivizarea s-a încheiat cu succes. "Chiaburii" au fost deposedați de avutul lor (pământ, cai, vaci, oi, car, plug, "grapa și toate secerile și sapele"), cedând presiunilor insuportabile ale factorilor de răspundere. Astfel că, în prezentul narațiunii din Boul și vaca (capitolul cu majusculă al cărții), ei nu mai au altceva de făcut decât să vorbească întruna, să trăncănească, să se certe și să se îmbete: cu alcool și cu propriile cuvinte. Suntem la câțiva ani de la
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
unui fel de joc estetic de esență barocă" (în Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, Ed. Gramar, 2002, p. 221-222). Diferența de la Enigma Otiliei la Bietul Ioanide e considerabilă, după părerea mea, în sensul accentuării tendințelor structurale, în construcția narațiunii și a personajelor, spre comic și ludic - și deci al apropierii decisive de romanul corintic. Așa cum G. Călinescu nu mai e totalmente balzacian în Bietul Ioanide decât pentru cei care nu vor să vadă schimbarea, scriitorul nu mai e nici
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
Vighi se pune uneori în pielea copilului care era în momentul în care a auzit pentru prima dată respectivele istorii. Maturul de azi îl privește pe copilul de ieri ca pe eroul unui film văzut cu mulți ani în urmă, narațiunea este scrisă la persoana a II-a singular, dar printre rânduri se citește simpatia afectuoasă pentru copilul de odinioară și o imensă nostalgie: "Te uitai fascinat la napolitanele Delia, la sticla de esență de rom cu o corabie cu pânzele
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
ce compun fundalul acestor ultime nuvele semnate Margaret Atwood, care alternează constant nostalgia și implicarea emoțională cu simpla relatare și detașarea auctorială. Folosind cele trei ingrediente fundamentale în alchimia transformării trecutului în prezent: memoria, percepția și, cel mai important, arta narațiunii, Atwood este dispusă să dea deoparte cortina spre a ne dezvălui cîteva detalii personale. O face însă în aceeași carte, uneori pe aceeași pagină, în care ne vorbește despre imposibilitatea de a ști cu adevărat ce și cum gîndește celălalt
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
ca hrană aparține unei alte realități, nu e totuși moartă, căci pare că tresare, chinuită de convulsiile suferinței. Tabloul nu se vrea o reprezentare sau o ilustrare a crucificării. Bacon nu are decât cuvinte de dispreț pentru reprezentare, ilustrație și narațiune. Între elementele și Figurile tripticului său nu se țese nici un fir epic, nu se stabilește decât un raport strict pictural, care se sustrage oricărei narațiuni, cu atât mai mult cu cât cele trei Figuri de la piciorul crucii nu sunt personajele
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
o ilustrare a crucificării. Bacon nu are decât cuvinte de dispreț pentru reprezentare, ilustrație și narațiune. Între elementele și Figurile tripticului său nu se țese nici un fir epic, nu se stabilește decât un raport strict pictural, care se sustrage oricărei narațiuni, cu atât mai mult cu cât cele trei Figuri de la piciorul crucii nu sunt personajele în nod tradițional reprezentate în pictura creștină, ci trei eumenide. Privită din acest unghi, nici o asociere posibilă între tripticul baconian și crucificarea picassoescă (La Crucifixion
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
această opinie: compozitia tripartită, gestica personajelor, cromatica dominată de ocruri moarte. Majoritatea picturilor lui Bacon sunt serii de câte trei, reunite sub același titlu și denumite triptic. Deși formează o serie, panourile izolate ale tripticului întăresc incomunicabilitatea dintre personaje, anulează narațiunea. Aparent, cel din august 1972 neagă idea de triptic, căci cele două panouri laterale sunt aproape identice: George Dyer pe scaun, profilându-se pe hăul ordonat, dreptunghiular al ușii. Pare că nu și-a schimbat deloc poziția, picior peste picior
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
că n-are nici o legătură, dar viața noastră adevărată e undeva departe, ca un zmeu care zboară cine știe pe unde, în vreme ce pe pământ noi ținem doar un capăt de funie și ne holbăm aiuriți..." (p. 72) Pretextul epic al narațiunii este căutarea unei presupuse săbii a lui Mihai Viteazul care urma să fie donată șefului Delegației Marilor State la București, pentru a fi expusă la Centrul multicultural din Lyon. Nimeni nu este în stare să garanteze autenticitatea obiectului, nici nu
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]