9,821 matches
-
scrutinului electoral, pe fundalul ovaților, a uralelor mulțimii fremătânde și a scandărilor Hai cu Escu președinte! Că domn' Escu nu ne minte! * * * Familia Delenilor, stabilită de o vreme în Andaluzia, s-a hotărât să se întoarcă definitiv acasă la Vorona natală de la apa Siretului, unde se produce cunoscuta marcă a apei de foc. Că amara străinătate le-a dat peste cap toate planurile ce și le-au făcut acești oameni la plecarea din țară. Tarifele contractelor de 800 € / lună pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
acestea au fost mereu pricinuite de atingerea unilaterală a înțelegerilor inițiale. La toate necazurile îndurate s-a mai adăugat și un fel de alean al străinătății, un sentiment al depărtărilor care îți pustiește sufletul și-ți răvășește gândurile despre spațiul natal, cu miros de mere coapte și cu zâmbete din partea celor dragi. În orice muncă te-ai afla, băștinașul te privește de sus, chiar dacă ești cu mult peste nivelul lui de pregătire. El știe doar că tu, oricine ai fi, vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cea mai favorizată dintre ei pentru că, în acești doi ani, și-a aprofundat cunoștințele de spaniolă până la perfecțiune, ceea ce-i îndreptățea speranța la o licență cum laude, la un masterat de succes și la obținerea unei catedre chiar în satul natal sau, de ce nu, în vreun oraș. Fără îndoială că pasul către casă ar mai fi întârziat dacă într-o seară nu s-ar fi receptat la televizor imaginea acelui domn serios ce sărea într-un picior de bucurie pentru reușita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
parlamentar dâmbovițean, aproape printre lacrimi. * * * Deși retras din viața publică de câțiva ani buni, fostul deputat Cotescu Ciprian nu reușește sub niciun chip să se sincronizeze cu pulsul cotidian al vieții de familie sau cu ansamblul tabieturilor pensionarilor din urbea natală... Și asta pentru simplul motiv că în perioada deputăției a dobândit mai toate metehnele de mare grangur care nu greșește nicicând, care are dreptate oricând, care dă verdicte întotdeauna, care a fost lider legitim dintotdeauna, care n-a pătimit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
În 2010 am publicat două volume: Destine bucovinene (Iași, Editura Alfa, 2010) proză scurtă și Vetre strămoșești. Ropcea un sat din Bucovina, la a 560-a aniversare (Suceava, Editura George Tofan, 2010), acesta din urmă fiind un omagiu adus satului natal împreună cu Dragoș Olaru, originar și el din Ropcea. În același an, am tipărit și un volum de proză scurtă intitulat Destine bucovinene, la Editura Alpha, Iași. După acestea, până în 2014, mi-au apărut alte trei culegeri de proză scurtă, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tine se-ncunună!" (Charles Baudelaire, Invitație la călătorie) stă sub semnul acestui bovarism nevindecabil. Numai în această "țară de dincolo" poate fi găsită împlinirea, pentru că, numai acolo, sufletul se întoarce acasă: "Inimii va da Tăinuirea sa Dulcea limbă-n unduiri natale". Spre deosebire de noi, japonezii s-au format pe alte două coordonate: pe de o parte, budismul zen, care proclamă unitatea indestructibilă dintre minte și corp, pe de alta, confucianismul, care impune sacrificarea de sine în numele colectivității și găsirea împlinirii în îndeplinirea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
viața și-l durea că nu poate fi liber; în schimb putea râvni la libertate. Trăia cu picioarele pe pământ dar sufletul îi rătăcea după o umbră de speranță pentru viață. O perioadă de câțiva ani am lipsit de pe meleagul natal. Când am revenit, trecând prin locul unde era casa acelui om în care a trăit doar el cu singurătatea, nu mai era nimic ... Am întrebat în stânga, am întrebat în dreapta și am aflat că omul a murit și casa ... încet, încet
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
puțin moralul persoanelor în cauză. Pentru că singurătatea trebuie privită ca o dramă sau asemuită unui virus necruțător și semenii au datoria morală de a interveni. UMBRA Stele zâmbitoare din Carul mic și Carul mare au protejat zi de zi locul natal, dragul meu sat Cristinești, de o mare valoare pentru sufletul și spiritul meu. De aceea am plecat în călătoria vieții, fără nicio grijă că cineva sau ceva ar aduce pagube locurilor natale. Împăcat totodată că Dumnezeu va avea grijă ca
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Carul mare au protejat zi de zi locul natal, dragul meu sat Cristinești, de o mare valoare pentru sufletul și spiritul meu. De aceea am plecat în călătoria vieții, fără nicio grijă că cineva sau ceva ar aduce pagube locurilor natale. Împăcat totodată că Dumnezeu va avea grijă ca acest loc sfânt să rămână multă vreme nealterat de răutățile lumii. Ori de câte ori reveneam, găseam cu emoție și bucurie încă de la intrarea-n sat, mirosul plăcintelor poale-n brâu și mirosul răscopt al
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în preocupările gospodinelor din Cristinești. Nu am găsit niciodată viața schimbată în satul meu, ori de câte ori am revenit, doar văile și dealurile parcă sunt mai mici, lăsate mai jos, parcă supte de pântecul pământului. Am compus și mă închin sfântului loc natal cu poeziile: „Locul unde te-ai născut,” „Leagăn,” „Uliți posomorâte,” „Descătușarea sufletului,” „Norocos,” „Iubesc” și cu poezia „Cristinești.” La începutul călătoriei mele în viață, nu-nțelegeam prea bine ce se întâmplă cu mine, dar în timp am realizat că spiritul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să le dea. După ce am revenit acasă după câteva zile, am compus poezia „Spirite în agonie,” pe care o închin copacilor, acestor copii neajutorați ai pădurilor, și care întotdeauna m-au impresionat până la lacrimi. Multitudinea întâmplărilor din trecutul vieții leagănului natal nu l-a schimbat, a rămas cu același peisaj diferit, cu o strălucire aparte și bogăție rară, de o valoare inestimabilă. Dintotdeauna m-am uitat în urmă, deși energia ochilor cuplată cu a gândurilor a fost direcționată în vâltoarea necunoscută
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-i țărâna ușoară, că de copil răsturnam covata, în patru puncte mă sprijineam și plecam, îndeplinindu-mi dorința. Mai târziu am călătorit, slavă Domnului, așa s-a întâmplat cum mi-a zis unchiul meu îmi era tare dor de locurile natale. Cu nostalgie îmi aduc aminte cum într-o zi, elev fiind, printr-o șoaptă însoțită de un zâmbet care mi-a mângâiat sufletul prin felul în care mi s-a adresat doamna învățătoare, m-a întrebat: „Dar ... ce ai, băiete
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
verzi erau încărcați cu poame și era îndeajuns să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru sănătate și prosperitate. În amintirea acestor deosebit de frumoase clipe am compus și am închinat poezia: „Splendoare.” După ce am trecut de vârsta maturității, am revenit în pădurile natale unde am găsit același loc misterios, loc de poveste și de pelerinaj într-o altă lume, al unei dimensiuni fără asemănare cu aceea de pe pământ. Acum, ca și în copilărie, pădurea mă fascinează fiindcă ascunde mistere ce nu pot fi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
încercare de viața însăși. Încă de la început, ca ființe umane noi nu învățăm doar prin educație, dar și din experiență, iar deseori din propria suferință. "Copilul ce se arde se teme de foc", spune un vechi proverb de prin părțile natale. Probabil prima experiență referitoare la corp, în cazul meu, este amintirea unui moment de când aveam patru ani și am pus degetul arătător stâng într-o mașină de tăiat pâine pentru a scoate o bucățică rămasă blocată. Pentru asta am învârtit
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
le dau lecții copiilor mici să fie atenți: copiii de la unu la patru ani nu știu încă să evalueze pericolele. Recunosc că și eu, când eram mic, nu mă simțeam în siguranță când înotam singur în largul lacului din orașul natal, cu atât mai mult când se însera. Adânc de vreo nouăzeci de metri, nimeni nu putea să ajungă până acolo să mă ajute. Când înoți într-o apă naturală, pentru a nu te scufunda, trebuie să nu te oprești și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
peisaj. Zilnic mă minunez de panorama impresionantă de care mă bucur aici la Tübingen, chiar dacă se schimbă în funcție de condițiile atmosferice ale anotimpurilor sau a momentului zilei: Österberg chiar în centrul orașului și pe fundal Schwäbische Alb. La fel și locul natal din Elveția, priveliștea Alpilor și, printre coline, lacul Sempach a cărui întindere se supune celei mai slabe adieri de vânt, oglindind cerul și schimbându-și constant înfățișarea și atmosfera. Fiecare are propriile experiențe legate de natură, care se imprimă în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mare calitate vieții oamenilor. Pedagogii experți au observat că animalele domestice, care necesită îngrijire și atenție, produc unele avantaje în dezvoltarea copiilor. Îmi place să privesc păsările care zboară șuierând libere în împrejurimile cu mulți copaci. Zona protejată a lacului natal este un paradis ornitologic. Când înnot, observ totdeauna cu atenție toate speciile de animale acvatice, de la lebede la cufundari. Iubitorii de animale mă întreabă deseori: Oare câinii și pisicile, la sfârșitul vieții lor pământești, sfârșesc într-un anumit "paradis al
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu religios". Declarația pentru o etică mondială a Parlamentului religiilor mondiale, Chicago, 4 septembrie 1993, cap. I. Cu încredere și bucurie în viață înaintând pe calea ei: dar cum ne este indicată această cale? Adesea, pe malul lacului din orașul natal în Elveția, m-am întrebat cum se orientează stolurile de păsări care îl locuiesc, graurii, pescărușii, gâștele sălbatice: nu urmează nici un comandant, vreo autoritate care să le coordoneze mișcările; fiecare singur zburător pare să nu aibă idea unei strategii de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Știu că sunt chemat să împlinesc sarcini importante care îmi solicită întregul efort. Chiar și în timpul concediului "muncesc". Citesc, studiez, scriu și sunt fericit făcând-o, în special când reușesc să desfășor aceste activități cufundat în peisajul minunat al locurilor natale, dedicând un pic de timp chiar și înnotului sau muzicii clasice. În ciuda tuturor acestora nu sunt deloc un workaholic care nu vede altceva decât munca lui. Îmi place să conversez cu alte persoane. Nu sunt un truditor care duce la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
rezervă față de această situație ar fi posibila vârstă a lui Șerboianu în acel moment, cam "înaintată" pentru o asemenea calitate (la 1908 ar fi avut 25 de ani!). Conform lui Gheorghe Drăgulin, Șerboianu ar fi înființat în 1907, în satul natal, un cabinet intitulat " Deșteptarea", cerând pentru biblioteca acestuia diverse donații de la editurile din țară23. Scopul acestui cabinet era ridicarea nivelului de cultură al țăranilor din regiune. Șerboianu optează pentru o carieră de preot, devenind student al Facultății de Teologie din
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Sunt același, am zis. întotdeauna voi fi același. Ne-ai lipsit, a spus ea. Ne e încontinuu dor de tine. Nimeni, i-am spus, nu va putea vreodată să aibă îndoieli asupra dragostei mele față de familia mea și față de locurile natale. Cura pe care o urmezi, tratamentul propriu-zis, crezi că ți-e de vreun folos? a întrebat ea. Da, mamă, am spus. Sunt convins de asta. Apoi tata m-a luat de mână și m-a condus prin bucătărie în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nu-l vei deschide niciodată. De altminteri, la ce-ar folosi? Tu nu poți să-l citești. Dar a fost o mare ușurare pentru mine să-l scriu. Directoarea a terminat cu slujba și s-a retras în satul ei natal, Överklinten, pentru a-și petrece acolo amurgul vieții. în locul ei ne-a fost trimis un director. Nu era cu mult mai în vârstă decât mine. Barba lui semăna cu a mea. Ceea ce observai mai întâi la el erau urechile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
o regulă, cum că să se înmulțească doar prin căsătorii între veri. Așa era chiar și acum, a spus el, arătând cu degetul lui uriaș către ceilalți din suită. Deși acum toți erau, ca să zică așa, dispersați, departe de ținutul natal. în felul acesta nimic din moștenire și din sămânță nu se putea risipi sau pierde. Este un un punct de vedere pe care aproape că aș îndrăzni să spun că-l împărtășesc. Ca stil de viață, îmi pare neobișnuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
corectă în romanele lui Sttritmatter: cei răi poartă nume rele și sunt cu adevărat răi, cei mediocri poartă nume mediocre și reprezintă mediocritatea bine-crescută, cei buni poartă nume bune și sunt cu adevărat buni. El este un poet al ținutului natal și un umorist, iar eu iubesc capacitatea lui de fabulație și laconismele lui paternale. în tinerețe a fost brutar și cărțile lui sunt ca pâinea de casă. Niciodată nu voi uita fragmentul acesta: Dulgherul Felke și ceilalți bărbați în paltoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să întreprindă o călătorie importantă pentru dezvoltarea spiritului și a ideilor sale politice, am știut imediat unde vom merge. Singurul loc la care m-am putut gândi, a spus ea, sunt Insulele Canare. Mergem la Strittmatter, am spus eu. Ținutul lui natal! Oamenii lui! El ne va primi cu brațele deschise! Scriitorul în persoană! Prin această formulă, scriitorul în persoană, eu înțelegeam nu numai persoana lui Erwin Strittmatter, ci întregul fenomen. Scriitorul. Poetul. Aș putea chiar spune literatura lumii. Dacă am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]