1,525 matches
-
crezi cè poate face o femeie la Muzeul de Artè? I have no idea, Work, I suppose, La urma urmei, nu cred cè are vreo importanțè, de fapt ceea ce m-a luat prin surprindere în toatè povestea asta a fost naturalețea desèvârșitè cu care s-a ocupat numai de cafea și indiferent dacè o fècea pentru Matei sau pentru specialistul Matei, toatè succesiunea de gesturi firești care compuneau acțiunea în sine se înlènțuiau tèinuit într-o armonios algoritm de realitate, Frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
femeia la mine, am o femeie care mè ajutè la treburi, dar cum n-a venit a trebuit sè gètesc ceva, sè adun prin casè, îmi spune în timp ce deschide cu cheia ușa biroului binecunoscut, ea fècându-l pe Matei cu atâta naturalețe pèrtaș la viața ei casnicè, încât orice rezistențè din sufletul meu cedeazè în fața acestui uluitor mod al ei de a face astfel de mèrturisiri care, în mod obișnuit, nu se fac unor oamenii pe care abia i-ai cunoscut, Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
lui preferat de discuții atunci când se întâlnește cu Șerban, Rèsucit pe jumètate înspre ea o urmèresc cum îndeplinește cu încetinealè ritualicè turnatul cafelei și jur cè în viața mea nu am mai vèzut o femeie care sè-și armonizeze cu atâta naturalețe fiecare mișcare a trupului ca si cum feminitatea ei ar rèzbate în straturi de luminè înspre suprafață transparentè a pielii, iradiind asemeni soarelui care, din adâncurile întunecate ale unui lac, se ridicè spre oglindă apei fècând-o sè se aprindè de strèlucire, O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
degetelor ei trec abia atingând obrazul meu, proaspèt râs, de dimineațè am fost și la tuns, la Cecilia, înainte de opt, Nu te-ai schimbat deloc, Matei! Pèrul ei prins în coc, cu fruntea liberè, îi stè bine, mè ia cu naturalețe de braț, Unde mergem? Adoram acest gest al ei de a se agèța de brațul meu pe stradè, pe vremea când eram împreunè fècusem o clasificare riguroasè a situațiilor în care ea, lipindu-se de mine, isi strecura brațul pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
privirile, e foarte simplu îmbrècatè, în alb și negru, o simplitate la care nu orice femeie își poate permite sè ajungè, simțindu-i de cum a intrat parfumul familiar nèrilor mele, premier jour? râde, cucerindu-i pe toți cu uluitoarea ei naturalețe, mai ales bèrbații care au uitat și de politicè și de fotbal! Nu mai suport s-o aud râzând la glumele cu duble înțelesuri ale domnului procuror, trebuie sè plec! dar unde? amintindu-mi cè directorul meu are în bibliotecè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
revenind cu unul dintre platouri, pe care îl așeză între ei, pe canapea, invitându-l din ochi să servească. Și respiră ușurat. În general, rolul de gazdă îi dădea dureri de cap. Ea, însă, îl preluase cu cea mai mare naturalețe. ― Am auzit câte ceva despre un boier... Fil... Filipescu, da?... Cu siguranță, știți mult mai multe amănunte legate de felul în care a fost descoperit de ruși și aș dori să le cunosc. Boier Filipescu era informatorul dumneavoastră cel mai important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Deșertul e foarte mare. E foarte posibil să nu-l găsești niciodată. Dacă îl prind, s-ar putea să mă avanseze în grad, răspunse Razman fără să se uite la ea. Te-ai gândit la asta? — Da, recunoscu ea cu naturalețe. M-am gândit. — Și? — Mai devreme sau mai târziu te vor înainta, și e mai bine să fie pentru ceva de care să te simți mândru, decât pentru că ai făcut pe câinele polițist. Eu nu mă grăbesc... Tu, da? — Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
capcane de sare ce nu oferea nici o posibilitate de scăpare. — A fost mai ușor decât îmi imaginam, comentă. — încă nu l-am prins, remarcă Ajamuk. Se întoarse să-l privească: — Ce vrei să zici? — Ce-am zis, răspunse sergentul cu naturalețe. Mașinile noastre nu pot coborî în salină. Chiar dacă am găsi o pantă potrivită, ne-am scufunda în sare. Și pe jos n-o să-l prindem în vecii vecilor. Locotenentul Razman înțelese că avea dreptate, întinse mâna și apucă receptorul radioemițătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
înconjoară. Aruncă o privire spre gerba fleșcăită ce atârna de șa. — Ai apă puțină. N-o să reziști mult - făcu o pauză. Dacă vii cu mine, îți promit o judecată dreaptă. — Nimeni n-are de ce să mă judece, preciză Gacel cu naturalețe. Pe Mubarrak l-am omorât în luptă dreaptă, după obiceiul neamului meu, iar pe militar l-am ucis pentru că era un asasin care n-a respectat legile sacre ale ospitalității... După legea tuaregilor, n-am comis nici un delict. Atunci de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
plus, să folosiți și metodele francezilor. Locotenentul își dăduse jos pantalonii și se ușura stând pe vine la nu mai mult de trei metri de jeep. — Uneori am impresia că nu ți-ai dat seama care e realitatea, spuse cu naturalețe. Nu e vorba de o luptă între tine și noi. E vorba despre faptul că tu ai comis o crimă și trebuie să plătești pentru asta. Nu poți să ucizi fără să fii pedepsit. Gacel îl imitase, coborâse din vehicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
încuviințează în tăcere, adăugă: — Te caută. — Știu. — L-ai omorât pe guvernator? — Nu. îl priveau cu interes și încetaseră chiar să mai mestece, străduindu-se, probabil, să vadă dacă spune adevărul sau nu. în cele din urmă, beduinul adăugă cu naturalețe: — Ai nevoie de ceva? — Patru mehari, apă și mâncare. Scoase din punga de piele roșie de la gât ceasul și inelul și le arătă: — O să plătesc cu asta. Un bătrân costeliv, cu mâini lungi și delicate de „zlătar“, luă inelul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
omorât? — Eu. Se apropie, fără să dea crezare celor auzite. — Tu? întrebă, clătinând din cap ca și cum ar fi respins ideea. Vrei să-mi spui că tu, fără ajutorul nimănui, ai omorât doisprezece soldați, un sergent și un ofițer? încuviință cu naturalețe: — Dormeau. Abdul-el-Kebir, care văzuse murind mii de oamenii, care ordonase executarea multora și care-i detesta pe toți și pe fiecare în parte dintre temnicerii săi, încercă totuși o insuportabilă senzație de neliniște și gol în stomac și se sprijini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pustiu“. — De aceea trebuie să plec cât mai repede. Ofițerul se întoarse și arătă cu o mișcare a capului corpul adormit al lui Abdul-el-Kebir. — Nu vrei să aștepți să se trezească? O să vrea să-ți mulțumească personal... Gacel refuză cu naturalețe. Coborâse și-și luase armele și gerba cu apă. — N-are pentru ce să-mi mulțumească. Făcu o scurtă pauză. — Voia să treacă granița și a trecut-o. Acum este oaspetele tău... îi aruncă o privire prietenoasă. — Urează-i noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
urmăresc cu privirea mișcările picioarelor scurte, unul dintre ele flutură puțin în urma celuilalt la fiecare pas, atât de ușurel merge, parcă ar fi fost binecuvântat de ursita mersului, și nu doar el, toți oamenii din jurul meu își mișcă cu multă naturalețe mâinile și picioarele, de parcă s-ar fi născut din mers, numai Udi al meu, la trei etaje deasupra mea, zace nemișcat, și din nou teama îmi ridică un nod în gât, nu pot să mai înghit bucățica de croissant mestecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
simt aerul rece de februarie care ne învăluie ca o pelerină lichidă. Sunt ușor bulversată din cauza cafeinei - am băut prea multă cafea, ca să nu adorm și ca să-mi ocup timpul - și nu înțeleg cum poate Davey să sugereze cu atâta naturalețe să bem un pahar, mai ales în prezența lui Jake, mentorul său. —Păi... zic eu trăgând de timp, în caz că Jake are ceva de obiectat. Cred că abia aștepți să bei un pahar cu vin, afirmă Davey. Știu că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
m-am obișnuit să mă exprim concis, pentru că altfel nu mi se dădea atenție sub nici o formă. N-are nici un sens să batem câmpii, nu-i așa? Da, Charlotte! Mulțumesc! Cine urmează? În mod paradoxal, am impresia că fluența și naturalețea primilor doi protagoniști i-au speriat pe ceilalți. Și eu mă simt la fel. Erau așa de siguri pe sine, așa de nerăbdători să ne spună povestea lor, încât aproape că ne-am intimidat. Mi-e frică să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Înainte dumneata te uitai la mine ca și cum aș fi fost un ci devant. Cine trăiește În trecut? Dumneata, care ai vrea să dăruiești acestei țări ororile secolului proletar și industrial, sau eu, care vreau ca biata noastră Europă să regăsească naturalețea și credința acestor fii de sclavi?” „Isuse”, șuieră Amparo, cu răutate, „știți și dumneavoastră că-i un mod de a-i face să stea liniștiți...” „Nu liniștiți. Capabili să cultive În continuare așteptarea. Fără sentimentul așteptării nu există nici măcar paradisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
închipui trupul adolescent al Maitreyiei, dezvelindu-se de bunăvoie și din proprie pornire, noaptea, în fața mea. Acest lucru nu mi-l puteam închipui, deși visam uneori o unire vertiginoasă în împrejurări stranii. Mă lovea, în acest act, tocmai simplitatea și naturalețea lui; fecioara care vine singură în odaia logodnicului, pentru că nimic nu îi mai desparte de acum. Încet-încet, am cuprins-o în brațe, ezitând la început s-o apropii prea mult de mine, așa prea goală cum era, dar întîlnindu-i șoldurile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
numește (incorect, pare-se, în acest context) un „pozitivist logic“ de cea mai strictă tendință, antimetafizică. Educația metodistă pe care o primise pare să se fi volastilizat pe nesimțite din structura lui sau să se fi sublimat, cu o certă naturalețe, într-un soi de ateism metodic. A fost și a rămas un profund puritan. În America și-a transferat interesele spre filozofia științei (avea considerabile cunoștințe de matematică) și s-a lansat în îndelungi dezbateri cu fizicienii, încercând să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
încântă filmul ”Viața țiganilor”, regizat de Emir Kusturiza. Sunt simpatici francezii în discuții, manierați și eleganți. Au o artă a limbajului în care îi depășesc pe italieni. Este ceva propriu culturii franceze, un anume manierism diferit de volubilitatea, fantezia și naturalețea italienilor. Se lasă seara și mă culc devreme. Suntem în total șapte pelerini aici și se pare că doar eu am motive mai religioase, și cele două tinere franțuzoaice, care au plecat prin sat. Dimineața constat că o persoană doarme
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de a dormi singur într-o casă atât de frumos restaurată, într-un satuc și într-o zonă în care frumusețea peisajelor te farmecă, îți încântă nu doar ochiul, privirea, ci ființa întreagă. Si totul îmi este oferit cu o naturalețe, cu o deschidere a inimii ca și cum m-aș fi cunoscut de o viață cu acești oameni pe care în seara aceasta i-am văzut, iar mâine în zori mă voi depărta de ei pentru totdeauna. Insă voi purta în inimă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
o ploaie de frunze artificiale, verzi și galbene și ruginii, într-un aranjament sofisticat al petelor de culoare. Iar într-o margine și într-alta a vitrinei doi copăcei adevărați, mesteceni, dar cu frunze artificiale atașate, dădeau întregului tablou o naturalețe dureroasă. Nu era însă nimeni dincolo de sticla vitrinei care să se bucure de acel colț de natură construit cu mare artă. În spațiul dintre această vitrină și cea următoare stătea fixat în perete un panou îngust și înalt cât întregul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
inițiatice (calități morale, calități fizice și calități sociale) toate cu un dublu scop: -realizare în lumea profană și -realizarea în lumea gloriei, postmortem de tip fairplay: magnitudine, măiestrie, moderație, afabilitate, afecțiune, atenție, sinceritate, solidaritate, sobrietate, obediență, ordine, onoare, noblețe, necesitate, naturalețe, educator, eficient, rațional, reciproc, receptiv, inițiere, ideal, iubire, energie, elevare, esență. Imaginarul sportiv este o problemă a cunoașterii, o problemă gnoseologică referitoare la raportul dintre subiect, ego și obiect, alter ego, se pune problema reprezentării, din perspectiva constelațiilor de convingeri
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
În concluzie, acest volum al lui Ovidiu Genaru îi oferă cititorului o poezie în care dragostea este principalul referent, sursă și scop a tot și a toate, dar mai ales a artei, pe care poetul o radiografiază atent, dezvăluind cu naturalețe gesturi, jocuri erotice, care nu numai că nu au nimic trivial, dar, mai mult decât atât, păstrează o notă de rafinament, pe care seducător rasat, poetul o adaugă în jurnal blazonului său. Stampe de suflet - Remus Valeriu Giorgioni: pisarul și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Cu asemenea date, Învingătorul / nu trebuie să mai spună nimic / el e ovaționat, purtat pe brațe / învinsul rămâne în urmă / pe treptele ude / cuvântul lui nu se aude / plânge fără lacrimă... Cu atâtea „implanturi”, încercarea de reinstaurare a normalității, a naturaleței e stângace și, până la urmă, eșuează: Încerci să fii vesel, simpatic / la masa celor bogați, dar în final / spargi prețiosul pahar de cristal // încerci să-l ajuți / pe cel prăbușit pe trotuar / dar el îți refuză mâna întinsă (...), fiindcă fiecare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]