971 matches
-
populație (istoria, medicina), în special în prima parte a secolului XX, dând naștere unor studii ce s-au publicat în reviste, instituții de sociologie, etc. În anii '40 predominau studiile medicilor și sociologilor în care în prim-plan erau tematicile naturaliste (nașteri și decese). Sunt foarte reprezentative studiile asupra mortalității infantile, însă fără componenta spațiala, sunt importante de asemenea și studiile despre natalitate ale lui Ros Gimeno, cu tendințe pronataliste. Acesta a fost unul dintre precursorii studiului asupra geografiei populației în
Demografia Spaniei () [Corola-website/Science/306293_a_307622]
-
Prima descriere științifică a tigrului, pe atunci "Felis tigris", a fost realizată de către Carolus Linnaeus în "Systema Naturae" (în 1911, zoologul britanic Oldfield Thomas a găsit că Linnaeus se referea în descrierea lui la tigrul bengalez). Mai târziu, în 1858, naturalistul rus Nikolai Severțov descrie aceeași specie sub denumirea de "Tigris striatus". În 1867, zoologul britanic John Edward Gray o descrie ca "Tigris regalis". Începând cu anul 1929, tigrul aparține de genul "Panthera". Cuvântul „tigru” provine din grecescul „"tigris"” care, la
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
calitatea de temelie a sculpturii însăși: cultul formei pline, legată de spațiu și lumină". Artista nu caută în chipul celui portretizat o dominanță expresivă, ci reconstituie, în ansamblul detaliilor, atributele unei personalități. Portretul actriței Elvira Godeanu, goală până la brâu, este naturalist și discret hieratic în același timp, preluând îndrăzneț și neconvențional tipologia clasică a bustului fără brațe. Portretul în marmoră al unei alte actrițe cunoscute, Agepsina Macri, soția lui Victor Eftimiu, expus la Salonul Oficial din 1934, încalcă de asemenea uzanțele
Milița Petrașcu () [Corola-website/Science/300010_a_301339]
-
Viziunea asupra lumii este subiectiva, relatarea se face la persoana întîi singular. Tema nuvelei este exasperarea autorului dornic să petreacă o noapte liniștită la hotel; el este o victimă a societății din care provine. Caragiale folosește o serie de procedee naturaliste cum ar fi: încercarea de a prezenta viața cu părțile ei întunecate: sărăcia, mizeria, câinele chinuit și omorât, tulburarea liniștii publice de către oamenii autorității, țipetele, strigătele. Autorul, câinele, femeia lovită cu mâna peste gură sunt victime. Elementul modernist întâlnit în
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
expresivă, sfântă. Realismul său îi inspiră personaje făcute din carne și oase, simple, patetice și mișcătoare. La sfârșitul vieții, revine la o artă gotică și grafică. Arta lui Van der Weyden inspiră numeroși artiști europeni: pe italieni, sensibili la detaliile (naturaliste), și pe cei din Țările de Jos, Hugo van der Goes, Hans Memling, Petrus Christus, Dirk Bouts și Gerard David. A fost adesea imitat și copiat până în secolul al XVI-lea. realizează scene religioase și portrete, pictate în ulei pe
Rogier van der Weyden () [Corola-website/Science/313092_a_314421]
-
reliefuri tournaisiene din epocă. Viziunea profesorilor săi îl influențează: de la Campin asimilează modul de înțelegere a spațiului, de înlănțuire a formelor și vigoarea plastică; de la van Eyck reține eleganța materiei rafinate, obținută printr-o factură precisă. De la amândoi învață minuțiozitatea (naturalistă) a detaliilor. ¤ Mai târziu se eliberează de cele învățate: subiectul simplu sau elaborat, niciodată ocultat ca la van Eyck, se înscrie într-o compoziție echilibrată și complexă, în stil monumental sau intimist; masele se repartizează armonios în funcție de tentele reci sau
Rogier van der Weyden () [Corola-website/Science/313092_a_314421]
-
a metodei științifice empirico-experimentale și printr-o serie de descoperiri mai ales în domeniul anatomiei. Principalii exponenți ai acestei perioade au fost Andreas Vesalius și William Harvey, care au făcut apel la experiment și observație minuțioasă în domeniul fiziologiei, și naturaliști ca Linnaeus și Buffon, care încep să realizeze clasificarea diversității vieții, studiul fosilelor, dar și dezvoltarea și comportamentul organismelor. Microscopia a dezvăluit lumea până atunci necunoscută a microorganismelor, punând bazele teoriei celulare. În secolele al XVIII-lea și al XIX
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
bazele teoriei celulare. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, științe ca botanica și zoologia au devenit discipline științifice. Lavoisier și alți savanți încep să realizeze legătura dintre materia vie și cea fără viață prin intermediul fizicii și chimiei. Naturaliști exploratori, precum Alexander von Humboldt, au studiat interacțiunea dintre organisme și mediul înconjurător, punând astfel bazele biogeografiei, ecologiei și etologiei. Acești oameni de știință încep să respingă esențialismul și iau în considerare fenomenul de dispariție (extincție) a speciilor și de
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
corpul fizic. G. I. Gurdjieff preda că nimeni nu se naște cu un suflet. Ci mai degrabă, trebuie să creăm unul în cursul vieții noastre. Fără un suflet, spune Gurdjieff, am "murii precum un câine". Știința și medicina caută relatări naturaliste a lumii naturale observabile. Această poziție este numită ca naturalism metodologic. O mare parte din studiul științific cu privire la suflet, a fost investigând sufletul ca un obiect al credinței umane, sau ca un concept ce dă formă cogniției și o înțelegere
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
asemenea, tatăl, medic, intră adesea în conflicte pe teme religioase cu diverse persoane influente cu vederi anglicane. Micul Charles este botezat într-o capelă unitariană și aceasta la insistențele mamei, adeptă ferventă a acestei religii. După moartea mamei, când viitorul naturalist împlinea doar 8 ani, acesta intră ca intern la școala publică din Shrewsbury. Cele două mari universități engleze, Universitatea din Oxford și Universitatea Cambridge se aflau sub influența Bisericii Anglicane. La admitere, acestea cereau studenților să semneze cele "39 Articole
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
relativ aleatorii, dar care, atunci când sunt favorabile unei specii, aduc îmbunătățiri în sensul evoluției acesteia. Teoria selecției naturale constituie pentru Darwin una din principalele explicații ale adaptării și îl îndepărtează de ideea unei voințe sau a unui scop divin. Marele naturalist consideră că este absurd conceptul unei divinități omnipotente, doar gândindu-se la modul cum se inmulțesc ihneumonidele, care își depun ouăle în trupul unor omizi ce vor servi drept hrană vie larvelor. În iunie 1850, fiica sa favorită, Annie, care
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
de gestionare rațională pe care-l concepuse pentru lunca și delta Dunării, prin cuvântul geonomie. Era prima oară când acest termen a fost folosit în sensul acesta ; mai înainte, el exista deja în limba română, dar cu un înțeles mai naturalist : "Geonomia : ramură a geologiei, care se ocupă cu legile fizice, care prezidă schimbările operate în forma superficială a Pamântului". În 1947 Maurice-François Rouge de la Institutul de Urbanism din Paris, în lucrarea sa "Geonomia sau organizarea teritoriului", definește astfel geonomia: „"o
Geonomie () [Corola-website/Science/313700_a_315029]
-
la Gimnaziul Arnoldinum din Steinfurt. În acest timp începe să adune ouă de păsări și să facă conservarea unor cadavre de animle. În cartea sa "Erinnerungen eines alten Burgsteinfurter Schülers" (Bonn 1933) (în traducere „Amintirea unui școlar bătrân din Burgsteinfurt”) naturalistul descrie anii petrecuți în gimnaziu, ani care i-au decis viitorul. În anul 1882 nu reușește la bacalaureat, examen pe care-l va lua doi mai ani În continuare va urma studiile de zoologie la Universitatea Ernst-Moritz-Arndt-Universität Greifswald și Philipps-Universität
Alexander Koenig () [Corola-website/Science/314890_a_316219]
-
mai multe dintre ele, cum ar fi făina de ovăz, germenii de grâu și albșul de ou sunt și în zilele noastre utilizate în fabricarea cosmeticelor și medicamentelor. Din acest punct de vedere, Ovidiu se află în opoziție cu filosoful naturalist roman, Pliniu cel Bătrân, al cărui compendiu de tratamente faciale includea adesea ingrediente exotice, otrăvitoare sau dezgustătoare.
De medicamine facies feminae () [Corola-website/Science/317944_a_319273]
-
Sărbătoarea se bazează pe obiceiuri străvechi, cănd mamele erau obligate să mănânce carnea dușmanilor uciși, pentru a-și spori fecunditatea și a-și restabili forțele. Cartofii care aveau tuberculi cu forme anormale erau folosiți pentru ghicirea viitorului ("Papă Komopa"), potrivit naturalistului Alexander von Humboldt. Din acești tuberculi se realizau păpuși îmbrăcate în haine femeiești, cărora li se aduceau jertfe, pentru a se obține recolte mari de cartofi. Spaniolii, în jurul anului 1530, au descoperit cartoful în Peru și l-au introdus în
Istoria cartofului în imperiul incaș () [Corola-website/Science/323399_a_324728]
-
funcționarilor învățați, creați de un sistem de examinare civil). Fiind, deseori, ei înșiși pictori și poeți, au jucat un rol important în dezvoltarea tradițiilor artistice chineze. Alte elemente au fost furnizate de un cult mai intuitiv, mai magic și mai naturalist: taoismul, creat și el în decursul perioadei Han. Arta perioadei Han este cunoscută mai ales prin obiectele care însoțeau cavourile și care includeau îmbrăcăminte, bijuterii și cosmetice, dar și personaje din bronz, basoreliefuri și țigle mulate pe acestea. Au apărut
Artă orientală () [Corola-website/Science/308977_a_310306]
-
mai înscrie pe harta încă incompletă a Antarcticii și insula "Wiencke" și "Țara lui Danco", după numele celor doi membri ai expediției care au pierit în această călătorie. În perioada când „"Belgica"” a fost prizoniera ghețurilor (martie 1898 - februarie 1899), naturalistul expediției, împreună cu ceilalți oameni de știință, au înteprins numeroase observații și cercetări științifice. Materialul adunat a constituit obiectul unui număr de 60 volume publicate, reprezentând o contribuție științifică mai mare decât a tuturor expedițiilor antarctice anterioare luate la un loc.
Emil Racoviță () [Corola-website/Science/297284_a_298613]
-
atitudinii politice reflectate în parte din literatura sa. și-a început cariera literară ca gazetar și poet liric, a devenit un militant activ de stânga, romancier angajat după război, în primii ani ai puterii populare. Ulterior a scris proză realistă, naturalistă, marcată însă de un lirism specific. A reînceput să scrie poezie în ultimii ani ai vieții. Romanul său "Desculț" (1948) a fost masiv promovat în perioada comunistă, fiind cel mai tradus roman al unui autor de expresie română și parcurgând
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
de sunete și cuvinte.” I-a reproșat scriitorului „o oarecare monotonie”, concluzionând că Sadoveanu ajunge să folosească aceste tehnici în aproape toate operele sale ulterioare. Totuși, poveștile lui Sadoveanu din această perioadă au revenit de multe ori la o perspectivă naturalistă, în special în seria de scheciuri și nuvele care dezvăluie viețile modeste duse de angajații Căilor Ferate Române, ai tinerilor înrolați în Armata Română, sau a femeilor de boieri care seduc adolescenți, sau provinciala "mică burghezie". Altele fac referire la credințele unor
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
mai dat nici o capodoperă, toate romanele scrise ulterior fiind caracterizate de criticul G. Călinescu drept inegale. În Amândoi Rebreanu a încercat să scrie un roman polițist, descriind o crimă comisă de o servitoare cu instincte criminale. Evident scriitorul cunoștea romanele naturaliste. Liviu Rebreanu, a fost unul dintre puțini autori români care s-a bucurat de succes de librărie și a avut o situație stabilă din punctul de vedere financiar, s-a bucurat și de onoruri publice și de recunoașterea valorii sale
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
răspândește influența până în Italia și Spania. Arta franceză fusese îngreunată de războaiele napoleoniene, dar ulterior s-a dezvoltat rapid, începând modernismul. Frații Goncourts și Emile Zola în Franța și Giovanni Verga în Italia, produc unele dintre cele mai bune romane naturaliste. Romanele naturalistului italian sunt importante îndeosebi deoarece dau o hartă socială a Italiei unificate pentru un popor care, până atunci, fusese abia conștient de diversitatea etnică și culturală. Pe 21 februarie, 1848, Karl Marx și Friedrich Engels publică Manifestul Comunist
Secolul al XIX-lea () [Corola-website/Science/296603_a_297932]
-
până în Italia și Spania. Arta franceză fusese îngreunată de războaiele napoleoniene, dar ulterior s-a dezvoltat rapid, începând modernismul. Frații Goncourts și Emile Zola în Franța și Giovanni Verga în Italia, produc unele dintre cele mai bune romane naturaliste. Romanele naturalistului italian sunt importante îndeosebi deoarece dau o hartă socială a Italiei unificate pentru un popor care, până atunci, fusese abia conștient de diversitatea etnică și culturală. Pe 21 februarie, 1848, Karl Marx și Friedrich Engels publică Manifestul Comunist. Literatura a
Secolul al XIX-lea () [Corola-website/Science/296603_a_297932]
-
biografi au remarcat personalitățile contrastante ale celor doi prieteni: în timp ce Brod era sociabil și aventurier, Kafka era mai degrabă timid și reținut. Kafka citește mult în timpul studenției: de la misticul german Meister Eckhart și împăratul-filozof al Romei Marcus Aurelius, la filozoful naturalist Gustav Theodor Fechner, dramaturgul Friedrich Hebbel sau romancierul Thomas Mann. La inițiativa lui Brod, cei doi prieteni parcurg "Protagoras" de Platon în limba greacă, cu ajutorul unei traduceri și a unui dicționar, apoi " Educația sentimentală" și "Ispitirea Sfântului Anton" de Flaubert
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
poetului, viitor pictor. În anul 1886, la doar doi ani, moare George, primul său copil. În lunile noiembrie-decembrie apar două numere ale "Literatorului". Colaborează la publicațiile străine "La Wallonie", "Revue de monde latin" și "Revue française". În 1886, scrie nuvelele naturaliste: "Zi de august", "Pe drum de poștă", "Din carnetul unui dezertor", "Între cotețe" și "Nicu Dereanu", adunate, în 1902, în volumul "Cartea de aur". Anul 1887 este marcat de mari greutăți materiale, fiind respins de societate. Scrie poezia "Noaptea de
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Nudul devine în anul 1917 tema preferată a lui Modigliani. Pictorul respectă în el realitatea mai mult decât în portrete. Modigliani este în esență marcat de arta italiană clasică și acest aspect al temperamentului său artistic transpare în căutarea expresiei naturaliste și a ritmicității liniei trupului. În tabloul reprodus aici, ""Nud culcat"", folosește o culoare groasă și tonuri calde, ocrul cu reflexe portocalii se învecinează cu cafeniul, vișiniul cu verdele. Pielea aurie a modelului se evidențiază pe așternutul de un roșu
Amedeo Modigliani () [Corola-website/Science/298252_a_299581]