111,428 matches
-
urmeze un drum greșit. Ordona să fie adus cel mai mare vas pe care îl aveau la bord, îl umplu pe jumătate cu ulei de cocos și îl astupa ermetic, cu ajutorul unei rășini pe care o folosea dulgherul la călăfătuitul navei. La sfârșit, îi lega în partea de sus un cap mare de pește și una dintre micile oglinzi pe care le primiseră de la spanioli. Cand nu mai lipsea decât o jumatate de oră până la asfințit, înfipse în geamandura improvizată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a-și recunoaște încă o dată neștiința. Nu văd nimic care ne-ar putea neliniști, spuse. Și totuși este aici, răspunse. Deocamdată e invizibil, dar, daca nu știi să-l descoperi la timp, nu va trece mult până îți va trimite navă pe fundul oceanului. —Cine? întreba băiatul nerăbdător. —Niho-Nui, fu surprinzătorul răspuns. Marele Dinte 1. —Un rechin uriaș? se neliniști Tapú. O balenă? — A, nu, rase celălalt. Deocamdată Marele Dinte abia are mărimea unui păduche și, când o s-ajungă la dimensiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că să perforeze carena. —Rahat! —Tu ai spus-o, întări Navigatorul-Căpitan. Sunt un adevărat rahat și ne pot face probleme mari. —Și ești sigur că ne vor ataca? Celălalt îi arăta o bucată de scândura pe care o legase în afara navei, si pe care băiatul nici n-o observase până atunci. O să ne convingem în curând. Dacă s-au prins de scândura asta înseamnă că s-au prins și de pereții vasului. Și, în cazul ăsta, ce e de făcut? —O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sângereze mâinile...“, căci, desi mâinile lui fuseseră dintotdeauna puternice și bătucite, nu era nevoie de lumina zilei ca să te convingi că bășicile care i se formaseră începeau să supureze. Cu puțin timp înainte de răsăritul soarelui, căpitanul ordona să se oprească navă și să fie demontate catargele, ordonându-le tuturor să se întindă pe punte până când gărzile se vor asigura că nu se zărește dușmanul. Cu cât avem mai putina înălțime și cu cât stăm mai nemișcați, cu atat le va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nevoie atât de receptor, cât și de donator. Tapú Tetuanúi se arătă tot mai dornic să le primească, insă începuse să se teamă că l-ar putea pierde pe maestrul lui. Tot restul zilei nu se zări nici urma de navele dușmane și nici de vreo pasăre îndepărtată, care s-ar fi putut hrăni cu resturile de pe o navă, ceea ce contribui la scăderea tensiunii la bord, desi spre seară avu loc un eveniment care îi deprima și mai mult. Una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
insă începuse să se teamă că l-ar putea pierde pe maestrul lui. Tot restul zilei nu se zări nici urma de navele dușmane și nici de vreo pasăre îndepărtată, care s-ar fi putut hrăni cu resturile de pe o navă, ceea ce contribui la scăderea tensiunii la bord, desi spre seară avu loc un eveniment care îi deprima și mai mult. Una din fetele salvate dădu naștere unui copil. Toți își dăduseră seama de la început că e-nsărcinată, dar, din politețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
musca buzele până la sânge, închise ochii și împinse copilul afară, ca și cum s-ar fi eliberat de o povară insuportabila. Vahíne Tiaré lua copilul, inca plin de sânge și cu cordonul ombilical atârnându-i, si se prezenta cu el în fața căpitanului navei, care privea în continuare orizontul. Nu pronunțară nici un cuvânt. Femeia schița un gest prin care întreba ce să facă cu chestia aia, iar Navigatorul Căpitan se mulțumi să-i indice apă, printr-o mișcare aproape imperceptibila a capului. Se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
le distrugă cu ușurință, deschizând drumul apei, ceea ce ne va duce la fund în scurtă vreme. Și ce putem face? — Trebuie să găsim pământ, răspunse Miti Matái senin. Singură armă împotriva nenorociților ăstora de viermi este aerul. Trebuie să tragem navă pe uscat patruzeci și opt de ore, căci altfel o să ne tragă ei pe noi la fund. Și există pământ prin preajmă? Ar fi cazul să existe!... fu răspunsul spontan, nu fără o nuanță de umor. Dacă nu-l găsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
locul din care nimeni nu se mai întoarce. Chiar și curajosul Tapú Tetuanúi începuse să simtă cum i se zdruncina încrederea și, la un moment dat, ajunse chiar să creadă că era de dorit ca Niho-Nui să devoreze mai repede navă și să sfârșească astfel cu această situație insuportabila. O să ieșim noi din asta, îl asigura într-o zi Miti Matái. Era mai rau atunci cand apele deveniseră solide, iar tovărășii mei mureau de frig... Se uită cu ochi triști la echipajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
suprafața apei. Miti Matái dădu ordin s-o urmărească în liniște, ca să vadă dacă își menține direcția și, dacă da, care este acea direcție. În cele din urmă, ceru să fie demontata partea înaltă a plasei de la pupă, să întoarcă navă și să se apropie cu spatele, avansând fără zgomot, pana cand plasa trecu pe sub țestoasă, înainte ca aceasta să-și dea seama ce se întâmplă. Atunci strigă: —Ridicați-o! Oamenii lui se supuseră, si cand animalul se găsea pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ne vedem obligați să-i înfruntăm. Făcu un gest semnificativ, indicând pereții catamaranului. Însă ultimul lucru pe care mi l-aș putea dori este că scârboșeniile astea de viermi să-mi mănânce vasul. Și ce-o să facem dacă vin în timp ce navă este pe uscat? întreba îngrijorat Tapú Tetuanúi. Sunt mult mai mulți decât noi! — Trebuie să mă gândesc, răspunse. Dar, dacă mă bateți întruna la cap, nu pot s-o fac. Îl lașară așadar să gândească. După ce coborî pe uscat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
insulița aia? se miră Roonuí-Roonuí. Acolo nu-ncape nici Marara și, dacă ar încăpea, s-ar vedea. — Exact asta este ceea ce vreau să creadă, răspunse. Te-Onó n-ar bănui niciodată că într-un loc atât de mic se ascunde o navă atât de mare. Și cum vrei s-o ascunzi? — Demontându-o, punctă Miti Matái. Ei caută un catamaran mare, însă noi o s-ascundem o carena într-o parte și una în altă parte. Se puseră pe treabă, grăbindu-se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pradă unui adevărat stol de păsări, care păreau încântate de această hrană respingătoare. De fapt, o numeroasă familie de pițigoi cu ciocuri lungi și ascuțite, pe care le introduceau în orificiile lemnului cu o abilitate deosebită, lua imediat în stăpânire navă. Păsările se arătau atât de dornice să o elibereze de oaspeți, încât nici nu-i băgau în seamă pe recunoscătorii proprietari. Cât despre dulgher, acesta astupa galeriile cu dopurile de lemn pe care și le pregătise, după care ajutoarele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
deranjate. Cât despre prințesa Anuanúa, aceasta se retrăsese în cel mai îndepărtat colț al insuliței, cu fața spre ocean, și-și petrecea orele acolo, la umbră unui palmier, privind orizontul, ca și cum ar fi așteptat, în orice clipă, să vadă apărând navă salvatoare a adoratului ei Octar. Părea cu zece ani mai bătrână, cu ochii umflați, înroșiți și injectați de sânge, iar pântecele ei părea că a început să crească dintr-odată. Abia dacă mai schimba câte-o vorba cu Vahíne Tiaré
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aceea care și-ar fi reclamat dreptul de a porunci să fie Anuanúa, așa încât hotărî să considere că teoretic încă se aflau pe mare și deci conducerea îi revenea NavigatoruluiCăpitan, care știa cel mai bine ce era de așteptat de la navă. Spre miezul nopții următoare se risipiră și ultimii nori, odată cu ceață groasă care limitase vizibilitatea, si o lună timidă, în primul pătrar, isi făcu apariția pe un cer limpede și plin de stele strălucitoare. Petrecură cu cântece și dansuri, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
continue, de un an și ceva încoace, si care credeau că au dreptul să spere că, în sfârșit, au reușit să depășească nenumăratele greutăți cu care destinul le-a presărat drumul. Dar nu era așa. Faptul că au construit o navă fabuloasă, că au ajuns la capătul celălalt al celui de-al Cincilea Cerc, că au trecut printr-un taifun și și-au învins dușmanii, recuperând tot ce le fusese furat, cu costul vieții unor tovarăși dragi, părea să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu strămoșii fără să tulbure armonia unei lumi care fusese dintotdeauna astfel și care trebuia să rămână astfel cel puțin încă două mii de ani. Convins cum era că Tapú Tetuanúi va reuși, cu ajutorul cârmaciului cu un singur ochi, să ducă navă înapoi acasă, putea considera încheiată și ultima lui misiune pe această lume. Deși temuții Te-Onó mai aveau încă de spus ultimul cuvânt. —Trebuie să sosească, repeta cu convingere Chimé din Farepíti. Dacă sunt niște navigatori atât de buni, precum consideră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Roonuí-Roonuí. Pentru că peste trei zile o să fie luna plină, iar ei știu că nu ne place să navigam cu luna plină. Zâmbi, ca și cum l-ar fi amuzat intențiile dușmanilor. O să aibă nevoie de cel putin o zi ca să-și scoată navele pe uscat și să le-ascundă, căci, desi cea mai mare problemă a lor este să scape de NihoNui, daca nu mă-nșel o să-ncerce să ne pregătească o capcană, pentru cazul că ne-am ivi și noi. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
femeile de pe Marara aveau ordine foarte stricte să nu scoată nici măcar un cuvânt, din acel moment nu se mai auzi nici cel mai mic sunet nepotrivit pentru o insulă pustie și solitara, aflată în mijlocul oceanului. Cât era încă noapte, iar navele dușmane se găseau la o milă și ceva depărtare, Navigatorul-Căpitan le dădu voie să le urmărească, si nu puțini au fost cuprinși de fiori văzându-le cum se apropie la lumina lunii, care era deja pe punctul să dispară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nevinovate compensa toate suferințele pe care aceste violuri le atrăseseră după sine. — Poate că și el se căiește pentru ce-a făcut, murmura pentru sine. Sau poate că e doar furios fiindcă lucrurile i-au ieșit pe dos... Cele două nave uriașe și cei aproape o sută de ocupanți ai lor se apropiau tot mai mult, iar cei aflați pe insulița erau perfect conștienți că, în orele care aveau să urmeze, se vor afla la mâna lor, căci, cu Peștele Zburător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
marinar se găsea deja în interiorul sântului adânc pe care il săpaseră și deasupra căruia așezaseră platformă punții Mararei. Odată astupata intrarea, nu mai puteau urmări ce se petrece în exterior decât prin câteva crăpături înguste și, astfel, asistară la sosirea navelor pe plajă apuseana, la debarcarea în perfectă ordine a treizeci de exploratori care cercetară insula palmă cu palma și apoi la deschiderea a doua breșe în desiș, în care își ascunseră navele. Câteodată ajungeau până la ei, clare, ordinele herculeeanului Octar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
câteva crăpături înguste și, astfel, asistară la sosirea navelor pe plajă apuseana, la debarcarea în perfectă ordine a treizeci de exploratori care cercetară insula palmă cu palma și apoi la deschiderea a doua breșe în desiș, în care își ascunseră navele. Câteodată ajungeau până la ei, clare, ordinele herculeeanului Octar, deși se află la mai bine de un kilometru distanță, pe parteacealaltă a lagunei, iar mai tarziu auziră strigătele cu care Te-Onó se însuflețeau unii pe alții la trasul pe uscat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Trebuia că aproape toți să-și unească eforturile, de fiecare data cand voiau să le facă să mai înainteze încă vreo câțiva metri peste trunchiurile de copaci pe care le puseseră pe nisip, si nu încăpea îndoială că erau niște nave puternice și rezistente, ale căror prove ascuțite ar fi constituit niște berbeci foarte eficienți în cazul unei înfruntări pe mare. Pe cea mai înaltă culme a insulei se zăreau clar două santinele care scrutau fără încetare orizontul, iar Tapú Tetuanúi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
departe. Roonuí-Roonuí, Chimé din Farepíti și încă patru războinici, pe corpurile cărora se observau niște desene asemănătoare, în linii mari, cu tatuajele Te-Onó, ramaseră pe uscat. Ceilalți le ajutară pe femei - inclusiv pe Anuanúa, legată încă - să se îmbarce, împinseră navă în apă, se urcară la rândul lor și începură să vâslească în liniște, fără să ridice nici măcar o singură picătură de apă. După ce vasul dispăru în întuneric, RoonuíRoonuí și cei patru războinici se întinseră pe burtă pe o pluta rudimentara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
menționat nici în orele în care Peștele Zburător se menținu la vreo trei mile în larg, căci dulgherul avea nevoie de mult timp și de mult calm ca să fixeze definitiv puntea și să ridice catargele. Miti Matái se asigura că nava redevenise cea dintotdeauna, calcula înălțimea stelelor și în cele din urmă le ordona oamenilor să înceapă să vâslească fără grabă către gură lagunei situate pe partea cealaltă a insulei, față de cea în care se ascundeau catamaranele Te-Onó. Cu luna care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]