1,115 matches
-
s-a Întors În Detroit și s-a implicat În afacerea familiei. Din când În când Desdemona Îi amintea fiului ei de datoria importantă pe care o avea față de Sfântul Hristofor, dar tatăl meu găsea mereu câte o scuză pentru neîmplinirea ei. Amânarea asta avea să aibă efecte dezastruoase, dacă e să crezi În așa ceva, cum fac eu În unele zile, când vechiul meu sânge grecesc e la cote Înalte. Părinții mei s-au căsătorit În iunie 1946. Dând dovadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cazul să le mai repetăm, cum ar fi acela că unul se sustrage oglindirii, spectacolului, gestului exhibiționist. Numărul 2 este al absenței unuia în celălalt, actorul și masca, omul și umbra lui. Masca semnalează o absență. Actorul, fără mască, o neîmplinire. Omul fără umbră este deja mort, în timp ce umbra fără om este o iluzie. Această dependență reciprocă impune niște reguli, un anumit respect pe care omul îl datorează umbrei, dar și o fatalitate indestructibilă privind perpetuarea gesturilor și, implicit, clișeizarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
uneltire la ordinea socială, ordine instaurată de cei fără Dumnezeu. Pentru că s-a căsătorit prea târziu, cu o femeie, de asemenea vârstnică (mutată din viața aceasta după ani puțini de la Încheierea căsătoriei), de aceea Fane nu a putut avea copii, neîmplinire care l-a melancolizat În toată vremea din urmă. Și În singurătate și-a purtat crucea cu demnitate și cu credință creștin-ortodoxă nestrămutată până la 11 decembrie 2012, când, devenit nonagenar, s-a mutat În lumea celor drepți. Primește-l, Doamne
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Tot În perioada foametei din 1946-1947, satul nostru a avut cinstea deosebită să primească În sânul Bisericii Sfântul Nicolae moaștele Sfintei Parascheva aduse de la Iași, fiind Însoțite de mulți preoți și de un episcop. Sătul de atâtea nedreptăți, lipsuri și neîmpliniri abătute asupra familiei noastre, i-am spus mamei că nu voi merge să mă Închin Sfintelor Moaște, care urmau să rămână În biserica noastră două zile și două nopți, chiar dacă până atunci nu le văzusem niciodată. Știu că tare s-
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cer de clătinarea catifelată a cetinilor. Mă așezam pe o bancă și peroram cu voce tare, în discursuri disperate, împotriva acelor ființe care se bucură de iluzie, care ignoră structura neiertătoare a lumii. Puțini aveau să cunoască, prin suferință, prin neîmplinire, prin refuzul orgolios al capcanei pubiene, adevărata existență, chinul lucidității. Ceilalți vor trăi, se vor iubi, vor face copii și vor crăpa fără să aibă habar că în afară de fericirea lor imbecilă mai există pe lume și alte lucruri. îmi acceptam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din locul lor și să se apropie rapid de mine. Visam că am sâni și vulvă, eram totul, bărbat și femeie, copil și bătrân, vierme și Dumnezeu, totul învelit într-o febră năucitoare. Dar, deși eram totul - câtă frustrare! câtă neîmplinire! câtă nebunie! cât dor! De parcă totul, ca să se rotunjească într-un Hipertot de negândit, de neatins decât cu tentaculele fierbinți ale febrei și pasiunii, s-ar fi acuplat cu nimicul, cu vidul ruinat și viermănos. Eram bolnav de dorul de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tristețe. Nu, Gina nu era doar o "demimondenă", cum scrisesem în jurnal. Nici n-aș fi putut să iubesc o demimondenă. Fusese crescută rău, avusese tot ce-și dorea, dar rămăsese o ființă neliniștită, predispusă, dincolo de aparențe, la suferință și neîmplinire. Unul dintre diapozitivele pe care, în camera întunecată, le proiecta pe perete (eu în semiobscuritate, cu obrazul lipit de al ei) o reprezenta în curtea Muzeului Satului, unde se ducea des, bunicul ei ocupîndu-se de folclor. Surprinsă în plan american
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
regretabil săți aduci aminte de clipele de fericire în sărăcie, suferință și ignoranță, când, practic, nu se mai pune nici un preț pe viața pământeană și ne scufundăm lent ca un Titanic românesc. Decepționat de realitatea crudă și constant indigestă, cu neîmplinirile rămase sub preșul nepăsării, unde macularea valorilor spirituale în schimbul prostituției, drogurilor, minciunii și hoției, accentuează polarizarea socială, poporul român se află în moarte clinică, aude totul și înțelege infernul patimilor rele, dar nu face sau nu poate face nimic, și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
1, București, 2006, p. 453 footnote> Creațiile sale - Romanul lui Mirel, O moarte care nu dovedește nimic, Parada dascălilor, Ioana, Jocurile Daniei - atestă un autoanalist care insistă pe disecarea stărilor sufletești și un romantic prin obsesia singurătății și prin vocația neîmplinirii. Anton Holban este modern la nivelul scriiturii și compoziției cât și prin cultul autenticității și prin tehnica analizei psihologice. Structuri narative 1. Preferința pentru nuvele În procesul epic se adaugă pe lângă acțiunea din prim-plan introducerea personajului. Conform lui W
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
publicului care a ales de fiecare dată să participe în număr mare. Un program de o asemenea amploare poate fi un fel de animal sălbatic greu de stăpânit chiar și în țări cu experiență în managementul cultural. Au existat și neîmpliniri sau evenimente greu de controlat? Întotdeauna evenimentele de o mare amploare și cu o expunere largă la nivel național și internațional reprezintă o provocare pentru orice organizator. Consider că Sibiul a făcut față cu succes acestei provocări. Organizatorii au dovedit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
pe ucenici. Preferă să plece ca să nu lucreze. “Am vândut animalele ca să nu mai fie prea mult de muncă și călugării tot nu vin”, regretă părintele Arsenie. Însă, pentru omul orașelor de azi, sprijinit pe iluzii hilare, bântuit de atâtea neîmpliniri și drame, Schitul de la Țibucani este o binecuvântare dumnezeiască. Iar Ionică a înțeles perfect rostul adânc al triunghiului în care a fost binecuvântat și merge mai departe, spre soare-răsare, ca ultimul răzeș al Măriei Sale... Urmașii Craiului - Săriiiți! Săriți, oameni buni
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
munții copilăriei, prin puterile lor școlare sau năzdravanii. De fapt, fiecare dintre noi, fiind un unicat, ne-am adus o contribuție la diversitatea lumii în care am trăit și poate că merită că aceasta trecere prin viață, cu realizările și neîmplinirile ei, să fie incrustata undeva, spre amintire. În viață, cărările oamenilor se intersectează pentru o vreme, altele diverg pentru totdeauna, iar unele urmăresc paralelismul sacru, greu de definit chiar și de mintea abstractă a matematicienilor moderni. Între aceste coordonate, unii
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93264]
-
fastă și nefastă a devenirii.” (Durand, op. cit., p.389). Ori, în Cruciada copiilor, devenirea e construită pe o simbolică nefastă, tocmai prin poetica apei, a drumului pe apă, ca un preambul al eșecului, drept imagine sortită, ab initio, neputinței și neîmplinirii. Drumul pe apă, naștere lipsită de ideea renașterii, este o epifanie a ceea ce Bachelard numește „urgia timpului, clepsidra definitivă”. Din această perspectivă, atmosfera sumbră a dramei este susținută și prin imaginea ploii de toamnă, „ploaie a morții, fără început și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
interdicția conținută în acesta: adică faptul normal de a nu putea minți. Dar ce implică această implicație? Cu alte cuvinte, ce implică apelul la sensul de adevăr? Ce esență caută el să exprime - și accentul cade pe o umbră de neîmplinire: se caută adevărul pentru că nimic nu poate fi împlinit „cu adevărat“ fără implicația de sens a adevărului, aceea de a-l căuta ca pe ceva care poate fi găsit numai potrivit cu o idee de împlinire. Astfel, adevărul cere sensul care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mai rezumă doar la memoria acestor fapte, ci are acum în vedere această soartă, ideea unei lumi în care lucrurile se împlinesc mai bine decât în lumea aceasta; ceea ce înseamnă că lumea în care trăiește omul este o lume a neîmplinirii, a unui lucru „neisprăvit“, în care ceva începe să fie, dar care nu se poate „isprăvi“ aici, în fapte lumești, ci într-un destin nelumesc, nepotrivit cu lumea înconjurătoare în care se mișcă omul. Acum, spiritul însuși este silit să
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
definitivează planul, prin toamnă, o va muta pe anul următor. Îi place. Simte că l-a acaparat. După atîtea cărți mustind a viață de uzină, vrea să scrie una în care să nu fie vorba decît de dragoste împlinirea, sau neîmplinirea umană prin dragoste. Metafora din titlu se va regăsi în existența eroinei principale, aflate la apropiata vîrstă a toamnei. Dar ezită mereu să se apuce serios de scris. Vrea mai întîi răgazul cîtorva zile la rînd, să stea undeva singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să vă eliberați de personajul feminin pe care-l purtați în cap, vă rog! face regizorul un gest larg, exasperat. Femeia căsătorită, trăind o dramă a existenței intime... Nu ăsta e filmul! Sigur că există atîtea femei care suferă de neîmplinirea în dragoste, dar pe noi ne doare altceva! Avem șansa să facem un film despre furtul intelectual; să demonstrăm, implicit, că de oamenii ăștia, pe care ignoranții îi arată cu degetul că plimbă două-trei hîrtii sau păzesc un aparat, depinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de "destin frînt", care lasă de înțeles că parcurgerea secvenței "de depășit-de atins" a fost întreruptă în mod accidental. De asemenea expresia "destin împlinit" nu se opune decât în mod aparent expresiei "destin tragic", deoarece "tragic" nu are în vedere neîmplinirea, ci o împlinire realizată prin sacrificiul suprem. * În chip simetric cu expresia "destin împlinit", care este tautologică, aceea de "destin neîmplinit" reprezintă o contradicție în termeni. Ea nu se justifică, după cum vom vedea, decât în raport cu ratarea, deci în raport cu un posibil
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
onorat proiectele și mi-am realizat posibilitățile? Mi-am folosit oare toate posibilitățile și tot potențialul meu de libertate? Am devenit "cel mai liber"? - În acest caz, când eu mă convoc pe mine pentru a răspunde în privința mea, riscul este neîmplinirea, eșecul vieții mele, iar pedeapsa pe care o suport este căderea într-o maladie de destin: lenea, impostura, ratarea, bovarismul etc. Dezonoarea, desconsiderarea nu vin din partea altora, ci din partea mea: mă desconsider, nu mă pot stima pentru felul în care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai îndrepta ceva și că, fiind vorba de o singură viață, nu mai e nimic de făcut). Proasta folosire a libertății în spațiul eului meu poate fi sancționată la limită cu sinuciderea: pentru că nu mai pot suporta spectacolul propriei mele neîmpliniri, eu, ca judecător al meu, mă condamn pe mine la moarte. În cazul în care sânt față în față cu sursa libertății mele și când acel "cineva", care mi-a dat libertatea și pe care nu îl pot determina ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ci față de cel care mi-a dat libertatea? M-am pătruns, folosind-o, de duhul ei? - În acest caz, când Dumnezeu mă convoacă pentru a răspunde în privința lui ca sursă a libertății mele, riscul nu mai este nici dezonoarea, nici neîmplinirea, ci damnarea, iar pedeapsa pe care mi-o atrag, pentru vina de a nu fi recunoscut în mine esența divină a libertății, este suferința eternă ("iadul"). În toate aceste trei scenarii ale răspunderii și vinii avem de-a face cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ne bucurăm. Este oare puțin lucru să fii ultima generație a omenirii?" octombrie - decembrie 1980 3 octombrie 1980 Meditez mereu, de câte ori îmi vine în minte cazul lui Petru, la destinele neîmplinite din cultura noastră. De câte elemente ține o asemenea neîmplinire? Dacă lăsăm deoparte problema condițiilor, a marilor factori inhibitivi externi, și ținem seama numai de natura interioară a individului confruntat cu o sarcină culturală - pe care el și-o asumă și și-o impune printr-o justă scrutare a traiectoriilor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui Hartmann (vezi vorba lui Heidegger despre el, cu mersul din stație în stație, ca tramvaiul), iar la noi, cazul lui Blaga, cu monumentalitatea lui artificială (opera văzută ca "templu" al persoanei, construcție de dragul construcției). La această categorie - "glorioasă" - a neîmplinirii, destinul este gândit în prea mare măsură ca realizare de sine a eului, opera devenind o faptă cantitativ calculată în raport cu "împlinirea vieții". Trilogia valorilor de pildă, operă obosită, apare ca realizare exterioară, ca un fel de pariu cu sine dus
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pare singura scrisă cu verva ideii spontane. În acest prim caz, autorul nu își realizează condiția de simplu mediu traversat de idee, ci se resimte excesiv pe sine ca ins, mutând accentul de pe operă pe realizatorul ei. Cealaltă formă de neîmplinire - și care la noi dă regula - vine din absența unei conștiințe ferme a destinului propriu, adică din incapacitatea de a gândi fiecare gest cultural ca element al unei coerențe de ansamblu. Viciul este aici tocmai lipsa de "construit"; viața ta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fără să selectezi oferta în raport cu unica articulație a proiectelor proprii. Această pierdere în fapte mărunte și ocazionale (cronici, articolașe, emisiuni la radio, prefețe, traduceri care îți sânt propuse - toate, forme de anexare la "întîmplările" climatului cultural) reprezintă calea curentă a neîmplinirilor noastre. Mă uit fascinat la tabloul risipirii de-o viață a lui P., omul tuturor putințelor și tuturor nevrozelor în sfera culturii umaniste; zeci de poteci, părăsite de îndată ce au fost încercate, cel mai adesea deschise de câte o mică comandă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]