1,431 matches
-
cum e cea a filozofilor ale căror dispute îi fac să se înțeleagă, în limbaj senecan, tot atât de greu ca și orologiile -, a istoricilor cărora le vine imposibil să-și respecte statutul de observatori imparțiali ai prezentului ori a poeților când neînțeleși, când "venali" slujitori ai regimurilor politice. Apoi, spre zona burlescului situațional și caracterologic, întrucât coborârea din Olimp în Infern a lui Claudius echivalează, în plan simbolic, cu pedepsirea lui prin detronarea din condiția de împărat în cea de sclav al
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de reguli, note de completare sau explicare, baze de date, înregistrări audio sau video, raportarea la educații cu rezultate bune, grile de observare sau matrice criteriale, chestionare, fișe de autoevaluare sau de autoestimare, exerciții de verificare parțială, liste cu elemente neînțelese, analize individuale sau în grup ale diferitelor sarcini rezolvate. • Instrumentele utilizate se bazează pe corelare și alternanță (grile de evaluare, matrice, liste de verificare, efectuarea de sarcini variate, lucrări aplicative, chestionare, autoevaluări, schematizări, inventarea unui dialog, reformularea de probleme, explicații
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
sensibilitate și modestie. Anul cesta se comemorează zece ani de la dispariția artistului. Primul catalog dedicat sculptorului Ioan Antonică completează incursiunile în arta românească contemporană. Ivona Aramă Ioan Antonică - cronică postumă (1937-2002) Gloria artiștilor este privită de contemporanii lor cu nedumerire, neînțeleasă și deseori cu un fel de gelozie, dar și cu admirație. În același timp, această glorie, efemeră până la urmă, este cu atât mai goală, cu cât nu este acoperită printr-un echivalent valoric al operei. Pentru artist, uitarea și topirea
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
ale unei psihologii individuale (ca Lovinescu). Prin urmare, "filosofia" vehiculată de opera eminesciană contribuie și ea, prin necesarul proces de dezindividualizare pe care îl solicită, la transfigurarea mitică a biografiei și la ipostazierea abstract-simbolică a scriitorului drept "geniu" însingurat și neînțeles. În aceeași ordine de idei, plecând de la observația că lirica lui Eminescu (o "lirică mascată") "e mai ales a eului individual", Tudor Vianu afirma, cu îndreptățire: "spovedindu-se, poetul poate adeseori să extindă eul său până la limitele unei perechi, ale
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
făcută dintr-o baionetă, pe care fetița o luă ducând-o la piept într-un gest matern înduioșător pentru inimile lor de ostași prinși într-un război pe viață și pe moarte. Fetița acum turuia ceva întro limbă cu totul neînțeleasă, dar ce mai conta. De bucurie Nenea bătu din palme uitându-se la fetița care-i vorbea în continuare păpușii sale. Din direcția gorganului pe care de abia îl părăsise, cu un zbârnâit strident, cu aripile mari ca o imensă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
greoi, alții moi și elastici, alții târâți prelung cu oftaturi adânci, dar nici unul din pașii aceia nu se opriră în dreptul său pentru a se transforma în cuvinte. Adormi și visă numai picioare, care călcând scoteau sunete sonore, într-o cadență neînțeleasă, formând o melodie liniștitoare cu urcușuri limpezi și adânci sincope. S-a trezit în ziua albă, după o oră sau două, pentru el timpul zilei nu avea importanță, geanta de vinilin cu colțuri roase pe care o găsise într-o
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
care-și scuturau spre firul sărac de apă a unui pârâu, mai mult imaginar, crengile subțiri ca o plângere continuă prin strigătul aspru al anotimpurilor. Cineva din autobuz îi arătase cu un gest temător, sau poate încărcat de o lehamite neînțeleasă dealul proptit undeva într-o latură, un deal ca oricare altul, întunecat și șters, măturat acum de ultimele raze ale soarelui care sta să scapete după creștetu-i colțuros. Odată coborât din autobuz căută cu privirea drumul care-l va duce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de lumină în odaia ceea mare, privi pe rând la cei cinci copii, două fete și trei băieți, toți mărunței care acum dormeau. S-a așezat pe marginea patului ascultându-le respirațiile ușoare, egale, întrerupte uneori de câte un cuvânt neînțeles, scos de băiatul cel mai mare care era acum elev în clasa doua. Micuța Irina dormea cu ea în același pat și acum își scosese piciorușele dolofane deasupra plapumei. O înveli cu un gest molatic să no trezească, dar nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
direct pe piele, lăsând să se vadă o parte din pieptul său mic și scofâlcit. Pantalonii strânși pe piciorul său slab se înfundau într-o pereche de cizme negre, aproape noi, pe care se așezase un strat gros de praf. Neînțeles rămase pentru noi gestul său de a-și scoate de la buzunarul de sus al hainei o floare de pădure pe care o avusese pusă acolo dintr-o cochetărie bizară și pe care o așeză cu grijă pe masă în fața sa
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
undeva departe și vorbea molcom cu cei câțiva câini care de obicei se țineau de el, fiindcă întotdeauna scotea din largile-i buzunare câte un codru de pâine sau un dărăb de mămăligă. Le vorbea ca unor oameni despre lucruri neînțelese chiar de el, dar șuvoiul de cuvinte izvora de undeva din ființa sa atât de singuratică iar el nu căuta să le oprească. „Bă cuțule, bă, de ce nu paști tu iarbă când luna e atât de albastră, lătrați ca proștii
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
lipsa; adormi seara și te trezești în zori. Atunci să ai mare grijă! Când vei fi din nou pe Pământ să nu destăinui nimănui cele văzute și trăite aici că nu vei fi crezut! Vei deveni cel mai nefericit și neînțeles teluric! Mai mult decât atât, mulți te vor considera bolnav psihic! Am înțeles. Dar cu noi, de acum-încolo, ce se va întâmpla? Tocmai am fost înștiințat că ne apropiem de Terra. Rămâi cu bine! Ne vom revedea peste un hexamer
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pricepere; măiestria meșterilor ciocănari ce băteau ritmic în nicovalele lor mici, de unde scoteau sumedenie de inele din metale și aliaje colorate, cunoscute numai de ei; copiii trențăroși, mucoși și gălăgioși ce se smiorcăiau într-o limbă stridentă, cam încâlcită și neînțeleasă; precum și ursul cu blană neagră, bătrân, greoi, ascultător, mereu flămând și cam leneș. După părerea lui Bidaru, acesta era punctul lor forte. Cu ajutorul bătrânului urs, a lui MoșMartin, care-și făcea programul numai la comandă supus și conștiincios, își câștigau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu gândul la ce i se întâmplase în București și la geanta cu cinci fermoare care stătea burdușită în fața lui, gata-gata să pocnească. Soția, care trecuse prin apropiere de mai multe ori, l-a surprins de fiecare dată bolborosind ceva neînțeles și chiar vorbind de unul singur. După părerea ei, deși cam agitat, dormise profund întreaga noapte fără a se trezi, iar acum, când dimineața era pe sfârșite, el încă se mai lupta cu somnul, încă se mai afla într-o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
tată și mamă, mi-e dor de amândoi... Mi-e dor de tine tată, mi-e dor de tine mamă cea care pentru mine ai fost și în veci vei rămâne, cea mai sfântă ființă din lumea asta atât de neînțeleasă . Dar unde sunteți voi, Doamne? Unde ați plecat și-n urmă mare jale ați lăsat? Fără voi totul e pustiu, trist și rece. în jurul meu e ca o noapte de toamnă ploioasă, fără lună, fără stele și cu vânt nebun
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
a mișcării, iar Pierre Lasserre, care în 1907 scria Romantismul francez, unde încerca să demonstreze că acest curent a dus la pervertirea gustului și a dimensiunii estetice, fără însă a nega valoarea unor scriitori romantici, a fost, în mare măsură neînțeles, opera sa fiind pusă sub semnul absolutismului ca o negare a tuturor operelor situate în afara sferei clasice). Folosind cuvintele lui Henri Peyre, se poate afirma că "a suspina după clasicism sau a aspira la ordine și armonie nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ce nu pricepe poate să aibă întrucâtva iertare, pentru că cercetând s-a liniștit. Dar cel ce, nepricepând, își născocește cele necuvenite și grăiește cele nevrednice de Dumnezeu rămâne cu osânda îndrăznelii neiertată. Căci cel dintâi poate avea din aceste taine neînțelese o mângâiere din Scripturi, ca să primească cum se cuvine cele scrise. Dar să înțeleagă ca o pildă cuvântul nostru; anume că, precum cuvântul propriu al nostru este din noi și nu un lucru din afară de noi, așa și Cuvântul propriu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
aci rezultă că El nu este o creatură, asemenea celor făcute prin El, ci substanța (ființa Sa) este mai presus decât toată făptura. Cuvintele dumnezeiești ne învață că această ființă S-a născut din Tatăl, felul nașterii fiind inexprimabil și neînțeles (nepătruns) de toată firea cea născută. Tot așa și în ce privește expresia că Fiul este deoființă cu Tatăl, rațiunea care cercetează înțelege că nu e o deoființă după felul trupurilor și nici prin asemănare cu viețuitoarele muritoare, nici prin împărțirea ființei
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nu pot cuprinde și înțelege măreția lui Dumnezeu, tot așa nici lumile cele de sus, nici cele de pe pământ, nu pot să cuprindă cu mintea subțirimea lui Dumnezeu, cum s-a micșorat printre cei mici și slabi. Că precum de neînțeleasă este măreția Sa, tot așa și subțiimea Sa”. (Sf. Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XXXII, 7, în PSB, vol. 34, p. 238) „Căci era Dumnezeu după fire și S-a făcut trup. În acestea constă întreaga taină
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
-a, în PSB, vol. 39, p. 234) „... Numai Hristos are, ca Dumnezeu, puterea să ne dăruiască toate bunătățile. Și foarte bine spune, în loc de: a fost răstignit, că a fost înălțat 58. Celor ce L-au ucis le-a ținut taina neînțeleasă, 57 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Somnul nu e încetare totală a vieții și nu e decât pentru scurt timp. Așa a fost moartea lui Iisus. Ea nu L-a desființat. De altfel, nu desființa pe oameni nici înainte de El și nici
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
adevărată a luminii celei de negrăit! Astfel, aceștia se văd unii pe alții în multe chipuri, în glorii divine multiple și variate, fiecare privește cu uimire la slava celuilalt și se bucură cu bucurie de negrăit. Vezi tu, cât de neînțeleasă și de negrăit este slava lui Dumnezeu; (este plină) de o lumină de negrăit, de taine veșnice și de bunuri nenumărate. După cum în lumea cea văzută nimeni nu poate să cunoască (toate) plantele de pe pământ, semințele și varietatea florilor; să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
bolșevică îndeplinită atunci când vom stăpâni globul pământesc."242 Or, victoria parțială din 1945 împotriva Germaniei și a Europei nu putea fi considerată de către Stalin decât o catastrofală înfrângere personală, fiindcă ratase planul cuceririi întregii Europe. Așa se explică reacția de neînțeles a lui Stalin de a nu participa la marea paradă a Victoriei, organizată în Piața Roșie, la 24 iunie 1945, festivitățile fiind conduse de înlocuitorul său, mareșalul G.K. Jukov. Istoricii au ocultat semnificația întâmplării, fiind socotită totuși ca o enigmă
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
față de copii și cu conștiință profesională se opresc, fac o rapidă evaluare a drumului parcurs, își trag sufletul și, cu atenție sporită și răbdare, o iau de la capăt. Nu este nici pedagogic, nici uman să treci în lecții peste lucruri neînțelese, pentru că acei copii care nu au reușit să priceapă unele subtilități în clasă, cu atât mai puțin vor putea să le înțeleagă singuri, acasă. Este imperios necesară lămurirea și înțelegerea noțiunilor din lecția curentă și integrarea lor în sistemul din
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
moartea înseamnă mister, înseamnă taină de nepătruns, în opoziție cu spiritul analitic, cu luciditatea atotștiutoare de care dramaturgul s-a săturat până peste cap, după cum el însuși mărturisește. Avem nevoie și de tenebre, avem nevoie și de lucruri ce rămân neînțelese, iar teatrul ar putea să ni le ofere. Simțul gravității, simțul misterului - iată ce-i cere Genet lui Roger Blin atunci când acesta se pregătește să pună în scenă Paravanele. De altfel, asimilarea spectacolului teatral cu o ceremonie închinată morților va
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
1916, Albert Einstein publica una dintre acele foarte puține cărți care contează cu adevărat În istoria omenirii, intitulată Teoria specială și generală a relativității, pe Înțelesul tuturor. Cuvîntul german este gemeinverständlich. Față de prieteni, Einstein Îi spunea, În glumă, gemeinunverständlich - „pe neînțelesul tuturor”1. Avea mai multă dreptate Einstein cel din viața privată, decît Einstein - personajul public. Mintea oricărui laic care Încearcă să priceapă consecințele teoriei lui Einstein se Îngrozește față cu viziunea asupra lumii ce decurge de acolo. Este atît de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
teorii, am putea menționa că electricitatea se explică drept rezultat - sau, mai degrabă, drept recepție - a gravitației cvadridimensionale În lumea noastră tridimensională 6. Punctul de vedere al lui Einstein asupra universului s-a dovedit, cum o prevăzuse chiar Einstein, „pe neînțelesul tuturor”. Cu toate acestea, el a provocat proliferarea unor metode de investigație care au afectat profund studiile umanistice. Se poate spune că, În afara cîtorva excepții - dintre care cea mai cunoscută este biologul D’Arcy Wentworth Thompson -, savanții nu au stabilit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]