1,466 matches
-
inclusiv al proiectelor de traducere a poeților-muzicieni Bob Dylan și Leonard Cohen) au indicat intrarea într-o nouă fază a creației. Filonul liric n-a fost însă abandonat nicio clipă. El constituie chiar axa unei cărți precum Travesti, cea mai neînțeleasă, mai neglijată, mai puțin discutată dintre prozele sale. Publicată în 1994, ea a căzut în penumbra dezinteresului general pentru literatură care caracteriza epoca. Anumite îndrăzneli privind "splendoarea și abjecția adolescenței" - cum spunea un text de pe coperta a patra a cărții
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
scăpat la urmă de președintele vremii, ca să fie rearestat în 24 de ore, la protestele generale, și iar eliberat, și iar dus la Jilava, - tamjă mare. Parcă am fi avut de a face cu un mare matematician, ori poet rebel neînțeles. Pe spații mai întinse, lucrături ca acestea se pierd. La noi, țară mică, veșnic alarmată, intrată la idei, ele se văd numaidecât. Nu mai spun că nici naivi nu suntem. * Noroc că acel președinte era, când nu trebuia să fie
Eliberarea șefului vișiniu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9682_a_11007]
-
îndeplinindu-și corect, dar fără pasiune, celelalte obligații. Că intră în competiție nu cu băutorii de iluzii literare din restaurantele bucureștene, ci cu Umberto Eco și cu Thomas Pinchon. Și mai ales că are succes, inclusiv în străinătate, nefiind un "neînțeles" sau un "nedreptățit", așa cum se proclamă, cu delicii masochiste, atâția dintre ratații de azi. Iritarea multora a fost stârnită acum câțiva ani de apariția romanului Orbitor, care, ca un diapazon de argint al scrisului, i-a obligat să-și aducă
Jos Mircea Cărtărescu! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16046_a_17371]
-
să te întorci mereu în propria-ți familie ca un om care nu are unde să doarmă... să-ți lovești propria femeie, trezită brusc din somn, și... cînd? Cînd anume? Atunci cînd te crezi cel mai frumos, mai singuratec, mai neînțeles... atunci cînd ești cu adevărat singur, neînțeles și frumos (inimile vulgare spun 'amețit' sau 'beat' pentru că nu-ți suportă flacăra nouă din priviri!), da, tocmai atunci să-ți lovești femeia, amanta, femeia... aceasta să fie singura revoluție pe care poți
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
familie ca un om care nu are unde să doarmă... să-ți lovești propria femeie, trezită brusc din somn, și... cînd? Cînd anume? Atunci cînd te crezi cel mai frumos, mai singuratec, mai neînțeles... atunci cînd ești cu adevărat singur, neînțeles și frumos (inimile vulgare spun 'amețit' sau 'beat' pentru că nu-ți suportă flacăra nouă din priviri!), da, tocmai atunci să-ți lovești femeia, amanta, femeia... aceasta să fie singura revoluție pe care poți să o faci, singura dreptate?! Tu, în
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
și într-un caz și în celălalt, din pricina întîmplărilor povestite, a temelor și motivelor pe de-o parte, dar și din cauza registrelor discursive pe de alta: ironia, sarcasmul sunt adesea fals înțelese în Germania, respectiv prost înțelese sau mai degrabă neînțelese. Foarte repede oamenii se simt vexați. Dar mai există o atitudine pe care o găsesc foarte superficială: cînd interlocutorul sau cititorul recurge la formula Ich kann damit nichts anfangen (Nu înțeleg, nu am de unde s-o apuc)... Deci, cele spuse
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
necesitate criticul nu o pune în discuție. Ce îl intrigă pe C. Stănescu este ciudata pasiune resentimentară a unor revizuitori, care normal ar fi fost să procedeze în liniște și cu spiritul limpede. Cu atât mai ciudate și mai de neînțeles îi apar criticului resentimentele atunci când ele îi vizează pe Sadoveanu, pe Arghezi, pe Călinescu, pe Vianu, pe Camil Petrescu. Omenește vorbind, ce ar mai putea să aibă cineva de împărțit cu aceștia? C. Stănescu nu este un apărător necondiționat al
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
dus la scrierea unei proze, de-a lungul anilor, și am plasat respectiva bucată la sfârșitul cărții. Încet-încet, am încercat să refac drumurile care m-au condus spre acea proză, publicată în 1982. Cartea nu a fost prea bine primită: neînțeleasă, a fost considerată ermetică, așa că eu va trebui, deși n-aș vrea s-o fac, să cobor ștacheta și să scriu o carte populară. Nu-mi convine ! De la fraza exigentă va trebui să ajung la niște artificii gazetărești. - Nu spun
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
nepăsător de a le lasă în voia sorții. Ea construiește, din abstracții, un fel de castele de nisip, pe care cititorul le vede mereu năruindu-se pentru a fi înlocuite de altele. Sunt scurte năzăriri de frumusețe, producătoare de nostalgii neînțelese. Lipsește muzică esoterica a poeziei lui Ion Barbu, lipsește răsfățul lingvistic zeiesc la care se deda Nichita Stănescu, dar ni se oferă în schimb un element de atracție care nu este nici el de disprețuit: un spectacol dinamic al inventivității
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]
-
cu cei din jur, mai ales cu cei pe care nu-i cunoștea. Revolta care se aduna în el va răbufni în 1920, când se izolează de compatrioții participanți la războiul cu Rusia. Spaima de serviciul militar sau o lașitate neînțeleasă l-au plasat în marginea evenimentelor. Se înstrăinează astfel și pentru prima dată, umilit și indignat, se refugiază în anarhie și cinism, împotrivindu-se în felul acesta statului și altor evenimente de asuprire colectivă a individului. Acum, va redacta și
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
a Mediteranei are un specific al său - rezultat firește din poziția geografică -, despre care Giuseppe Tomasi di Lampedusa scria: " Această violență a peisajului, această cruzime a climei, această continuă tensiune vizibilă pretutindeni, aceste monumente ale trecutului, pe urmă, mărețe, dar neînțelese, pentru că nu au fost clădite de noi și care se înalță în jurul nostru asemeni unor grandioase fantasme tăcute; toate aceste ocârmuiri, debarcând înarmate de cine știe unde, numaidecât slujite, repede urâte și veșnic neînțelese, care nu s-au rostit decât prin opere
Căutându-l pe Bălcescu la Palermo by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7623_a_8948]
-
aceste monumente ale trecutului, pe urmă, mărețe, dar neînțelese, pentru că nu au fost clădite de noi și care se înalță în jurul nostru asemeni unor grandioase fantasme tăcute; toate aceste ocârmuiri, debarcând înarmate de cine știe unde, numaidecât slujite, repede urâte și veșnic neînțelese, care nu s-au rostit decât prin opere de artă, pentru noi enigmatice și prin foarte concreți storcători de biruri cheltuite apoi aiurea, toate acestea au format caracterul nostru, care rămâne, astfel, condiționat de fatalități exterioare, ca și de o
Căutându-l pe Bălcescu la Palermo by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7623_a_8948]
-
pregătește... În vreme ce locotenentul se așază la masă, fata groparului se cuibărește lângă sobă, fără a-l pierde din ochi, „parcă ar fi fost fermecată”. De altfel și Apostol, mâncând, o privește pe furiș, „întâi cu curiozitate nerăbdătoare, apoi cu un neînțeles sentiment de duioșie”. Naratorul romanului profită de momentul de grație, în care o lumină „blândă și ispititoare” inundă scena, pentru a reaminti că Bologa a fost întotdeauna timid cu femeile, neîncrezător și neîndemânatic. „Chiar Marta, și chiar după ce s-au
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
lacrimi care nu va uita niciodată privirea ei inexpresivă fără sentimente ochii reci și seci și goi ai unui om care a plecat din lumea aceasta într-o lume neștiută de cei care nu au fost atinși de demență... Cel neînțeles Un nebun în cămașă de forță iese alergând de pe ușa secției de psihiatrie se oprește brusc în fața avizierului de lângă spital și citește "articolul cu privire la integrarea în societate a celor bolnavi psihic" izbucnește în lacrimi și spune nu vreau să mă
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8617_a_9942]
-
să conștientizeze suferința provocată celorlalți și să o transfere asupra sa prin culpabilizare purificatoare datorită memoriei. Pierzînd-o în cele din urmă, odată cu identitatea eroică, Odiseu își găsește pedeapsa și izbăvirea în uitare și rămîne doar un glas care transmite cuvinte neînțelese. David Torres supune unui proces de distorsionare și degradare pînă la dispariție finală nu doar mitul odiseic, ci și toate celelalte mituri ale lumii clasice. Un alt plan al narațiunii, avîndu-l ca protagonist pe Telemah, reia la alt nivel tema
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
pagini din final intitulată chiar De ce iubim femeile e o minunată scrisoare adresată bărbaților ce au uitat sau care nu au știut niciodată cum să privească femeile în acel amestec extraordinar de erotism, tandrețe, delicatețe, cruzime, ipocrizie și neînțeles. Mult neînțeles. (Desigur, n-ar strica și ca femeile să citească acea listă și să ia niscai notițe!) Povestirile din această carte (deși nu toate textele sunt propriu-zis povestiri) sunt îndeajuns de variate pentru ca fiecare cititor să-și aleagă drept favorită alta
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
multă vizibilitate nu e un inconvenient prea mare. După ce a tot gustat farmecul underground-ului la edituri ca Pan, OuTopos, Junimea, Versus, T, el iese acum la lumină printr-un volum, Nicolina Blues, publicat la Cartea Românească. Ceva din aura poetului neînțeles, ostracizat, într-o societate strâmb întocmită, se pierde. Se câștigă în schimb posibilitatea de a lărgi semnificativ aria dialogului și confruntărilor artistice; de a ieși din acel suc propriu în care orice scriitor se simte perfect, dar numai până la un
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
de expediție oficială de evacuare ce eșuează într-o ceață neverosimilă. Conflictul nu este de fapt unul politic, ci unul între o lume puternic naturală, satul vechi, Matiora, fiind o insulă suficientă sieși ca resurse și peisaj, și lumea de neînțeles a orașului, despre care bătrînele povestesc din auzite cele mai mari năzdrăvănii. Și totuși...cel din urmă adăpost rămas întreg în satul pîrjolit, acolo unde bătrînii se adună în cea din urmă noapte petrecută pe ostrov, este o veche baracă
Despărțirea de Matiora by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17160_a_18485]
-
a unei cești cu cafea, Brumaru suspendă sau pune între paranteze ceea ce îl incomodează, jenează, plictisește, irită, obținând un interval de timp pur. În minutele și orele epistolare, confesiunile și văicărelile simpatice sunt o formă de expresie a artistului, desigur, neînțeles (Dan Laurențiu nu-i publică versurile în "Cronica" ieșeană, Mihai Ursachi strigă după el: "Poetul Bulion!") și căutând acel gust fin și mintea analitică a marelui critic capabil să-l perceapă. Și fiindcă "andrisantul" nu răspunde la scrisori, preferând să
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
a unei cești cu cafea, Brumaru suspendă sau pune între paranteze ceea ce îl incomodează, jenează, plictisește, irită, obținând un interval de timp pur. În minutele și orele epistolare, confesiunile și văicărelile simpatice sunt o formă de expresie a artistului, desigur, neînțeles (Dan Laurențiu nu-i publică versurile în "Cronica" ieșeană, Mihai Ursachi strigă după el: "Poetul Bulion!") și căutând acel gust fin și mintea analitică a marelui critic capabil să-l perceapă. Și fiindcă "andrisantul" nu răspunde la scrisori, preferând să
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
a strecurat ca un hoț/ bătrân în casă și în suflete lumânările se stinseseră/ una câte una și n-am mai găsit-o de atunci/ nicăieri pe Oona și nici ușa n-am mai/ lăsat-o deschisă" (Ceva neștiut și neînțeles). Cu câteva excepții (deja citata Scrisoarea plus Toată seara), restul poeziilor din Așa cum a fost sunt mult sub nivelul celor din cercul Oonei. Cu toate că Daniel D. Marin are un bun potențial liric, versurile ce urmează nu pot reține atenția cititorului
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
studentul Mircea Eliade ("Memorii", Humanitas, 1997). Cred că m-aș fi legat mai mult de el dacă n-ar fi existat Nae Ionescu. Nae, cu strălucirea construcției spontane a gândului filosofic în fața studenților, eclipsa "vocea sugrumată de o emoție secretă, neînțeleasă" a lui Mircea Florian. Dar magiei discursului naeionescian, i se opunea edificiul unei gândiri sistematice, îndelung elaborate a autorului "Recesivității". De la Titu Maiorescu, poate, cultura română nu mai avusese un spirit critic mai cuprinzător decât Mircea Florian. Am fi tentați
Mircea Florian - nedreptatea unui destin by Oana-Georgiana Enăchescu () [Corola-journal/Imaginative/15376_a_16701]
-
extraordinare cărți decît subcapitolul Vapoarele. Revolta cailor (...) Aflăm și pretat a fi cu toții, înfometați pe o insulă-închisoare, sub conducerea unui "rege nebun", pînă în decembrie 1989... ( Desigur, cheia mitologică e preferabilă: Constantin Pierdutul I-ul rămîne un geniu matematic neînțeles, un dicomesian care, din pricina lipsei de instrucție, a sfîrșit nebun, ca pensionar al Bodegii Armeanului, patronată de Iapa-Roșie. Eu n-am făcut aici decît a propune și o altă perspectivă de receptare decît aceea a majorității comentatorilor...).
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
fie el aflat la frontiera dintre ficțiune și nonficțiune. Iată, deci, tema scriitorului, a morții nu doar limitată din punct de vedere etnic, dar extinsă în perspectivă umană. Vom vedea cât de polemică ajunge această temă, într-o istorie deopotrivă neînțeleasă și a neînțelegerii: Ť"Așadar, vrei să scrii o carte", s-a interesat Roland curios: "Ce te interesează?" " Cauzele dispariției noastre." "Aha, aha, deci vrei musai să critici!" Nu putea lipsi nici tema limbii, în particular tema limbii germane, salvată
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
Gabriel Dimisianu Bunul-simț ca paradox Nu este ușor să trăiești în lumea noastră literară, respirând, alături de componenții ei, fumurile vanităților creatoare și noxele veleitarilor. Nu e deloc simplu să găsești o formulă de conviețuire socială cu atâtea genii neînțelese câte numără literatura autohtonă, cu atâtea grupuri și grupuscule convinse de dreptatea lor definitivă și cu atâtea individualități pentru care limba română e un culoar prea strâmt, și totuși frecventabil. Climatul acesta nu e de dată recentă și nu-l
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]