945 matches
-
1955 Vreau să calc pe creasta vieții, muchie de cuțit în zigzaguri esen țiale între cele două lumi prăpăstioase ale relativului și aproximativului... Nu mai vreau să fiu rostogolit alături de alții, bob lângă boabe, de puhoiul necurmat al vieții, în neștire, în indiferență, fatalmente, năuc! 27 septembrie 1955 S-a întors Florino. Aceasta m-a mai liniștit, căci în seara asta, prima de la întoar cerea mea, mi-a fost greu: mă chinuie gândul împrăștierii mele între atâtea treburi, cărora pesemne nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sufletească, faptul de a fi scris și de a scrie în continuare aceste lucrări de largă respirație, senzația de împlinire totală pe care i-o dădeau, înțelepțindu-l și liniștindu-i la rândul său zbuciumul sufletesc... Am stat de vorbă în neștire, atât ne era de bine, până aproape de orele trei noaptea și ne am despărțit cu promisiunea de a ne mai vedea și de sărbători, văzând și făcând, urmând să ne telefonăm. În duminica Paștelui, mi-a dat într-adevăr un
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ce se întâmplă acolo. A priceput. Iar din ochii ei albaștri, blânzi și buni lacrimi de fericire se prelungeau pe obrajii reci, căzând în stratul de omăt bătătorit. Copiii mei... Copiii mei... Eram fericiți, cu lacrimi în ochi, strigând în neștire: Mama! Mama! Am înconjurat-o cu brațele așa ca și cum am fi dansat într-o horă, iar mama ne săruta pe fiecare în parte cu lacrimi în ochi, repetând mecanic aceleași cuvinte: Copiii mei... Copiii mei... Leu se uita la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Statornic arde în orice seară Capăt de osie, steaua polară." (N. Labiș) La întoarcere am trecut prin aceleași "furci caudine", numai că de această dată se prezentau sub formă de bice sau harapnice având forma unor reptile aeriene, lovind în neștire, simultan, fără nicio deosebire tot ce întâlneau în cale. Trâmbe lungi de zăpadă zgrunțuroasă ne loveau permanent, fără pauze, fața, mâinile și întregul corp de la cap până la picioare. Dar acum eram împreună cu mama, iar ghidul nostru neprețuit ne inspira o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
furat salcâmi din plantație? Aud? Nimic? Ei, vă arăt eu vouă, pui de legionari! A pus mâna pe bastonul cauciucat și a început să ne lovească pe unde nimerea. Spune mă, de câte ori, spune mă, spuneeeee! Și ne-a lovit în neștire până când, nemaiputând suporta loviturile primite, am căzut la podea toți patru. S-a oprit și el, mirat și foarte dezamăgit și revoltat de faptul că dispăruse "obiectul" cercetărilor sale detectiviste și că nu-și mai putea demonstra abilitățile și performanțele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și din momentul acela s-a jurat în sinea lui să nu mai bată niciodată la nicio poartă câte zile-o mai avea de trăit. Cu bocancii lui grei de fost polițist, picioarele-l duceau fără voia lui, călcând în neștire pe trotuarul fierbinte și dușmănos. Din mersul lui automat, inconștient s-a oprit fără să-și fi propus acest lucru în mod rațional sub un copac mare cu o umbră deasă care te ademenea la un binemeritat popas pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
unei înșelătoare scăpări. N-aveau nicio șansă. Erau mari, aproape cât o pisică, de parcă ar fi fost clonați undeva, pe o altă planetă, puternici, cu ochii mici și răi ce scânteiau și te sfredeleau cu o ură înfricoșătoare. Loveam în neștire, automat, aproape inconștient, cu brațele obosite, transpirat, mânjit din cap până-n picioare de sângele împroșcat, precum și de terciuiala aia scârboasă obținută din loviturile apocaliptice rezultate din trăsnetul unei lopeți vâjâitoare. Lovitură după lovitură aplicate cu forță, fără milă și sângele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
muchie de cuțit. Ar fi fost suficient ca surioara mea, ieșind în curte, să se ia cu joaca, apoi, atrasă de mirajul necunoscutului, al primelor descoperiri din viața ei de copil, s-o apuce de-a lungul uliței, mergând în neștire și uitând de bebeluș. Ce s-ar fi întâmplat? Nou-născutul ar fi orăcăit până la epuizare și, la întoarcerea de la muncă, în locul unui copil viu, mama ar fi găsit cadavrul celui pe care îl purtase nouă luni în pântece și care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
parte, zece pe cealaltă. Feli și le-a făcut prietene pe mai toate fetele. Se ducea pe la ele să le ghicească în cafea, fumau împreună la oficiu, jucau cărți, vorbeau cu orele. Eu stăteam în cameră și citeam, citeam în neștire, aproape fericită. Doar seara se arăta dincolo de fereastră, dacă uitam să trag perdelele, câte un masturbator de care mi se făcea frică. Important era să-ți păstrezi sângele rece și să te duci să tragi perdeaua, ca și cum nimic nu s-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
să te apuci de așa ceva. Eroul ajunge la Facultatea de Litere, își face un cerc de prieteni, adoratori ai lui Nichita Stănescu (firește !), cu care amici poartă lungi discuții literare și meta fi zice, joacă jocuri sadic- dostoievskiene, bea în neștire și scrie poezii. Îl are, printre profesori, pe un oarecare Cărtărescu, care-l ajută să publice cîteva texte într-o antologie cu mai mulți autori. Cunoaște iubirea, care i se pre zintă, ca unui copil freudian sau ca lui Maitreyi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
căruia îi dăduse viață. Chiar și aerul pe care îl respira, răsuflerea ei, viața ei i le-ar fi dăruit. Uneori inima îi bătea zadarnic, fără vreo speranță și se simțea ca o buruiană veștejită. Începea să se roage în neștire: Doamne oare există vre-un loc unde tu să nu fii? Mi-e teamă de o separare prin moarte de copilul meu. Gândurile mele devin halucinante, cu înălțări și căderi succesive, apoteotice, ca o roată care se mișcă de sus
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sufletul în palmă, istovită iubirea-i devenise ca o piatră ascuțită într-un pantof cu un tăiș dureros. Sub tăcerea timpului, într-o nedumerire totală, plasa țesută ca de paianjen ucidea fără milă culorile vieții. Ca un rug fumegând în neștire, într-o imensă disperare fără glas, cenușa fiecărei zile adâncea gândul despărțirii, fiecare așteptând ca celălalt să facă acest pas greu. Își doreau să asculte șoapte de iubire, să îi atingă mâini visătoare și să nu le mai fie frică
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ce sens vrea ea. „Chiar dacă unele lucruri sunt dificile, nu sunt și imposibile”, își spuse ea ca pentru sine. „Dumnezeule!”, o trecu fiorii. Situația ei de față semăna cu cățăratul acela cu frânghii și crampoane, când pipăi cu piciorul în neștire să găsești un sprijin pentru a ajunge acolo unde trebuie. Dar nu-i era frică. Dispăruse teama ca prin minune. Se simțea ca pe un teritoriu al ei și avea toată energia de care avea nevoie în perioada aceea. Își
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca pe o picătură de apă ca să rămâi în permanență un balsam în sufletul meu. - Da! Și eu te iubesc, zise Alin căutând cu mâinile înfierbântat de plăcere un loc pe trupușorul ei gol unde vroia să se topească în neștire. Se apropie tot mai mult de sânii ei necopți ca două pere și își topi jarul buzelor pe ei, rămânând câteva momente tăcuți unul lângă altul. Nici frunzele nu se mai mișcau, nici păsările nu mai zburau, doar timpul îi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vremuri de restriște. Mamina 19/1947 I Joi seara, 4 decembrie [1947] Nu gândeam azi dimineață să am atâtea să-ți spun în astă seară. Am fost la Tante Margot pe o ploaie măruntă și deasă; curgea de sus în neștire; pe jos băltoace, pe de laturi mașini și eu pataugeam fără umbrelă, sumbră și concentrată. Am mers de la tramvai prin ploaie ca de la casa ta la „Reg[ina] Maria“, poate mai mult; am ajuns în fața unei case cu portal; am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am ajuns acasă, eram roșie la față și gâfâiam, Suze începuse să plângă, iar Ernest se uita la mine ca la o criminală în serie sau așa ceva. Și apoi, chiar și după ce a fost hrănit, a continuat să țipe în neștire toată seara... — Iisuse! zice Danny, intrând în hol. Ce-ai pățit? Arunc o privire în oglindă și tresar, șocată. Sunt palidă, stoarsă de vlagă, am părul pleoștit și ochii goi de orice expresie. Evident, nu m-a ajutat în nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o dată. După cruzimea omului - cruzimea naturii. Batjocorirea dintotdeauna a celui (a celei) care urcă Golgota. Ca și cum, la o pomană, prea puțin creștinească, cineva i-ar fi azvârlit, în derâdere, în loc de o bucată de pâine - o piatră. Străină, zgribulită și-n neștire, Privea la chipu-i nalt și depărtat, Iar luna plină, lunecând subțire, După colini a dispărut treptat. Și cum atunci când cineva-n ogradă Drept pâine-i zvârle-o piatră dinadins, Ca stele mari de aur în zăpadă, Cățeaua ochii triști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu urlet lung peste grădină. Crai nou aluneca ascunzându-se subțire după colină. Surd, ca și cum i-ar fi aruncat o piatră, pentru a râde de ea, ochii cățelei se învârteau: două stele de aur în nea. Blaga Privea ceru-n neștire, Scheunând amar, În timp ce luna subțire Se pitea după-o culme-n hotar. Umilă, smerită, parcă datoare, Când unul, altul o mai lovea, Aștri blânzi, licăreau prin ninsoare Ochii ei de cățea. I. Olteanu La Berlin, în 1922, recitând această poezie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de obicei prin mânie, transferând responsabilitatea pe seama amantului care devine, pe moment, respingător, oribil). Copleșit de scârbă, de o scârbă de sine însuși, Ion, "pierzându-și mințile", lăsând în urmă mirosul de grătar și mireasma de liliac, a rătăcit în neștire până spre dimineață. A ajuns acasă în zori. "Se uita parcă uimit la gardul vopsit în verde. Deschise portița care scârțâi, trist." Ajuns în casă, tânărul bău cu sete apă sălcie dintr-o cană de pe lavoar, se spălă, tremurând, își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în zori. "Se uita parcă uimit la gardul vopsit în verde. Deschise portița care scârțâi, trist." Ajuns în casă, tânărul bău cu sete apă sălcie dintr-o cană de pe lavoar, se spălă, tremurând, își scoase haina, uzată, o perie, în neștire, își scoase cravata și, tremurând, scrise cu febrilitate trei scrisori, scoase briciul, îl șterse cu grijă, pe urmă, tot așa, în neștire, arse scrisorile în scrumieră, își aprinse o "Națională", trăgând fumul cu nesaț. Mai liniștit, a scris pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sete apă sălcie dintr-o cană de pe lavoar, se spălă, tremurând, își scoase haina, uzată, o perie, în neștire, își scoase cravata și, tremurând, scrise cu febrilitate trei scrisori, scoase briciul, îl șterse cu grijă, pe urmă, tot așa, în neștire, arse scrisorile în scrumieră, își aprinse o "Națională", trăgând fumul cu nesaț. Mai liniștit, a scris pe o hârtie, cu litere mari: "Nu meriți nici un rând". A mai fumat o țigară, apoi, legând o funie de cârligul lustrei din tavan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
noi, magazine care să vândă bătrâni înțelepți? Tot așa și cu mofturile care pretind nu știu ce excese de politețe pentru bătrâni. Ați văzut ce efecte a avut prea bunul tratament aplicat cazului de referință Dic?... S-a apucat să trăiască în neștire, ba, și mai rău, a căzut pradă unor instincte rușinoase care, la urma urmei, cam tot acolo duc, dacă luăm în considerare elementul de bază, adică tot demografia. Nu-s bune nici aceste politețuri, trebuie să recunoaștem... Ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o agitație vecină cu demența. Poetul zgâlțână nervos fereastra iubitei ca să-i arate cum plouă cu frunze, bolnavii isterizați răcnesc la ploaie, vitele rag, răcnesc și nebunii și înnebunesc oamenii normali, cetățenii delirează, vorbesc singuri pe drum și râd în neștire, cuprinși de un răget intern asemeni osândiților din cercul al treilea infernal care urlă în bătaia ploaiei. Ca supreme condensări ale teroarei de umid sunt de citat Lacustră, halucinație a unui diluviu ce izbește cu valuri de apă pe adormit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ce? Tu mă întrebi pentru ce? Pentru nerozia care ai făcut-o tu, pentru ca să evit nenorocirea pe care ai cauzat-o tu din neglijență. Se poate atâta distracție! Atâta nebăgare de seamă! O scrisoare de amor s-o arunci în neștire într un buzunar cu batista, și s-o pierzi ca și cum ai pierde o hârtie indiferentă, ca un afiș, după ce ai ieșit de la reprezentație... La atâta lipsă de judecată, să ți spui drept, nu m-așteptam! Ce Dumnezeu! Ești femei în
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
directorul economic din centrală și contabilul-șef al acesteia pentru majorarea sumelor alocate. Intervențiile nu prea au rezultate și, dacă totuși au, ele sunt nesemnificative. Se scriu în schimb sute și mii de hârtii, se dau telefoane și telexuri în neștire... Conform dispozițiilor legale în vigoare, orice comandă internă nu poate fi lansată decât pe baza unui plan aprobat și cu finanțare asigurată. În aceste condiții, obiectivele de plan tehnic prevăzute pentru primele trei luni ale anului în întregime sau parțial
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]