11,252 matches
-
ministrul României a declarat că speră totuși, ca visul să se încheie în câteva zile, prin numirea în funcție a unui "ministru plin" și că un secretar de stat va asigura condurea ministerului. În condiții cu totul și cu totul neașteptate, mi s-a îndeplinit visul de a fi ministrul Justiției. Sper însă că foarte repede, în câteva zile, se va și încheia visul acesta și vom avea un ministru plin al Justiției, pentru că este necesar acest lucru," a menționat Victor
Ponta: Mi s-a îndeplinit visul de a fi ministrul Justiției by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/43067_a_44392]
-
occidentale? Probabil că un instinct superior și ascuns, ținînd de inspirația pură, l-a condus spre cultura apuseană. Luînd ca textbază varianta slavonă a Bibliei, familiar fiind al Septuagintei, Dosoftei părea integrat lumii răsăritene: dar n-a fost așa! Introducerea neașteptată, aproape subreptice, a prozodiei occidentale în versul românesc incipient s-a cuplat fericit cu structura etimologică a lexicului poetic dosofteian, latin în proporție strivitoare. Se producea astfel actul fondator, greu de consecințe, al poeziei noastre culte. Intuiția profundă a poetului
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
sînt marginalizați - discriminați am spune - și uneori utilizați ca lăutari, ceea ce ei acceptă ca să-și ușureze stagiul militar. Ulterior G. Brăescu și Camil Petrescu îi prezintă în război (primul mondial) cam în aceleași ipostaze care nu exclud însă, în situații neașteptate, un eroism nebănuit. Într-o povestire de front a lui Brăescu nimeni nu îndrăznește să-și riște viața ca să aducă leșul căpitanului căzut în cîmp deschis. Singur Burdulea, țiganul adesea disprețuit, iese din tranșee și îi face pe inamici să
Personajele – etnii și naționalități. Țiganii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4320_a_5645]
-
în discordie teoretică de la prima pînă la ultima pagină, este un caz nefericit: un exemplu de uriașă erudiție pusă în slujba unei platitudini metafizice, deoarece „în cazul lui Spengler se împletește o extraordinară informație și putere de a face asociații neașteptate în materie de istorie cu o lamentabilă viziune filosofică.“ (p.64) Lamentabilă sau nu, viziunea aceasta îl nemulțumește acut pe Noica, mai ales prin tonul de profeție neagră cu care vestește decăderea unui modus vivendi pe care păltinișeanul îl consideră
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
și de a mă privi resemnată, întrebătoare, cu ochii ficși. Ce voia de la mine? Am încercat s-o uit și nu pot. E o prostie, nu sînt în stare. La început trăiam un fel de muzică. Fusese o victorie rapidă, neașteptată, de care nu puteam să nu mă bucur. Ada era a mea și mie prea puțin îmi păsa de sufletul ei. O învinsesem și gata. Eram nedumerit. La vîrsta mea pasiunile încep să-mi pară ridicole. Dar e și nespus
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
a fost invitat la Bruxelles în cadrul Festivalului european Europanova, iar în luna noiembrie, actorii Medeea Marinescu și Marius Manole au jucat aceeași piesă la Paris. Personajele, Camila și Manuel, sunt fermecătoare prin sinceritatea și prin inventivitatea lor în situații complet neașteptate, iar prin atmosfera feerică cu multe substraturi emoționale, spectacolul „Fă-mi loc!” este o comedie exuberantă, din care spectatorul devine parte integrată chiar de la primul moment, de la călătoria scurtă cu prea multe bagaje. Povestea din tren dintre cei doi necunoscuți
Ia-ți porția de cultură și umor la "Fă-mi loc!" () [Corola-journal/Journalistic/43432_a_44757]
-
parodii ale diferitelor forme de dans la modă de-a lungul timpului, de la tango la rock. Cei doi au fost tot timpul plini de vervă, iar ea de-a dreptul încântătoare. Tot ca o parodie, dar cu mijloace cu totul neașteptate, cu mijloacele tehnice ale unui șantier - scară dublă, betonieră, roabă, plăci de carton, sape, nisip și pietriș - și-au conceput performance- ul intitulat Don Kiewicz & Sancho Waniec (cu trimitere la Don Quijote și Sancho Panza) și Agata Maszkiewicz (PL) și Magdalena
eXplore dance festival (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4211_a_5536]
-
cele mai umile și obișnuite poartă în ele o inocență absolută, pe lângă care omul modern trece nepăsător. Muzeul constă în trei etaje de vitrine sau, mai bine, de cutii, 83 la număr, luminate din interior, pline de lucrurile cele mai neașteptate și mai emoționante. La origine se află un roman de dragoste publicat de Pamuk în 2006, în care eroul, Kemal, căsătorit cu o femeie bogată, se îndrăgostește de tânăra Füsun, pe care o pierde însă din cauza indeciziei de a divorța
Muzeul lui Orhan Pamuk () [Corola-journal/Journalistic/4221_a_5546]
-
neapărat old school. Cu toată strivitoarea ei tradiție culturală, ideea e una de actualitate. Cu diferența, subliniez, că la el, ca și la Schiller, nu autorul e catalogat astfel, ci produsul final, poeziile. E o nuanță nicidecum neglijabilă. Și nicidecum neașteptată. Pentru Sociu, poezia e simultan și obiect, și subiect al scrisului. Asta, fără a fi autoreferențială la modul steril. Și în general fără a fi autoreferențială. Problema trebuie pusă în alți termeni atunci cât avem de-a face cu asemenea
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
pare forțat termenul, însă ce se întâmplă în și între instituțiile din România în ultima vreme, întrece orice imaginație. Iar justiția pare teatrul fără sfârșit al interpretărilor, declarațiilor și schimbului de replici. Ce m-a uimit foarte tare astăzi este neașteptata decizie a CSM... Eu cred că cerința decentă și de bun-simț, fără tendențiozitate sau politicianism, era să sesizeze Inspecția Judiciară pe felul în care sunt transmise presei informații din dosare cu mare încărcătură politică tocmai în momente cheie”, a scris
Gorghiu: Ce se întâmplă în și între instituțiile statului întrece orice imaginație () [Corola-journal/Journalistic/42940_a_44265]
-
se mișca goală, și orice poziție de-a noastră pe fotoliul teatrului devenise brusc nepotrivită, chiar și unde ne țineam mâinile. Eu îmi forțam ochii să privească întreaga scenă, dar ei căutau trupul în toate detaliile lui, pentru a prinde neașteptatul dar. Mai aveam și o vagă senzație că va dura puțin, eram deci cuprins de grabă și de un sentiment de neplăcere atunci când ea începea să se apropie de tunică. Pe care totuși o lăsa mereu pe jos, îndepărtându-se
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
atât de neobișnuită era formula lui. Această schimbare de atitudine nu e lesne de explicat. Am recitit romanul cu ocazia reeditării în seria de la „Jurnalul Național”, în 2009, când am scris și prefața, fără să am un răspuns la întrebarea neașteptatei lui actualități. Nu e un roman care se citește ușor. Stilul e prețios și arhaizant iar subiectul nu poate fi povestit în două cuvinte. Lumea descrisă e de mult apusă. Ediția din urmă are glose mai la fiecare pagină. E
Craii de Curtea-Veche, din nou la modă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4445_a_5770]
-
la Liga Națiunilor și oferind colegilor săi străini veniți în România cu pantahuza sau în anchetă o somptuoasă și sibarită vizită la castelul lui istoric din Ardeal”. Există o evoluție în toate. Ce răspuns mai bun să dau întrebării despre neașteptata actualitate a Crailor de Curtea-Veche decât acela că regăsim în romanul lui Mateiu I. Caragiale copilăria naivă a epocii noastre, cu farmecul acela de neșters al lucrurilor vechi, în care ne recunoaștem fără totuși să ne identificăm?
Craii de Curtea-Veche, din nou la modă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4445_a_5770]
-
ei, sau dacă va fi o modestă reproducere în care subzistă doar contururile. Ceva asemănător mi se întâmplă și mie atunci când deschid paginile revistei „Vanity Fair”. Nu are importanță despre ce voi citi, deoarece că știu că va fi ceva neașteptat. Există un bun gust al mondenității care nu trebuie disprețuit. Dimpotrivă, el trebuie cultivat și admirat. În jocul de oglinzi al culturii noastre popular-elitiste nu știi niciodată cine este fotograful și cine e cel fotografiat. După cum s-ar putea să
De ce m-am abonat la „Vanity Fair“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4448_a_5773]
-
Dan Hăulică I-am deslușit demult o valoare de epigraf - definitivă, în candoarea ei aparentă -, unei mărturisiri neașteptate, aparținîndu- i lui Ștefan Luchian. Se ivea amical, într-o scrisoare trimisă de la Moinești, unde pictorul, la zenitul acuității sale, nu-și cruța puterile, se așternea într-un umblet epuizant pe cît de rodnic. Smulgea acolo suferinței și bolii, condiției
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
figuri evanghelice, dar nu zeul. A doua bizarerie e absența totală a expresiilor străine și a citatelor din alți autori, deși Kierkegaard e un autor copios în grija savantă cu care face trimiteri docte. Și a treia însușire e cumințenia neașteptată a tonului general, Kierkegaard părînd mai puțin îndrăzneț atunci cînd scrie în nume propriu. Acestea sunt motivele pentru care cercetătorii au subapreciat predicile în comparație cu cărțile scrise sub pseudonim. Dar, estetic vorbind, textele au frumusețea alertă a stilului lui Kierkegaard, chiar dacă
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
descoperă că situația postmodernă nu reprezintă o noutate istorică: paradigma posmodernismului a existat de mai multe ori în trecut, dar de fiecare dată umanitatea a dispus de suficiente resurse pentru găsirea unor rezolvări rezonabile, care au evitat dezastrul. Cu ajutorul unor neașteptate precedente istorice, aflăm că aparenta dezordine fără speranță ce domnește în lume are pînă la urmă un sens. Capitolele primei secțiuni a cărții analizează exemplele de „postmodernitate” metaforică; raționalismul, mecanicismul, credința în progresul material infinit, anti-religiozitatea - toate revendicate drept moștenire
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
succesul de factură „populară”, produs de mulțimea cititorilor obișnuiți. Încercările stîngii intelectuale și ale multiculturaliștilor de a modifica structura canonului prin introducerea în listă de autori pe criterii politice va fi sortită eșecului - încheie, victorios, analistul. În final, citim cîteva neașteptate micromonografii ale unor autori extrem de diferiți între ei, la prima vedere (Landor, Von Platen, Ganghofer, Jünger); toți materializează însă „restul fericit” care a nuanțat tendințele literare dominante, oferind variante opuse, uneori polemice față de viziunea majoritară. Prin ei, literatura epocii lor
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
numai noi doi... Dar hai și te culcă, ești obosit. Dormiră îmbrățișați, mai bine spus, numai bărbatul dormi, căci Ilona stătu trează toată noaptea... În aceeași săptămână, destinul familiei lui Petrache începu să se schimbe. Se treziră cu un dar neașteptat, la care puțini încercau măcar să viseze. Un televizor color și un aparat video, precum și câteva zeci de casete. La scurt timp, aceste bunuri începură să producă, să creeze plus valoare, cum se lăuda Petrache. Nu mai căută serviciu pentru nevastă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
împrumut, desigur. Pe acesta părea să nu-l mai intereseze nimic, nici măcar vila, pe care cândva o îndrăgise atât de mult. Devenise un simplu musafir în propria casă. Ședințele se înmulțiseră, aveau loc aproape zilnic, la cele mai diferite și neașteptate ore. Gheorghe participa acum la toate, alături de comandanții securității, al miliției și al garnizoanei. Într-o noapte, se trezi în camera de oaspeți a primăriei cu primul secretar. Trecuse de miezul nopții, iar Tălparu nu se culcase încă. Stătea întins
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
imediat după înmormântare plecăm! Praznicul o să-l facem în oraș, le spuse Gheorghe, înmânându le, fără să numere, mai multe bancnote. Abia spre ziuă se opri ploaia, iar când mama fraților Tălparu fu scoasă din casă, cerul se însenină pe neașteptate, iar soarele începu să ardă ca vara. Nu îi fusese ușor lui Petrache să găsească oameni care să ducă pomenile. Trebuise să meargă până în satul vecin, să aducă vreo patru bărbați, care nu erau la muncă. Unde îi găsise ? „La
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și barba îmi sunt înghețate, fața îmi arde spasmodic. Ghicesc în urmă linia crestei pe care am străbătut-o de azi-dimineață cu satisfacția unui vis împlinit. În rest, epuizare, sete, foame, frig. Și încep să mă gândesc la cele mai neașteptate lucruri. De ce nu am rămas eu în cabană sau la refugiu? De ce să bați singur crestele munților iarna? Știu prea bine de ce, dar când toate urlă în mine că vor să se odihnească, iar eu încerc să merg mai departe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cu pas egal, mai domoală-n mișcări ca vântul care-o cuprindea înfășurându-i genunchii, o împingea din spate și-ncerca, în unele momente, punându-și toată puterea, s-o oprească sau s-o dea peste cap, lăsând-o pe neașteptate, capricios și luându-i-o sprințar înainte, într-o goană buimacă de flăcău îndrăgostit, care-și râdea de moliciunea ei, șuierând printre tufe și izbind cu fruntea trunchiurile arinilor foșnitori, cu frunzele zburătăcind mărunt, sub razele lunii, ca niște roiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
i se întâmple să nu mai vină? Întrebi de parcă n-ai ști ce zile trăim! E, oricum... Cu el n-au nimic. Ce pot să aibă cu el? Un copil! Ce-au avut și cu Alexandru. Știi ceva? strigă pe neașteptate nora și sări din pat, izbindu-se de șifonier în întuneric. Întinse mâinile bâjbâind spre ușă, până dădu de căldarea cu apă. Scufundă cana și bău lacom, apoi spuse cu vocea joasă, aproape în șoaptă. Crezi că, dacă-i iubești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și un sfert. Cifrele 10, 11 și 12 nu se mai vedeau. Ceasul fusese retezat cu o parte din turn. Acele fosforescente se opriseră exact la 7 și 14 minute seara sau dimineața, nu se mai putea ști. Tresări pe neașteptate zărind o umbră în cămașă. Avea capul gol și șoșoni în picioare. Căra o căldare de apă. Zgâlțâită în mers, căldarea se vărsase, udând pantalonii omului de la genunchi în jos. Venea spre el, aplecat într-o parte, legănându-și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]