3,243 matches
-
--Ei, nea...în cât suntem azi? Ce mai avem de dat, de primit? Să facem socotelile! Bietul Trache a-nceput să plângă ca o babă: --Belește-mă, Nae, dar nu pot să-ți mai dau nici măcar o lețcae! --Hai, fii bărbat, nea!..a rânjit Nae. N-am venit să te belesc, ci să găsim împreună o soluție ca să-mi recuperez banii, că și eu am greutăți. Lui Mototolea i-a mai venit inima la loc și a holbat ochii la el: --Ce
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
ales, pe stradă ! Au o plăcere vizibilă de a comunica. Cu oricine, oricând ! Parizienilor nu le plouă tot timpul, ca-n Micul Paris. Deși am auzit că, la Paris, burnițează mult mai des ! Ori te grăbești, ori nu, vorba înțeleptului nea Gelu din Iancului, tot la Bellu ori Străulești ajungi ! După caz. Nu e cinism. Pragmatism. Plimbarea pe Sena, nu are, nici pe departe, farmecul celei de pe Dunăre, la Budapesta. Igen !? Din cauza malurilor înalte, pe alocuri, Însă rețeaua fluvială superdezvoltată te
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
pe bătrân, să uit cum mă simt fizic. Se montase o hulă[iii]de fund și curenți puternici au început să ne poarte voltele spre pupa. Plumbul de o sută de grame, aproape că plutea deasupra fundului mării. Norocul lui nea Nicu era că dădea doar cu două volte și le stăpânea cu mâna, să nu fugă peste ale mele. Vântul crescuse în intensitate. Stropii de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349851_a_351180]
-
de care timpul rămâne sarac.Ce este mai minunat decât să umpli golul unei clipe cu strălucirea alteia . 1 după ploaie - o râma mărul discordiei între vrăbii 2. mirare de copil - pe zi ce trece tot mai mic omul de nea 3. primii fluturi ? doar florile de cireș amăgite de zbor... 4. prima zăpadă - urmele hoșului de nuci rămase pe scara 5. ieșit de vifor ciripitul vrăbiilor fără adăpost 6.. din tot ce a fost în casa bunicilor doar două candele
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349883_a_351212]
-
Cerul seamănă cu tine ningi și tu e foarte bine ning și eu tăceri de dor chiar în centrul nopților Aduni norii de la tâmplă ca să vezi ce se întâmplă dau să zic îmi cade steaua și pe cap îmi crește neaua Și-o zăpadă minunată îmi umple pagina toată Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: Ninge parcă din cuvinte / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1828, Anul VI, 02 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costel Zăgan : Toate
NINGE PARCĂ DIN CUVINTE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349930_a_351259]
-
că lunile respective vor fi ploioase. Așa „decretase” mama Ioana și anul acesta după studierea cepelor sale în ziua de întâi ianuarie, că lunile de iarnă vor fi geroase și pline cu zăpadă, aproape până prin martie, când va cădea ultima "nea a mieilor”, imediat după “babe”, iar cele de vară vor fi foarte secetoase. Victor a ieșit grăbit din casă, fără s-o trezească din somn pe tânăra sa soție, a mers la fântână, a scos din fântână o găleată cu
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
Azilul „Elena Doam¬na” și a adus aici Școa¬la de cântăreți Bisericești (de altfel, Cozia a avut, la sfâr¬șitul secolului 19, inclusiv destinația de penitenciar); în fine, Părintele Arhim. Gamaliil Vaida (tuns în mo¬nahism de Ghermano Di¬nea¬ță), a condus desti¬nele obștii din anul 1959 până în urmă cu câțiva ani, când s-a mutat la Domnul. Mânăstirea Cozia a avut, și are, multe schituri și metocuri în administrare. Cel mai important mo¬nu¬ment de artă
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
privește... soarele. Privesc acest tablou minunat, zămislit parcă de un pictor...nevăzut, care a așezat zâmbetul strălucitor al soarelui peste micile viețuitoare de pe pământ, dăruindu-le căldura razelor sale; mai jos, pe pământul obosit a așternut cu pensonul fermecat, o nea albă, pufoasă, care sclipește la fiecare mângâiere a soarelui... Este un tablou plăcut privirii; prima zăpadă, așternută peste noapte, se arată atât de albă, lumina soarelui atât de caldă...și trandafirii mei din grădină sunt atât de frumoși! Le privesc
MOMENTUL...DĂRUIT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344525_a_345854]
-
din... fugă și de a privi lumea... Am parcat mașina pe o străduță liniștită și am pășit pe covorul alb... O senzație de bucurie mi-a inundat sufletul și precum un copil ce se bucură la vederea primilor fulgi de nea, am întins mâna să-i prind... Am ascultat liniștea momentului pe care mi l-am dăruit și am simțit tristețea gândului... Era regretul pentru atâtea alte momente din viață, pierdute cu veșnica fugă... Oare de ce ne dăm seama de ”timpul
MOMENTUL...DĂRUIT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344525_a_345854]
-
au lăsat urma momentului...trăit de mine cu intensitate și bucurie. Știu că poate atunci când nu voi mai putea păși pe acest covoraș alb, imaculat și atunci când nu voi mai putea să mângâi cu privirea trandafirii îmbrăcați în cojocel de nea, atunci, voi mulțumi în gând zilei de astăzi și mie, pentru că mi-am dăruit acest moment de liniște și mulțumire sufletească. Sunt sigură că atunci când voi ajunge la ” Capăt de Drum” voi putea închide ochii cu mulțumire în gând și
MOMENTUL...DĂRUIT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344525_a_345854]
-
sentimentul de gingășie și liniște...acea gingășie primară. Poeziile sale par mai degrabă niște scrisori cum apar în antichitate, scrise pe aripile de fluture, sau cele din evul mediu, scrise pe frunza de arcan, peste care se aștern fulgii de nea. Mărturisirile din poeziile sale, sunt niște trăiri, trăite ca în scrisorile de dragoste; ele nu sunt mărturisiri de păcate, ci mărturisiri de dorurile pe care nu i le știe nimeni, trăite într-un univers agreabil, protejat uneori de furtunile care
POETA CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ PREZINTĂ EMILIAN MARCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344573_a_345902]
-
Agitația mea am transmis-o tuturor celor din casă trezindu-i degrabă, dar de data aceasta bucurându-se toți. Emoțiile mari și vânzoleala s-au așternut repede peste coșurile cu ouă roșii, peste cele cu colaci din făină albă ca neaua, peste pâinile mari rumenite, coapte în cuptor ori țest, însemnate de Bunica Maria pe aluatul în forma pâinii, cu Prestolul, pecetea Sf. Cruci a Biruitorului Iisus Hristos, încadrată în inițialele: Ii+Hr.+Ni+Ka; așezate pe masa mare din Odaie
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
Acasa > Orizont > Selectii > NINGE CU LACRIMI Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ninge! Un fulg de nea poposește în palmă și căldura inimii îl transformă în lacrimă. E un strop de iubire căzut din cer. O picătură din adâncul sufletului curat care a dăruit tot ce a avut mai bun de la Dumnezeu. Fulgii de zăpadă se hârjonesc
NINGE CU LACRIMI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348084_a_349413]
-
Trăiești clipa, o savurezi. Nu pierde șirul minunilor născute din sărutul curat al îngerilor! Respiră parfumul pasiunii ancestrale! Absoarbe dorința nemuririi și îmbratișarea suavă a respirației vieții! O lacrimă este izvorul purificat al durerii tale! Ninge. Un fulg alb de nea iți mângâie obrazul și fierbințeala dorului ramâne în amintire. Mai aveai de dăruit atât de multe surprize dulci. Dumnezeu a dorit altfel. A văzut suferința și nedreptatea. Plângi. Roua ochilor se transformă în fulgi de zăpada. Totul este reversibil asemeni
NINGE CU LACRIMI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348084_a_349413]
-
a dorit altfel. A văzut suferința și nedreptatea. Plângi. Roua ochilor se transformă în fulgi de zăpada. Totul este reversibil asemeni anotimpurilor, zilelor săptămânilor, lunilor, anilor. Regenerarea vieții, renașterea cugetului curat ivit din limpezimea ochilor, a imaginației ...al fulgului de nea transformat în lacrimi și sclipiri de stea. Nu plânge! Tribut lui Michael Jackson 2010 Referință Bibliografică: NINGE CU LACRIMI / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 259, Anul I, 16 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Camelia Constantin
NINGE CU LACRIMI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348084_a_349413]
-
acordat o atenție deosebită naturii. Potrivit acestei credințe nestrămutate, „Kami”(spiritele) locuiau în copaci, cascade, stânci, munți influențând atitudinea japonezilor vizavi de ele. Poporul se purta cu respect față de aceste spirite care locuiau în bobul de rouă, în fulgul de nea sau în fulgere și ploaie și care le aduceau protecția. De fapt, credința în spirite, în locurile sacre, în divinitatea care se putea manifesta oricând și sub orice formă, este comună tuturor popoarelor lumii. Credința în „kami” este încă vie
IKEBANA-CALEA FLORILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348063_a_349392]
-
și totuși suntem jumătăți ale aceluiași măr... Prima iubire Când ai apărut, n-am reușit să te păstrez! Te-ai topit odată cu iarna... Ce repede se-nvârtește pământul când iubești! Un vis Ca să te pot atinge, m-am preschimbat în nea, pe trupul tău, să pot ninge duios, dragostea mea. Visul ca o săgeată Nimeni nu-mi poate lua visele! E prima descoperire a arcașului din mine. Și totuși, o săgeată nu-mi iese la socoteală! Lumina dragostei Din iubire mi-
CUVINTE DE IUBIRE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348151_a_349480]
-
în farfurie --------- Toată viața, sacrificii Mi-au cerut cu toți să fac C-am slăbit la toți indicii, Numai să le fiu pe plac Și-am tot strâns ades cureaua Până nu mai am ce strânge Că dacă mă prinde neaua, Și mă vezi, îți vine-a plânge. Ne-au promis ce e mai bine Și eu i-am votat de buni Că dacă-mi veneam în sine, Mai bine spărgeam cărbuni! Când nimic nu stă pe roze Acum iar mi
IARĂŞI SACRIFICII? de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348130_a_349459]
-
destinele, căci părinții nu îi lăsau să se ia...Bunicul din partea mamei era chiabur, Anica era avută, iar Ion era sărac, lucra la moară... Când s-a născut Gentiana, Anica a fost în al nouălea cer: fetița era albă ca neaua, cu obrașii roșii, iar ochii adunaseră în ei tot albastrul cerului. Genele lungi și negre ascundeau numai pentru o clipă lumina albastră , ca apoi să elibereze zâmbetul în ochii frumosului copil...Anica se vedea răsplătită pentru sarcina ei dificilă; meritase
GENŢIANNEBLUE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348146_a_349475]
-
Acasa > Cultural > Artistic > RUGĂMINTE Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 271 din 28 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Tu, fulg de nea, ce-n dansul tău întruchipezi iubirea, tu, șopot drag de râu, ce-mi spui ce e iubirea și tu, pădure verde, ce adăpostești iubirea, spuneți-mi, mă rog vouă, găsi-voi fericirea ? Tu, vis al nopților de vară, ce-mi
RUGĂMINTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348192_a_349521]
-
un poet înzestrat cu o serioasă pregătire clasică și cu o înaintată tehnică poetică.El folosește pe scară largă comparațiile de factură clasică.Despre vitejia și dârzenia lui Vlad Țepeș spune astfel:”Cum râul de munte primăvara/ Când în pripă neaua să topește/ dintru nălțime urnind povara/ Apelor, să varsă și să bujdește/ Toate îneacă, surpă și prăvale/ Și nu-i ce să-l oprească din cale,// Așa Vlad neînvinsul să răpede/ Și cu șiraguri nespăimântate,// frânge, taie ce nainte vede
IOAN BUDAI-DELEANU PROMOTOR AL PROMOVĂRII LIMBII LITERARE ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348143_a_349472]
-
ciomag i-ar trebui lui”, auzi glasul directorului din fundul clasei. Îl ardeau privirile dezamăgite ale profesoarei. Mirosul acela aromitor, care venea dinspre ea, nu mai emana ... Însă el nu putea răspunde. Se gîndea la limba vînătă, umflată a lui nea Stelian, pe care-l văzuse spînzurat într-o mansardă printre rufe pe sîrmă, la mirosul de tocăniță, de gunoi uitat în pubele, de cauciuc ars și șobolani cu ochi vicleni. Gîndul îi zbura bezmetic la vaierul tramvaielor rotindu se bete
LIMBA ROMÂNĂ NU ESTE CA O DUMINICĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348221_a_349550]
-
încă plin tremură luna. La geam bunica- în apa din ciutură o lună plină. Lună niciunde- printre aburii din geam chipul bunicii. Casă pustie- dangătul ferestrelor sub picuri de ploi. Singur în beznă- doar tânguit de ramuri sub fulgii de nea. Frunză în făraș- rezemată de poartă mătură udă. Geamuri sub picuri- uguit de turturea abia zărită. Sunete de pași- pe urmele razelor doar un singur nor. Zid în ruină- pe cărare pustie umbre de copaci. Apus de soare- pe urmele
HAIKU, DJAMAL MAHMOUD de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348233_a_349562]
-
pogoară Peste pământeni, Mereu ocrotește Pe toți oropsiții De cumplitul ger, Gerul Bobotezii Slobozit din Cer. Numai că acum Pentru boschetari Și cei din canale ... Și mulți alți, destui ... Care stau ciorchine Pe scut de statui, Nu cu fulgi de nea Și nici stropi de ploaie, Ca să-i încălzească, Gerul îl îndoaie Și-n orice odaie Abur cu căldură Le scoate pe gură, Să îi aburească, Ca să-i oblojească, Cum în Cea Iesle, Sufletele - două - mult prea vesele. Multă sărăcie În
DE BOBOTEAZĂ, POEM DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347510_a_348839]
-
-mi sculptează visul gândului în perdeaua albă, care se lasă încet pe fața pământului... El, gândul, îmi este neobosit și câteodată când tristețea îl întunecă, aș dori să-l luminez cu sclipirea împrumutată de la stele și să-l îmbrac în neaua pufoasă care acoperă fereastra cerului. Aș dori să-i pot alina durerea... Liniștea s-a așezat lângă mine pe fotoliul din fața ferestrei și-mi ascultă bătăile inimii. Doar... secundarul nepăsător îndrăznește să-mi scuture... mantia amintirilor. Clipa căzută din clepsidra
CÂND DORUL... DOARE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347520_a_348849]