1,328 matches
-
un om de pe lunè care mânuiește un instrument de spart solul selenar, Sau urechea mea sè fi schimbat frecvență de captare a sunetelor, deplasându-se înspre o zonè de inaudibil, abstractè și irealè? Poate cè, încè din momentul în care nebună m-a atins în tren, am murit, devenind pentru mine însumi o nèlucè și, fèrè sè-mi dau seama de schimbarea de lumi, măi rètècesc încè, transparent și imaterial, printre lucruri, Șerban considerè cè nebună, pur și simplu, mè dorea, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cè, încè din momentul în care nebună m-a atins în tren, am murit, devenind pentru mine însumi o nèlucè și, fèrè sè-mi dau seama de schimbarea de lumi, măi rètècesc încè, transparent și imaterial, printre lucruri, Șerban considerè cè nebună, pur și simplu, mè dorea, la el totul se învârte în jurul sexului și al politicii, De ce crezi cè s-a întins pe banchetè? întrebându-se retoric, Sunt convins cè sub paltonul èla uriaș era goalè pușcè! Aștepta sè te arunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și ferm, apoi, a doua oarè, încèrcat de o tristețe melancolicè, stârnește în sufletul meu o tulburare adâncè, Cu mine vorbește bețivul! Lui Matei i se adreseazè cuvintele lui incomprehensibile! Mie a venit el sè-mi aminteascè de cuvintele uitate ale nebunei din tren, Știai! Bagè-l dincolo! dè plictisit din mânè plutonierul major, cei doi subalterni executându-se prompți, îl apucè de braț pe turbulent că sè-l scoatè afarè, cetèțeanul, temperându-se, a devenit subit extrem de docil, incepand sè mormèie în barbè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
fi privit în luminè adevèratul și unicul chip al femeii pe care-l cèutam cu ardoare încè de pe vremea când plecăm cu tirul pe covorul Europei, Recunosc cè mai sunt vinovat și pentru faptul cè n-am privit-o pe nebună din tren direct în ochi, fiindcè mi-a fost FRICĂ! Fricè de ceea ce aș fi putut sè vèd! Nebunia ei sunt eu! Ieși afarè, Matei! Percep că printr-un univers de neguri tot ceea ce se întâmplè în jurul meu, plutonierul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de la sfârșit de an, despre ajunul de Crèciun și despre discuția mea din acea searè cu Corina, despre bradul argintiu pe care n-am mai rèmas sè-l împodobim împreunè, despre plutonierul major care era tatèl meu, apoi, din nou, despre nebună din tren care m-a atins și, iarèși, despre AnM și despre felul cum se mișcè în jurul meu, ca și cum m-ar vrèji, Nu, despre asta n-am sè-i vorbesc lui Șerban, fiindcè tot ceea ce o privește pe ea, în afarè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sau se scăpau pe ei... Dar ne-am dat seama că bomba nu căzuse În apropierea noastră, ci mai departe, și cineva, o voce de bărbat, a spus: au lovit În Bergstrasse. Când s-a oprit alarma, am alergat de nebună până acolo, am văzut de departe ruinele caselor Înegrite, În flăcări. Bunicii m-au scos dintre mormanele de moloz, dintre ruinele printre care rătăceam, m-au luat la ei acasă și au stat cu schimbul lângă mine, ziua și noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În tăcere! - să țin - fără un cuvințel, șșșt, să nu care cumva să ne-audă... Eu, tot În vârful picioarelor, mă apropiam; apucam doaga, cu teamă să n-o trezesc, să n-o sperii - Îmi bătea inima-n piept ca nebuna și nu știam cum, dar nu puteam s-o mângâi, ca s-o liniștesc (dacă mi-o auzea, doaga?), fiindcă aveam mâinile ocupate... Moș Iacob, tiptil, țopăind aerian, cocostârcos, venea cu a doua doagă - o stăpâneam și pe aceea. Începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
convinsă. — Dar chiar și așa, tu tot n-o să te bucuri de peisajele alea superbe, fiindc-o să te dai cu bicicleta în sus și-n jos pe pantele abrupte ale dealurilor, iar curul o să te doară de-o să mori. Ești nebună! — Nu. Nu sunt nebună. Sunt milostivă. Aș face totul pentru o cauză nobilă. Ar trebui să-ncerci și tu să faci așa ceva. —Heeeiii! Fiona a ridicat o mână. — Nu poți să spui că eu nu contribui la acțiunile de binefacere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
semnificație aveau, n-a putut să afle niciodată. Nici el, nici bătrânul Suilem, tatăl a aproape tuturor sclavilor săi, foarte bătrân - bunicul lui îl cumpărase în Senegal pe când era deja om în toată firea: — Niciodată n-au alergat stelele ca nebunele pe cer, stăpâne, zise. Niciodată, și asta poate însemna că se apropie sfârșitul veacurilor. îl întrebă pe un călător, care nu știu să-i răspundă. întrebă un al doilea, care îi zise, plin de îndoială: — Cred că-i o chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Mirelo, câte și mai câte ispite ivite din spaimă și deznădejde și ură, Mirelo, când te știi încolțită din toate părțile și nu mai ai încotro s-o apuci și pe ce să pui mâna. Te-ai tot duce de nebună... Ce mare lucru dacă ar fi ieșit în stradă, la produs? Nu te gândi că n-ar fi avut cu ce. Păi, cum dracu’, e bazată-draci. Zveltă și țeapănă și-nțepată, cu un păr de toată bafta, bătându-i cu vârfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a cucerit asistența... Farmecul și elocvența i-au făcut totodată faimă și renume avocatei Paula Iacob... Da-da-da, charisma fiului dictatorului, pe care românii deja au început să-l regrete. Bla-bla-bla... Ceaușescu, să ne ierți, în decembrie-am fost beți! Ești nebună, Angelico, asta ai scos-o de la tine... Ba bine că nu, mă rog, ni se oferă această mascaradă de proces, menit să pună într-o lumină favorabilă justiția română coruptă până-n măduva oaselor, aservită puterii criptocomuniste, care justiție, vezi Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
desigur, a sărit îndată lungana cu codițe, tocilara, ținta preferată a bulgărilor de zăpadă în fiecare iarnă. Marx formulase în scris bazele teoretice, iar Lenin le corectase și le adaptase, în scopul revoluției bolșevice în statul frățesc. O face pe nebuna, mi-am zis în sinea mea, asta nu citește decât enciclopedii. Și eu citesc enciclopedii, când vreau să înțeleg mai bine câte ceva: bolșevici, socialism științific, capitalism. Numai că eu n-o fac pe nebunul. Și mai ales, mi-am continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Roma. Ea se rezema de câteva cărți, în stânga o proptea Zweig, iar Dostoievski în dreapta. Deodată am auzit bâzâitul unei muște în încăpere. La noi mișunau totdeauna o mulțime de muște. Ele singure păreau să se simtă bine aici. „Numai muștele, nebunele astea de muște nu au de gând să emigreze”, comenta mama. Pe măsuța îngustă dintre bibliotecă și holul care ducea la baie și dormitor, stătea încă teancul de manuscrise ale bunicului. „Eu am fost ochii lui. Eu am fost ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
avut odată o criză de paranoia. Paranoia, înțelegi?” „Paranoia?” „Ei da, mania persecuției. Asta înseamnă: să te simți persecutat, chiar dacă de fapt nu există motive... Într-o noapte, a venit sus la noi, cu ochii ieșiți din orbite, ca o nebună. Cineva încearcă s-o otrăvească, zicea, otrava se scurge deja pe pereți, trebuie să merg cu ea, să mă uit. N-am avut încotro, a trebuit să cercetez centimetru cu centimetru toți pereții în toate camerele, mi-am băgat nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întâlneau regulat, de cele mai multe ori la ea și de cele mai multe ori când bărbatul ei lucra în schimbul de noapte. Observaseră și ei că doamna Ianu intervenise în schimbul lor de mesaje de la distanță. Și, într-o zi, el o întrebase cine e nebuna care stă în apartamentul de sub ea. Femeia face întruna semne, probabil i s-a năzărit că el încearcă să intre în legătură cu ea. Dar blonda încă nu avusese curaj să discute direct cu doamna Ianu.” Acum râdeam și eu, fiindcă tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
În clipa în care am pus scrisoarea la cutie, am avut senzația că golul din sufletul meu crește. Tot în iunie am ieșit cu Nagasawa la agățat fete, de două ori. A fost foarte simplu. Prima fată a făcut pe nebuna când am ajuns cu ea la hotel și am vrut să o dezbrac, dar când am scos cartea să citesc și n-am mai băgat-o în seamă, a venit și s-a cuibărit lângă mine. Cea de-a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
degetele. Eu nu pot gândi altfel, vorbesc serios, dar măcar sunt cinstită. Niciodată nu mi-a dat prin cap că modul meu de a privi lucrurile diferă de al altora. Când vorbesc serios, toată lumea crede că glumesc sau fac pe nebuna și atunci mă simt foarte stingherită. — Și acum vrei să mori cuprinsă de flăcări? — Acum e vorba de curiozitate, pur și simplu. Adică ce fel de curiozitate? Vrei să experimentezi niște flăcări pe pielea ta? — Nu, spuse Midori. Voiam doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
unui moșneag cu toane, iar un papagal de pe stinghie și-a exprimat nemulțumirea prin bătăi de aripi și țipete ascuțite. Reiko s-a strâmbat la papagal, mieunând ca o pisică, iar acesta s-a furișat într-un colț, țipând: „Mulțumesc! Nebuno! Rahatule!“ — Nu știu cine l-a învățat asemenea cuvinte, spuse Naoko, oftând. — În nici un caz eu, se apără Reiko. Eu n-aș face așa ceva în ruptul capului. Reiko s-a strâmbat iar la papagal, mieunând, și acesta tăcu brusc. — Exemplarul acesta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
După aceea să le dezghețăm, să le readucem la viață și să țipăm: „Hei, toată lumea la masă!“ Nu se poate! Am zgândărit cu degetul plasa de sârmă și, deranjând papagalul, acesta a dat din aripi și a țipat: „Rahat! Mulțumesc! Nebuno!“ — Pe acela aș vrea să-l congelez, spuse Naoko, cu o privire tristă. Chiar cred că o să înnebunesc dacă-l aud în fiecare dimineață. După ce am făcut curat în colivie, ne-am întors acasă. În timp ce-mi făceam bagajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
astfel de ieșiri se numără printre manifestările bolii. Ceva presează pe o parte a creierului și-i face pe oameni să spună lucruri îngrozitoare. Chiar dacă știi că egoismul face parte din simptomele bolii, tot te doare. Am muncit ca o nebună pentru ei și m-am ales doar cu vorbe grele. Se duc naibii și sentimentele... — Te înțeleg, am spus. Mi-am amintit cuvintele ciudate pe care le-a mormăit tatăl lui Midori. — Bilet? Gara Ueno? Oare ce voia să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
povestit apoi despre ea. Mi-a spus că viața cea nouă, în apartament, i se părea prea simplă. Nici ea, nici sora ei nu s-au putut obișnui o vreme cu gândul că nu mai trebuie să alerge zilnic ca nebunele, să aibă grijă de bolnavi, să vadă de librărie și de alte lucruri care le mâncau tot timpul. Până la urmă ne-am obișnuit noi, zise ea. De fapt, așa ar fi trebuit să trăim tot timpul, nu să ne dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aia, În spate. MĂ ajută chiar acum. Nu-ți dai seama că m-ajută chiar acum? Mulțumesc, Enrique, mulțumesc. — SĂ mergem, spuse locotenentul. E nebună. LĂsați patru oameni să păzească marfa și o să trimitem un camion să o ridice. Pe nebuna asta o duceam la comisariat. O să vorbească ea acolo. Nu, spuse Maria apucîndu-l de mînecă. Nu-ți dai seama că acum mă ajută cu toții? Nu, nu-mi dau. Ești nebună. — Nimeni nu moare degeaba. Toți mă ajută acum. PĂi, cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pentru felul în care mă complimenta în această privință. Înainte să plec la serviciu, nu mă pot abține să nu deschid televizorul și să pun caseta video de aseară, cu emisiunea de pe MTV, pentru a mă asigura că nu fusesem nebună când am avut fanteziile acelea legate de chipul lui Patrick. Am avut dreptate. Bobby Thunder, antrenorul de wrestling, semăna al naibii cu Patrick. Situația nu-i îmbucurătoare, pentru că îmi ia mult timp până să închid televizorul. Apoi îmi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de un partener. N-am găsit pe nimeni altcineva. Știu că tu faci yoga, așa că m-am gândit că poate te interesează. —„Revitalizare urbană“? mă mir eu, uitându-mă pe pliant unde-mi indică el. Ce-i aia? —Sari ca nebuna pe niște saltele speciale vreo oră. E pentru fete. Noi, băieții, ne uităm prin peretele de sticlă. E grozav, adaugă Finn, aruncându-mi o privire pofticioasă. — Îmi imaginez, zic eu sec. Nici un top pentru sport nu ține destul de strâns sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
împrăștie mațele”, chicotește tanti Mizi, după care se îneacă de la țigară și tușește în hohote. Enervată că nu poate asculta șansonetele de sub calorifer, tanti Clemanza începe să-i care pumni în spate. - Ochii-n tavan, ochii-n tavan! - Hoo, hoo! Nebuno! Că nu bați fasolea! Desfac cutia cu bomboane. - Ei poftim, uite pe ce dă el banii! Păi ce, crezi că noi avem nevoie de dulciuri de la tine? se strâmbă cu dispreț Fund-de-sticlă înghesuind vreo cinci bomboane în gură. - Ascultă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]