1,116 matches
-
sacrul „Timp al Visării” să-mi dea forța necesară să ajung În vârf. În această nebunească cursă am rămas doar câțiva temerari, sfidători ai efortului uman. Mai facem câteva scurte popasuri, pentru refacerea puterilor și mai ales pentru liniștirea zvâcnelilor nebunești ale cordului... Nu mai e mult, nu mai e mult... o voce tainică ne șoptește ademenitor În urechi... Ridicăm privirea, deja Încețoșată, și deslușim că suntem aproape de ținta propusă... Picioarele se mișcă mecanic, inima bate năvalnic, gura este uscată... Dar
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
punct se împart sarmalele „oficiale” ale Patriarhiei și se pot vedea ecranele uriașe din leduri pe care în acest an se transmit emisiunile Trinitas TV. Dar partea cea mai apreciată de pelerini este liniștea relativă, aici nu mai sunt șuierul nebunesc și vacarmul bulevardului și ale Pieței Unirii. Este greu să ajungi aici, dar și răsplata este mare. Denumiri auzite în jurul meu pentru acest punct exact : „Cotul Donului” sau, și mai interesant, „Cotul Pisicii”, după locul unde în 1989 s-a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
poeții romantici să reprezinte luna printr-un liant erotic al elementelor lumești: Să plutim cuprinți de farmec sub lumina blândei lune1007. Iată, deci, cum Luna reprezintă devenirea cosmică; în fața ei poetul scuturat de soartă fiind determinat să presimtă un destin nebunesc, cel al umbrelor, urmărit de soarta rătăcitorului, astrul nopții luând deseori pentru el aspectul ființei pierdute: Tristă, după un copac, pe câmp Stă luna palidă, pustie De vânt se clatină copacul Și simt fiori de nebunie 1008. În învățăturile iudaice
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ca fragmentele muzicale respective să fie și mai flexibile și mobile. Am vrut să le pot descărca Într-un iPod. În ultimii ani tehnologia de digitizare a evoluat astfel Încât am putut să o fac. Ei bine, În vreme ce investitorii urmăreau graba nebunească de a pune totul În formă digitală, și-au spus: „Dumnezeule! Dacă lumea vrea toate aceste lucruri În formă digitală, transformate În biți și transmise pe Internet, cererea pentru companii de servicii web și pentru cabluri cu fibră optică pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
zece dolari pe acțiune sub prețul pieței. Henry Schacht, un industriaș de seamă care lucrează acum pentru E.M. Warburg, Pincus & Co., a fost adus de Lucent, succesorul lui Western Electric, ca să ajute la conducerea ei Într-o astfel de perioadă nebunească. Acesta Își aduce aminte de atmosfera de acolo: „Liberalizarea telecomunicațiilor din 1996 a avut o importanță deosebită. Ea a permis firmelor locale de telecomunicații să-și facă propriile mijloace de producție și să facă vânzări concurând Între ele și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Un articol din Newsweek despre Wikipedia (1 noiembrie 2004) o citează pe Angela Beesley, o colaboratoare voluntară din Essex, Anglia, și dependentă declarată de Wikipedia, care monitorizează acuratețea a peste o mie de definiții: „O enciclopedie coparticipativă pare o idee nebunească, dar ea se controlează singură În mod firesc“. Cu siguranță se vinde singură. Pe la sfârșitul anului 2005, Wikipedia avea 2,5 miliarde de accesări pe lună, ceea ce a făcut-o unul dintre cele mai vizitate site-uri de referințe de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
foarte mulți jucători noi din India, China și fosta Uniune Sovietică nu au pășit pur și simplu pe terenul lumii plate Împinși de foamea de a asimila mai multe cunoștințe decât concurenții lor. Ceea ce vedem noi aici este o invazie nebunească - izvorâtă din aspirațiile care s-au acumulat În locuri precum cele pe care le-am menționat, unde, preț de 50 de ani, tinerii au fost educați, dar nu au avut unde să-și valorifice pe deplin potențialul. Imaginează-și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
În producție. «Întotdeauna vor exista fawanis de Ramadan, dar, În viitor, cred că cele fabricate În Egipt ar putea să dispară», afirmă Zayat. «Sub nici o formă nu vor putea concura cu lampioanele produse În China».“ Gândiți-vă doar cât de nebunească este această afirmație: Egiptul dispune de un număr enorm de muncitori cu salarii mici, ca și China. Geografic, se află aproape de Europa, cu ieșire la Canalul Suez. Ar putea fi și ar trebui să fie Taiwanul Mediteranei de Est, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
de bruiaj din dotare. Mark Steyn, Într-un articol din National Review (numărul din 25 octombrie 2004), relatează un subiect desprins din ziarul londonez de limbă arabă Al-Quds al-Arabi, care descria panica stârnită la Khartoum, capitala Sudanului, după ce un zvon nebunesc a răvășit orașul, un zvon conform căruia dacă un necredincios strânge mâna cuiva, persoana În cauză Își poate pierde bărbăția. „Ce m-a frapat la această poveste“, scrie Steyn, „a fost următorul detaliu: isteria a fost răspândită prin intermediul telefoanelor mobile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
citit pe Internet despre asta“, de parcă menționarea Internetului ar trebui să pună capăt oricărei dispute? De fapt, Internetul poate Înrăutăți lucrurile. Adesea el duce la expunerea unui număr tot mai mare de oameni la teorii ale conspirației pur și simplu nebunești. „Prin intermediul noului sistem de difuzare - Internetul - este mult mai probabil să se transmită iraționalitate decât raționalitate“, afirmă politologul Yaron Ezrahi, a cărui specialitate o reprezintă interacțiunea dintre media și politică. „Deoarece iraționalitatea are o Încărcătură emoțională mai mare, necesită mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
din cauza Basarabiei. Iorga a insistat întotdeauna ca România să recunoască Sovietele în schimbul retrocedării Basarabiei 161. Pe lîngă expansionismul rusesc cu care românii erau familiarizați de două sute de ani, mai exista și regimul comunist. Iorga îl ura și vorbea despre "ideea nebunească a bolșevismului tiranic". A declarat presei franceze că "bolșevismul nu este acceptat de noi, românii, pentru că este incompatibil cu caracterul latin și cu modul de a gîndi românesc". Cu toate acestea, atunci cînd poliția secretă română i-a arestat și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
om bătrîn, din alt secol 80. În toamna anului 1938, Carol a făcut o călătorie în Occident, mai întîi în Franța și Marea Britanie. Apoi, la întoarcerea în țară, a avut o lungă discuție cu Hitler. Legiunea continua să comită acte nebunești, asasinîndu-i pe profesorul F. Ștefănescu-Goangă, rectorul Universității din Cluj (rudă cu Călinescu) și pe colonelul G. Cristescu din Cernăuți, o înaltă oficialitate a poliției. Replica regelui a fost promptă și nemiloasă. A doua zi, Codreanu, frații Nicador și Decemvirii au
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
din fericire, să uit experiența, în felul acela special în care uiți un vis. Oricum, acest lucru face posibilă, poate chiar plauzibilă, concluzia că monstrul marin pe care l-am „văzut“ să nu fi fost decât o halucinație pricinuită de nebuneasca experimentare a odiosului drog. E drept că figura unui monstru încolăcit, ridicându-se din ape, nu prea seamănă cu imaginile care mi s-au arătat atunci, după cum nu seamănă nici cu viermele roșu din mlaștină. Dar senzația de oroare pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am mai avut halucinații, și uitarea aproape completă care s-a așternut asupra vedeniei mă convinge o dată în plus că a fost vorba într-adevăr de un efect întârziat al drogului pe care l-am luat în chip atât de nebunesc. Sau am „văzut“ într-adevăr ceva care să merite măcar atâta explicație? Mă uit cu atenție la marea pleoștită de ploaie, dar nici o formă uriașă și încolăcită nu se mai înalță din ea. (Și nici foci.) În mod ciudat, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aștept. Simțeam că evadarea ei trebuie să fi fost determinată de o anumită cauză și că timpul avea să înlăture acea cauză și să readucă lucrurile pe vechiul lor făgaș. M-am comportat în chip atât de nesăbuit și de nebunesc, încât oamenii și-au dat seama de dragostea mea și am căpătat faima de îndrăgostit turbat. Dar țineam să-mi fac cunoscută durerea, în speranța că cineva ar putea să-mi furnizeze vreun indiciu. Și cineva a făcut-o. Domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fasole și vin roșu la Capul Shruff? Să-i iau la Londra la un spectacol? Să mă îngrijesc de viitorul lui Titus? Să am grijă de ei toți? Să-i las moștenire lui Titus averea mea? Mintea îmi făcea salturi nebunești, perspective uriașe mi se deschideau în față, zone imense de viitor se însuflețeau rapid și se populau cu posibilități, una mai fantezistă decât cealaltă. „Ingenios, îmi spuneam, trebuie să fiu ingenios.“ M-am uitat la ceas. Zece și douăzeci. Atâta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
e important ca toți trei să ținem unul la celălalt; și haide să încercăm, așa cum ai cerut tu, să ne bucurăm de o afecțiune reciprocă, liberă și lipsită de instinctul posesivității. Așa încât te rog să-mi ierți prima mea scrisoare nebunească, la care mi-ai răspuns atât de cuminte și de rezonabil, precum și tactica despotică, adoptată de mine la ultima noastră întâlnire. Sunt norocos că am prieteni ca tine și ca Gilbert și intenționez să vă tezaurizez într-un chip sensibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
legătură. Credea că ne întâlnim în secret. Hartley, cu ochii acum uscați și privirile ațintite în gol, părea, cu expresia ei de jale și fruntea palidă și brăzdată, aproape să mă acuze. — Hartley, iubito, oamenii nu pot crede lucruri total nebunești, pentru care nu există nici un fel de dovadă. Trebuie să știe că nu ne-am mai întâlnit. — Cum ar putea ști? Eram singură toată ziua, uneori chiar toată noaptea. El se găsea tot timpul pe drumuri. — Mă rog... hai să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
s-au petrecut chiar atât de brusc. S-a arătat întotdeauna foarte dur față de Titus, chiar când era un țânc de-o șchioapă, și mai târziu, lucrurile s-au înrăutățit. Se poate ca la început să fi afirmat un lucru nebunesc doar ca să mă rănească și pe urmă, când a văzut cât sufăr, a început să reflecteze și să considere toate dezmințirile mele drept o dovadă de vinovăție. — Dar, Hartley, asta-i nebunie curată, trebuie să fie nebun de legat, bolnav
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să construiască ea viitorul care să mă cuprindă pe mine. Desigur, de îndată ce-și va redobândi concepția despre fericire, va sări spre ea. Dar pentru moment, s-ar putea să fie mai înțelept să-i țin isonul în ideea nebunească de a încerca să-l „conving“ pe Ben. Altminteri, dacă mi-ar cere orbește, neînduplecat, să plec, sarcina mea ar fi mult mai grea, deși eram încă sigur că, până la sfârșit, avea să fie încununată de succes. Hartley era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
plan venea frica, și o sumbră senzație de confuzie, de parcă întreaga logică a universului se răsturnase brusc. Care era lucrul acela ce-mi inspirase atâta certitudine, atâta încredere? Ce anume îmi propusesem? Săvârșisem, oare, cu o zi înainte o acțiune nebunească și înspăimântătoare, un fel de crimă pe care o comiți la beție, și de care-ți amintești cu groază la trezie? Și apoi, trebuia să mă aștept la o vizită din partea lui Ben. Prezența lui Hartley în casa mea era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și naturală. (I-ar fi plăcut lui Horațiu.) Fața-i de animal hrăpăreț strălucea de sănătate, de vitalitate și curiozitate sălbatică. Era perfect stăpână pe situație, în timp ce ceilalți doi, poate ca o consecință a prelungitei încordări, se întreceau în chicoteli nebunești și în fou rire. Apariția mea a provocat o nouă izbucnire de râs ușor isteric și, spontan, s-au pornit să cânte din nou. Repetau întruna - și nu dădeau nici un semn că s-ar apropia vreodată de un sfârșit - un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un terorist. Pe parcursul ultimelor zile, în timp ce mă lăsasem supravegheat în tăcere de James și de Lizzie, jucându-mi rolul de simplu om îndoliat, îmi hrănisem neîncetat imaginația, supunându-mi cât de aprig trebuia să mă urască Ben, cu convingerile lui nebunești, din cauza cărora îl urâse și pe Titus, de-a lungul întregii jalnice copilării a băiatului. În mintea lui, legătura dintre mine și Titus trebuie să fi luat proporțiile unei obsesii dinamice. Prezența continuă a băiatului în fața ochilor lui era (potrivit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
i se potrivească Pamelei, până o s-o facă una cu pământul. — Așa încât, mi-am spus că-i mai bine să pun eu mâna pe Peregrine, înainte de a începe să se dea la Angie. — Dumnezeule! exclamă Peregrine. Amândoi izbucniră în hohote nebunești de râs, Peregrine încrețindu-și fața mare, ridată, înroșită de soare și de șampanie. Rosina se cocoțase, ca de obicei, pe brațul fotoliului lui Peregrine, legănându-și picioarele goale care-i ieșeau de sub rochia albă, trasă cât mai sus. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acum? Să fi fost vreo rațiune imediată, pe care aș putea-o înțelege și eu, sau totul făcea parte din acea existență rotitoare a vărului meu, din care nu puteam pricepe nimic? Îmi roiau în cap tot soiul de ipoteze nebunești. Să fi avut moartea lui vreo legătură cu Lizzie? Imposibil. Sau cu Titus? Să se fi lăsat invadat de remușcările pricinuite de moartea lui Titus, socotindu-se vinovat de înecarea băiatului? La acest punct, mintea mea o lua razna, confabulând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]