1,175 matches
-
e mic, urât și cocoșat, dar bun e Dumnezeu. Se va face sănătos până va crește mare. Mie mi se rupe inima la gândul că o să mă despart de el. Nu l dau eu pe Alexandru, puiul drag al mamei! Necăjită și înfuriată că nu a putut cu nici un chip să smulgă prada și a pierdut atâta vreme degeaba, moartea văzu atunci cât de mare și de puternică este dragostea mamei pentru copiii ei! 95. Conștiința Iată cum s-a întâmplat
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
cei peste 300 de săteni, cântece patriotice și populare. În concluzie, el caută să demonstreze că rolul intelectualului satului (învățător, mai ales) este de a antrena, de a iniția artiști amatori dintre săteni, tineri și vârstnici. L-an văzut și necăjit... Într-o duminică din august 1936, Victor Ion Popa, împreună cu echipa sa, este invitat la cercul pastoral, care se ținea la umbra salcâmului cel mare din dreapta bisericii. În conferința sa despre Educarea morală a tineretului, preotul Vasile C. din Vîltoșești
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93468]
-
de aprecieri eronate. Victor Ion Popa se ridică de pe scaun și tună cu o voce dramatică: Protestez, părinte, nu aveți dreptate și apoi nu acesta-i rostul dvs. A plecat împreună cu toată echipa. Niciodată nu mi s-a părut mai necăjit ca atunci. Dar, Victor Ion Popa, rămâne, prin excelență, omul fin și elegant, profund analitic și subtil psiholog, ca să nu mai vorbim de disciplina și punctualitatea pe care o introna prin exemplul personal. Lucra în 1939 la Fundația Culturală din
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93468]
-
la alte contexte generice ("Blestemul nu cade niciodată pă pietre" - G.M., 1449). Adaptat semantic la contextul concret (,,necazurile" în loc de "blestemul"), proverbul încheie o secvență introductivă a narațiunii, care se înscrie și ea în, paradigma "om fără noroc", în care "om necăjit", "om lovit de necazuri" reprezintă variante sinonimice, generalizând polul negativ al unui destin marcat dramatic de contrastul dintre reușită ("oameni tare cumsecade, căsătoriți") și eșec (,,n-avusesă dăloc parte dă bucurii"). Acest conflict domină întreaga narațiune, nu numai prin natura întâmplărilor
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
de ziua ei, ci la joc, mama lui l-a blestemat "să fie șapte ani șerpe și să pască porcii". Fata unui om sărac, care se însurase a doua oară și luase o femeie cu două fete, era chinuită și necăjită "de mașteha sa". Cum venea duminica, femeia rea le gătea frumos pe fetele ei și le trimetea la biserică, dar pe fata bărbatului o trimitea în zdrențe. Fata însă avea niște straie frumoase în pădure, lângă o apă. O vede
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
înstelat, om plecat la munte, scrisoarea sosită ieri, țări foste comuniste, copil rămas repetent, scriitor devenit indezirabil (c) copil uimit, entuziasmat, pasionat, copleșit de durere, abătut, ahtiat (după dulciuri), alarmat, alertat, alinat, amărât, amețit, bulversat, cătrănit, chinuit, dezamăgit, dezolat, deznădăjduit, necăjit, zăpăcit (d) sătean învecinat/înrudit/înfrățit cu preotul (e)*copil dormit, *copil râs, *domn dansat. Cornilescu (2005: 102) formulează următoarea generalizare: Un participiu trecut al unui verb poate fi folosit ca adjectiv cu valoare predicativă numai pe lângă un nume care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
exact ceea ce le lipsește. Icoana Maicii Domnului Grabnic Ajutătoare de la Giurgeni este luminată de cinci candele care ard permanent pe bază de ulei, candela din mijloc având trei plute deci trei făclii. Odată au venit la mănăstire niște femei tare necăjite, care mai primiseseră de aici ulei sau alimente, așa că au îndrăznit, fiind în nevoi, să ceară în special uleiul de care aveau nevoie. „Du-te în beci să vezi de este ulei și dă-le și femeilor acestea din el
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
la nuntă, a spus, vine și el. Scrie sincer, se vede că vorbele îi sunt pornite din suflet. Adresa, pr. Dionisie, comuna Băicăuți, județul Hunedoara. Eu te pup dulce și cu tot dorul, Mia. 8 februarie 1941 Sandy drag și necăjit, Am primit scrisoarea de la tine de abia de câteva minute. Ieri ți-am trimis o recomandată în care îți arătam pe larg toată situația și părerea mea. Văd că Dumnezeu aranjează totul, cu răbdarea de la noi, însă. Mi-ar fi
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
scrii în privința asta nimic. Domnica ți-a mai scris, mie nu vrea în nici un chip. O fi și ea ocupată, mă răfuiesc eu cu ea, după ce mă voi răfui cu tine mai întâi. Sigur, cu o singură deosebire. Marilena e necăjită. A venit nervoasă din oraș și mă tot întrerupe din scris. E încântată de cele ce le transmiți. N.A. Scrisoarea aceasta nu e datată. Primitorul ei crede și notează pe ea: probabil e din aprilie 1941. Focșani, 1 mai 1941
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
să fim iarăși aproape. Nici nu îndrăznesc să-ți spun cât mai e până la acea fericită zi când să te știu lângă mine, când toată lumea din jurul meu să-mi pară mai bună, mai înțelegătoare și viața mai frumoasă! Ce tinerețe necăjită mai avem și noi! Cele mai frumoase clipe ce ar trebui să le trăim alături le petrecem fiecare cu gândul și cu dorul la cel atât de drag ! Lumea e mare, dar lumea fără tine nu face nici 2 bani
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
un fapt real care mi-a înaripat și mai mult speranțele. Apoi alte și alte teze cu note mari și chiar foarte mari, încât la sfârșitul primului trimestru am luat medii bune și foarte bune, luminându-mi sufletul de școlar necăjit și atât de descurajat la început !”... Îi plăcea profesorul de istorie Constantin Iacomi și pentru că el fusese acela care, într o împrejurare, în calitate de director adjunct al școlii normale, atunci când elevul Mânăstireanu, necăjit și descurajat, își chemase tatăl la școală, să
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și foarte bune, luminându-mi sufletul de școlar necăjit și atât de descurajat la început !”... Îi plăcea profesorul de istorie Constantin Iacomi și pentru că el fusese acela care, într o împrejurare, în calitate de director adjunct al școlii normale, atunci când elevul Mânăstireanu, necăjit și descurajat, își chemase tatăl la școală, să-l retragă pentru că nu aveau bani să-și plătească taxele, deși era bursier, îi ceruse să rămână la cursuri. Nici eu nu știu de ce atâta grabă pe mine, își reamintește elevul din
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
d-ta ai fost și un detectiv, deoarece i-ai descoperit pe toți colegii, cu actualele lor adrese, ceea ce dovedește multă răbdare, perseverență și activitatea de scriptologie care devine câteodată tare neplăcută. Ultima achiziție a fost a lui Coșulschi. Bietul, necăjitul și săracul elev de odinioară, câte nu mi-a povestit în noaptea aceea ! Păcat că asemenea lucruri nu le-am aflat atunci, când trebuia, căci l-aș fi putut ajuta într un fel. La bătrânețe, cu experiența pe care o
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
i-am încredințat judecății Domnului, însă am luptat să-mi apăr cinstea, dreptatea și dragostea de viață ! Trăiesc într-o lume frământată, zbuciumată, o lume care încearcă să-și croiască un nou drum spre viitor. Văd în jurul meu o lume necăjită, lipsită de strictul necesar, ajut cât pot și trăiesc decent din drepturile pe care le am ca fost slujitor al școlii și ca veteran de război. Dacă timp de aproape 50 de ani regimul comunist m-a arătat cu degetul
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
baza bursei din țară și din străinătate. 6. În activitatea profesională am progresat datorită pregătirii bune, rezultatelor obținute, prin forțe proprii. N-am avut înaintași care să mă propulseze. 7. Am ajutat familia largita-frati-surori etc, dar și pe tot cei necăjiți și fără relații, cunoștințe, si pile. 8. Am avut un crez în viață: “să fac bine sau dacă nu pot, atunci să nu fac rău”. 9. Am 3 frați și o soră realizați obișnuit, dar care au crescut și educat
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93305]
-
p. 31). Copiilor le sunt prezentate apoi "trei rugăciuni care trebuie zise totdeauna", Tatăl nostru, Împărate ceresc și următoarea rugăciune patriotică pe care o vom reproduce in toto: Dumnezeule prea bune, tu care n-ai făcut pe nici un om ca să fie necăjit, ci voești ca toate făpturile să se bucure de ființa lor. Scoboară lumina ta preste noi și preste toți cei mari ai patriei noastre, ca văzând binele să-l împărtășim și să nu mai fim necăjiți de aici înainte, fă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ținută corespunzătoare acestui rol și m-a determinat să păstrez ținuta de profesor universitar, prestigioasă și elevată din punct de vedere cultural dar și uman. Nu a fost ușor și uneori a trebuit să suport nedrepte replici, aruncate de oameni, necăjiți și mai puțin educați, în disputele verbale. Legea te încorsetează dur și nu întotdeauna deciziile tale sînt și OK din punct de vedere moral, chiar dacă sînt conform legii, fapt ce atrage invariabil reproșul. Unele povestiri, mai ales cele de prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai mult, fetele erau neglijente și mă împungeau cu ce aveau ele mai frumos, fără să vrea. Închideam ochii să nu văd, dar nu după mult timp Diavolul își făcea iar lucrarea. Mergeam spre sat și, ca să fiu și mai necăjit, o fătucă jucăușă mă prinde de mînă. Mă uit în ochii ei care străluceau ca două diamante și apoi mă uit la ea de tot. Ca la un semn că am depășit orice măsură, ploaia s-a oprit brusc. Diavolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
delcoul, platinele. Schimb bujii, schimb platine, schimb pompă de benzină. Că aveam la mine rezerve, aproape încă un motor. Noaptea se lasă, copiii mă lasă și speranța mea își ia catrafusele și mă lasă și ea. Un român mă vede necăjit și i se face milă. Hai, omule, să dormi la mine. Ce să mai faci acum pe întuneric?! Dar nu mi-or fura ceva de la ea? Roțile, casetofonul, știu eu ce? Păi, ce să zic? La prostii i-or duce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din belșug. Erau cei care erau deja profesori și făceau facultatea la f.f, adică la fără frecvență. Mai erau și cei care își pregăteau examenul de definitivat, cei care dădeau gradul II și chiar gradul I. Mai erau unii necăjiți care pregăteau mereu și mereu examenul de stat. Unii mai tinerei, alții mai bătrîiori, toți însă făceau parte din mulțimea aia simpatică și studioasă. Eu făceam parte dintre fumătorii ocazionali, care fumau, evident, "Cerșetorul". Ceream țigări cu chibzuință, adică cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din Iași ar fi găsit și boala mea din timp... Bănuiau că este un cancer de prostată și m-au tot chinuit vreo șase luni. Mașina înainta cu prudență pe drumurile Moldovei și tăcerea apăsătoare copleșea pe cei doi oameni necăjiți, nemilos loviți de jocul hazardului. Ancuța, eu zic că doctorul ăsta știe multe, dar nu poate prezice chiar așa..., doar ești și tu medic, nu? Da, tăticule. Alții au dus-o ani mulți, contrar... Ei, nici așa, scumpa mea. Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ar pupa cu majoritatea tot timpul. Toți ungurii ar vorbi numai românește și toți românii numai ungurește. Cît de spre țigani, aceștia ar constata că și-au făcut degeaba săbii ninja și ar fura doar de la ei, ca să dea celor necăjiți. Dar ar fi oare și necăjiți? Nu prea cred, pentru că cei 300 de milionari ar împărți bogățiile lor furate cu cei care trag mîța de coadă și sînt șomeri. Șomeri am spus?! Mă doare capul. Un om așa cum este el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Toți ungurii ar vorbi numai românește și toți românii numai ungurește. Cît de spre țigani, aceștia ar constata că și-au făcut degeaba săbii ninja și ar fura doar de la ei, ca să dea celor necăjiți. Dar ar fi oare și necăjiți? Nu prea cred, pentru că cei 300 de milionari ar împărți bogățiile lor furate cu cei care trag mîța de coadă și sînt șomeri. Șomeri am spus?! Mă doare capul. Un om așa cum este el acum, nu poate să-și imagineze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ochii holbați: în fața lor, în farfurii se aflau niște tartine cît... Doamne, că rău mai sînt! Zîmbesc larg și încă o dată ne spunem "la revedere". Adică "good bye". Tamponări între confrați În perioada Ramadamului eram singur în cabinetul meu și necăjit pînă la Dumnezeu. Ajunsesem în Algeria de ceva timp, am primit un avans foarte mic și directorul Universității refuza înțelegerea avută cu România. Cum mișcam mărunt din buze, în cabinet intră un amic libanez. Ce ești așa acru, Constantin? Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
monitor dispare zborul nostru și se anunță Tenerife. Alergăm spre panoul general. Bruxelles este anunțat la poarta 4, terminal B. O luăm la picior în regim alert. Bătrînii asiatici, cocîrjați și stresați încearcă să țină ritmul. Nu pot și devin necăjiți rău de tot. Unii aleargă. Ajungem și vedem anunțat zborul. Răsuflu ușurat. Încă o întîrziere de o oră. Ne cunoaștem și bîrfim serviciile aeroportului, compania iberică și tot neamul lor. Se aud tot mai des cuvintele idioți, imbecili și altele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]