910 matches
-
am temut c-o pierd Salvarea-ți urmărind. LEAR: Îmi piei din ochi! KENT: Cată mai bine, Lear, și lasă să rămîn Fidelu-ți punct din ochi. LEAR: Pe-Apollo-acum... KENT: Pe-Apollo, rege,-acum, I-nvoci pe zei în van. LEAR: O, sclav! Necredincios! ( Pune mîna pe sabie) ALBANY ȘI CORNWALL: Drag domn, reține-te! KENT: Ucide-ți doctorul și plata-ți da Infectei boli. Ia-ți darul îndărăt, Ori, cît pot scoate strigat din gîtlej, Îți spun: faci rău! LEAR: Asculta, trădător, Pe
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
deoarece trebuia evitată exprimarea echivocă, dăunătoare sănătății spirituale (G . Chiaudano, op. cit., p. 2). 78 Iar la întrebarea dacă nu era "exagerat și nedrept să se spună că un ziarist a emis judecăți contrare Bisericii doar pentru că a preluat ideile unor necredincioși sau ale unor necunoscători într-ale religiei?" se răspundea astfel: greșeala este ca veninul când e lăudată de alții, sau pur și simplu când e răspândită. Dacă ziaristul nu putea să corecteze greșeala și să o prezinte în așa fel
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
nivelul transgresiunii alianței de sânge. El tratează desigur de două ori, în 1635 în Medeea și în 1661, în Lâna de aur (La Toison d'or) povestea Medeei care-și omoară copiii avuți cu Iason pentru a-l pedepsi pe necredincios; el mai dă și un Oedip în 1659, căci este sedus de caracterul extraordinar al unor astfel de destine. În schimb, Racine plasează aproape totdeauna actul de violență în sânul relației de alianță de sânge, între frați și între părinți
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un element important În Înțelegerea orientării zoroastrismului sasanid, chiar dacă acest obicei matrimonial este, cu siguranță, mai vechi. Faptul că marele preot Kerdșr se laudă că a promovat khw¶d½dah, Într-un context În care declară că i-a convertit pe necredincioși (anastaw³n), este semnificativ pentru tendința către o Închidere aproape endogamică a societății sasanide, mai ales prin sacerdoțiul ereditar care a dus la revalorizarea unui obicei despre care există mărturii În Iranul antic (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 127), considerat un instrument potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a devotat întreaga viață muncii misionare și teologiei. În autobiografia sa, Lull scria că, atunci când a fost convertit, a avut o viziune în care Dumnezeu l-a îndemnat să scrie o carte, cea mai bună carte din lume, împotriva erorilor necredincioșilor. Teoria sa a alegerilor apare în cel puțin două locuri: în nuvela Blanquerana, scrisă în catalană între 1282 și 1287, și într-o lucrare scurtă cu numele «De arte electionis», scrisă în 1299” [McLean, 1990, pp. 99, 100]. În lucrările
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
o piedică în calea lui. Ambițiile lor includeau pămînturile românești. Atunci cînd Petru cel Mare a început să se intereseze de Balcani, cu populația lor creștin-ortodoxă, el a lansat un apel către toți creștinii ortodocși, îndemnîndu-i să se ridice împotriva "necredincioșilor". Voievozii români au ezitat; le-ar fi plăcut să se descotorosească de turci, dar nu erau siguri că rușii constituiau cel mai bun mijloc de a realiza acest lucru. În cele din urmă au trecut de partea lui Petru cel
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
au traversat în marș principatele române în drum spre Constantinopol de mai mult de zece ori, spre intangibilul țel al Țarigradului, primul dascăl al slavilor de răsărit, spre visul de a sluji liturghia în Catedrala HagiaSofia, curățată între timp de necredincioși. Ori de cîte ori au trecut, au lăsat în urma lor o dîră de jaf, moarte, boli și ruine. Un stat rus centralizat începuse să se extindă încă de pe vremea lui Ivan cel Groaznic, un fenomen remarcabil și unic în istorie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și bătrîna doamnă a plecat. Iorga a rămas singur și l-a chemat din dormitor pe Frasin Munteanu-Râmnic: "Hai lîngă mine! Nu vreau să fiu singur". Tînărul s-a simțit stînjenit în vreme ce Iorga își descărca sufletul: " Am fost întotdeauna un necredincios. Cînd eram tînăr, mama mea mă obliga să merg la biserică. Nici acum nu sînt credincios". (Unii membri ai familiei Iorga sînt de părere că această ieșire fusese provocată de comportamentul necuviincios al preoțimii în timpul slujbelor de Paști). Apoi, schimbînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
răului. Dorința lui de răzbunare e patologică. Setea de sânge nu poate fi controlată. G. Călinescu Îl caracterizează astfel: „Abstrăgând de la sensul literar, figura eroului e romantică, Lăpușneanul e genealoid, plin de contradicții, un monstru moral, aci superstițios, aci impiu (necredincios ), o dată delicat, altă dată crud, practic ca unul care ar fi studiat pe Machiavel și totodată fricos de damnare...un erou impenetrabil.”. Moțoc se distinge prin lașitate; doamna Ruxanda, prin bunătatea ei, devine o victimă. Aflată În fața situației limită de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
timp prin intermediul verbului însoțit, având, așadar, doi regenți: unul verbal și altul nominal. Dublul subordonat simultan se exprimă prin: 1. substantive a) fără prepoziții: Nu te arăta dascăl până a nu fi ucenic. Măria - sa nu vine voievod din mila necredincioșilor ismaeliteni. b) cu prepoziții, între care mai obișnuite sunt: ca, de, drept, cu: Morile când plutesc de corăbii se socotesc. Văzut-ai vreun ciubotar cu ciubote bune? Am decretat tricolorul ca steag național. Dincoace îndemnul firii trece de vină mare
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]