5,551 matches
-
unică albă armonie a vieții. Tu decizi, dacă dorești să fii parte a armoniei revelate sau nu. Iată invitația! Rămâne doar să o onorezi: „Ochii mei țipă/ la o pajiște sumbră/ nu-i sunet în lume/ să topească în mine/ necunoscutul de gheață// pentru că am ajuns aici/ vino să îndulcim POEZIA// să vorbim/ armonii albe/ în echilibru// să povestim lumi de icoane ... ” (Armonii albe, pag. 25). Regretul pe care cititorul îl resimte acut, ca fiind al său, este cel al repeziciunii
„GEOMETRIA FUMULUI” SAU „REPERELE AUTOBIOGRAFICE ALE POEZIEI” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 by http://confluente.ro/Victor_sterom_geometria_fumului_sau_reperele_autobiografice_ale_poeziei.html [Corola-blog/BlogPost/344340_a_345669]
-
gândește celorlalți . Dar ceea ce mă fascinează cel mai mult este arta . Sub orice formă, ea dă omului posibilitatea, pe lângă cea de exprimare a sentimentelor, să creeze . Astfel, el înfruntă deznădejdea ce ar putea apărea din parte acelor din jur și necunoscutul ce îl determină să experimenteze . Pentru cel ce scrie, este puțin altfel, chiar dacă în esență este la fel . Mânat de cea mai pură dorință acesta creează, fără ca de fapt să dorească să creeze . El doar își așterne gândurile stăpânit de
POVARA SCRIITORULUI... de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Povara_scriitorului_radu_alexandru_1378841894.html [Corola-blog/BlogPost/350751_a_352080]
-
El doar își așterne gândurile stăpânit de o dorință ce îl face să simtă că timpul stă peloc, iar o ființă nevăzută ridică penița, străbătând distanța dintre gând și foaie . Scriind, expune o oglinidre a sufletului său avid de cunoașterea necunoscutului . Dar se poate și ca autorul să creeze accidental . Luând totul ca un joc, face o incercare aparent absurda, ce de foarte multe ori se soldează cu o operă impresionantă . Însă el are obligația să se gândească și la posibilii
POVARA SCRIITORULUI... de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Povara_scriitorului_radu_alexandru_1378841894.html [Corola-blog/BlogPost/350751_a_352080]
-
pungași Ce țin lumea-n colivie, O mână de actorași Manevrați de o regie De demenți bătrâni și grași... Ce vă țin în sărăcie Să le fiți, români, codași, Carne tunurilor vie, Planetarii cercetași Ce muri-vor în urgie, Bravi necunoscuți ostași Lăsând lumea-n veci pustie Ca pe un tărâm incaș Cotropit cu barbarie De un Dumnezeu iabraș Lăcomit la avuție... Avuție face-le-aș Și mormânt dintr-o cutie! Cui te las și cui mă lași Mamă sfântă Românie
ROMÂNIE, CUI MĂ LAŞI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Rom_anie_cui_ma_lasi_romeo_tarhon_1353478286.html [Corola-blog/BlogPost/364801_a_366130]
-
are tendința de a se transforma în realitate. Zborul a fost unul dintre cele mai arzătoare și îndrăznețe visuri pe care le-a avut omul, încă de la începuturile sale. Această năzuință a omului de a se avânta spre înalt, spre necunoscut, și-a găsit, de-a lungul existenței omenirii, o vie reflectare în mituri și legende. Când oamenii au aripi devin asemenea zeilor, dar când acestea lipsesc, ei se mulțumesc să viseze, iar visele nasc idei. Așa s-a înfiripat ideea
VULTURUL CERULUI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/stefan_popa_1452947387.html [Corola-blog/BlogPost/378424_a_379753]
-
e un răspuns la întrebarea ta în legătură cu birocrația și cu nebunia guvernului român. Era un lucru mărunt, dar care ne-a ținut pe mine și pe mii de alți oameni blocați. Am intrat la institutul din București, unde eram un necunoscut. Am descoperit rapid că bine am făcut că am plecat de la Timișoara. De ce? Prima lucrare pe care am primit-o era o lucrare pe care nimeni n-a vrut s-o facă, toți fugeau de ea, cum se spune aici
DIALOG CU TOMI LASZLO (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 by http://confluente.ro/getta_neumann_1493962965.html [Corola-blog/BlogPost/383471_a_384800]
-
propriu, numit cugetare ("această pasăre iute zburătoare") [11] , care are și ea două „ajutoare”: cuvântul lăuntric și cuvântul rostit. Că se reușește acest lucru în multe cazuri, chiar dacă formularea este mai mult sau mai puțin neputincioasă și "definește pe Cel necunoscut numai după cauză" [12] , e un fapt dovedit. Căci, zice Sf. Maxim despre rațiune că "adună cu pricepere... descoperirea bunătății lui Dumnezeu" [13] . Însă, în la fel de multe cazuri rațiunea nu poate tălmăci nici în concepte, nici în imagini experiența intuitivă
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_mintea_omeneasca_si_lucrarea_ei_in_viziunea_filocalica.html [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
viața lui ca și până acum, ea nu are de ce să se teamă. Îi va spune s-o lase în pace imediat cum se vor întâlni. Dar ea o dorește cu adevărat? Anei îi era pur și simplu frică de necunoscut. Era prea legată de viața sa plină de indiferența față de bărbați, încât nu putea găsi în ei altceva decât sursa răului, pericolul care să-i tulbure liniștea lăuntrică, când nu erau simpli trecători sau colegi de muncă. Are dreptate Cristina
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 by http://confluente.ro/Furtuna_0_1_2.html [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
poată profita de căldura soarelui și răcoarea mării. Stătea întinsă la soare, răspunzând monosilabic Cristinei, însă gândurile sale erau la ce-i va spune lui Aurel. Este sau nu este pregătită pentru o viață de cuplu, mai ales cu un necunoscut de care era legată doar de trei zile? Era adevărat că în aceste trei zile a trăit mai multe decât în lunile cât a fost prietenă cu Costi croitorul și la o intensitate maximă. Ana simțea că nu are curajul
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 by http://confluente.ro/Furtuna_0_1_2.html [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
a le da frâu liber să se atașeze de un bărbat, chiar dacă analizând pe toate părțile situația, se simțea nu numai atrasă de el, ci chiar trăise stări emoționale față de el. Simțea că nu este capabilă să se abandoneze în fața necunoscutului, nu putea risca să-și piardă libertatea. Era prea mult obișnuită să fie singură cu ea însăși pentru a pierde această libertate. Să aibă dreptate Cristina când spune că sunt egoistă? Se iubea atât de mult pe ea încât nu
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 by http://confluente.ro/Furtuna_0_1_2.html [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
care “conștiința de sine” poate fi “întunecată” de prea mult zel ... sau de prea multă “mărire”... Nici o zi nu este la fel cu cealaltă. Orice gând care se vrea concurent cu universul poate deschide un abis sufletesc, o spaimă în fața necunoscutului. În aceste zile, fragil și sensibil în fața realității brute, poetul ajunge să se considere un nefericit, un damnat al sorții, născut sub o zodie nefastă. Energia transcedentală a poeziei, ca rezultat al arderilor lăuntrice, aduce în lumina portativului o gamă
NOI APARIŢII EDITORIALE. O ALTFEL DE ANTOLOGIE. CONFESIUNEA POETULUI, PROZATORULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Noi_aparitii_editoriale_o_altfel_de_an_valentina_becart_1355334351.html [Corola-blog/BlogPost/365759_a_367088]
-
de acțiune, reușind să pună în evidență cu ajutorul sugestiei stări sufletești vagi, de teamă, de melancolie, de tristețe. Aspirând spre regăsirea unui echilibru original, poeta, cuprinsă de o neliniște existențială, își exprimă prin poezie revolta (într-un mod silențios) față de necunoscutul ce așteaptă la răscruce de drumuri... Relevante în acest sens sunt expresiile poetice: „învață-mă religia răbdării”, „”să fugim în durere, // să așteptăm lacrima de piatră”,”uităm că murim în brațele vieții, // uităm că în spatele nostru, // umbrele își leapădă arborii
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_volumul_de_poezie_viata_la_valentina_becart_1348779374.html [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
ochii mari, căprui, trecând în revistă interiorul circular. I se propunea un joc. Ok, îi plăceau enigmele și situațiile pline de neprevăzut. Luă, fără să comenteze cheile din mâna bătrânei. -Nu te-ai schimbat deloc! Încă iți plac aventura și necunoscutul. Probabil citise în ziare poveștile abracadabrante despre el sau viața lui. Fabulații. Femeia specula momentul. Tabloidele inventau minciuni, pentru a-și mări tirajele. Nu dorea, să dezamăgească așteptările oamenilor, nici să-i jignească. Totuși, era ceva neobișnuit cu acea doamnă
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 by http://confluente.ro/Magazinul_de_antichitati_camelia_constantin_1331059436.html [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
mi spune domnul în vârstă fără să-l întrerup, i-am mulțumit plecând în drumul meu, dar cuvintele sale îmi pecetluia gândul spunându-mi: omul acesta, este Demon sau Arătare ! Peste două zile s-a adeverit ce-mi spusese acel necunoscut. De această întâmplare aveam o îndoială în inimă, gândind cuvinte otrăvite despre dânsul. Tot eu, îmi rosteam pentru mine: vorbele lui n-au fost deșarte, iar făpturile naturii au prevestit realitatea. Mare-Ți e puterea Doamne ! Ce s-a pogorât
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Zile_de_iarna_constanta_abalasei_donosa_1391092438.html [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
dragă. De fiecare dată își amintea de cei pe care i-a dezamăgit cu acțiunile sale necugetate. Acum îl aștepta pe bărbatul de care va fi legată zi de zi cel puțin o săptămână, însă gândurile sale vinovate însoțeau pașii necunoscutului în cămașă roșie. A mai fost în timpul studenției cu Halil la munte, însă nu locuiau în aceeași cameră - era prea periculos. Acum va sta cu Mircea nedespărțiți atâtea zile. Timpul trecea greu, însă mai erau câteva minute și trebuia să
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1403019506.html [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
din noapte, pare obosită În genunchi se pune, brațul în amin, Dragostea aprinde inima firavă, Trup și suflet Doamne, Ție mă închin ! Și adun cuvinte, picurănd cu ceară Găndul care doare și apoi să-l cearnă, Să ducă neghina în necunoscut, Iar eu mai curată, crucea să mi’o duc. foto: Arthur Braginsky 1965 | Ucraina Camelia Cristea Referință Bibliografică: Ruga de noapte / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1113, Anul IV, 17 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
RUGA DE NOAPTE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ruga_de_noapte_camelia_cristea_1389984865.html [Corola-blog/BlogPost/365873_a_367202]
-
măcar s-o facă într-un mod plăcut.Îl las să cânte dar de frică să nu plece persoana chiar departe de tot, până la urmă mă ridic. Număr necunoscut.... - Da,răspund cu vocea guturală a omului care ține să facă necunoscutul,cunoscut. - Ce naiba faci Profesore de nu răspunzi? Recunosc imediat vocea.Vărul Mișu...E ceva timp de când nu l-am mai auzit. Când eram copii,el era cel care făcea cam multe prostii pentru o singură persoană.Și de aceea mă
NEGRUL STRĂLUCITOR AL AURULUI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1429942188.html [Corola-blog/BlogPost/369831_a_371160]
-
un moment de referință în evoluția genului, marca apariția celui de-al 3-lea val pe acest tărâm (...) Dar Radu Tudoran făcea să crească din sordidul acestei vieți o altă lume, aceea a purității, a căutării absolutului, a aventurii în necunoscut încheiată tragic. Romanul impune o lume și o figură feminină, Nadia, care se alătură galeriei de personaje ale literaturii române, îmbogățind-o cu date psihologice inedite. Apărut într-un moment deloc favorabil receptării literaturii - de 6 luni războiul din răsărit
RADU TUDORAN de GEORGE BACIU în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 by http://confluente.ro/Radu_tudoran.html [Corola-blog/BlogPost/354247_a_355576]
-
flacără în cuibul trupului tău nu văd lacrimi. nici o lacrimă nu fuge din irișii tăi ești puternic începi povestea mutându-ți mâinile de pe coapsele fierbinți le lași să lunece undeva... rătăcite în vidul dintre noi în aer desenezi un contur necunoscut mângâierea mă trezește scutur o clipă capul în încercarea poate absurdă poate nu de eliberare prind mângâierea cu cârligele timpului de sfoara comunicării rufele nu sunt ude sunt calde se zbat în bătaia vântului le las poate mă voi lămuri
MÂNA ACEEA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 by http://confluente.ro/Anne_marie_bejliu_1406484418.html [Corola-blog/BlogPost/357485_a_358814]
-
veghează lângă lună, Dar vrea în taină o viață senină. Sunt marea creație omenească, Pe care Domnul o face să crească. Eu sunt omul cu trup și suflet curat, Prezentă în viața cu care-am luptat. Sunt floarea crescută în necunoscut, O viață reală,un dar neștiut. Sunt firul de praf din vântul galactic, Ce se ascunde-ntr-un suflet sălbatic. Sunt oglinda cu argintul aburit, În care privind,numai tu m-ai găsit. Sunt focul iubirii arzând nencetat, La atingerea
CINE SUNT EU... de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 by http://confluente.ro/Gabriela_zidaru_1402659777.html [Corola-blog/BlogPost/360522_a_361851]
-
privește-n ochi va vrea cu privirea sa să ne hrănească pe noi cinci inși două bucăți de pâine neagră în două sate-ndepărtate cerute mâna mamei duce pe ele furnici frânge pâinile, privește spre cer, oferă trei bucățele Celui Necunoscut nouă ce a rămas ne privește-n ochi va vrea fără lacrimile sale să ne hrănească... o, morminte de foame ! obiecte de jucat de către lacrimile noastre ce trebuie să vegheați primul pas precum și pe ultimul... Ráĭco Dĭúričĭ Referință Bibliografică: OCHII
OCHII MAMEI de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 by http://confluente.ro/sorin_cristian_moisescu_1425755919.html [Corola-blog/BlogPost/343262_a_344591]
-
pe care-l făcea cu ochii deschiși. Iubea femeia tot atât de mult ca și pe fetița din ea. Îi plăcea puterea sau hotărârea cu care întreprindea tot ceea ce-și propunea, la fel ca și vulnerabilitatea ei. El nu căutase excitantul, necunoscutul și focul de artificii în altă parte. Știa că avea toate astea cu ea. Nu trebuise să o piardă ca să realizeze ce norocos era să o aibă. Dar n-o avea. Și era de neînlocuit! Pentru că, atunci când venea vorba de
CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 by http://confluente.ro/carmen_suissa_1486941498.html [Corola-blog/BlogPost/383391_a_384720]
-
personală și evocativa interpretare a perisabilității doctrinelor moderne. Rupând la propriu pagini din cărți de căpătai pentru ideologiile fundamentale ale sistemul de gandire occidental (capitalism, marxism, creștinism), artistul transforma lucrările în material fizic brut, disponibil generațiilor viitoare pentru a explora necunoscutul. Jonglând inteligent cu tensiunea între discursul vizual și cel sonor, Cobalt Blue, de Diana Miron, propune o reflecție captivantă asupra legăturii între estetică și corp. Lucrarea va rămâne adânc imprimata în memoria senzorială a publicului, în zona inefabila în care
Sold out la Gala de deschidere BIEFF 2016 by http://www.zilesinopti.ro/articole/11713/sold-out-la-gala-de-deschidere-bieff-2016 [Corola-blog/BlogPost/100884_a_102176]
-
Și lunga acoladă Lăsând loc la concluzii Pătrunde în livadă Un vânt de deziluzii Presară zorii roșii Aromele-n fâneață Și cântă iar cocoșii O nouă dimineață Mă simt o partitură Cu note în culori Din care vin și fură Necunoscuți, comori Ci iarăși mă împrăștii Aproape clandestin Când trag copii cu prăștii În cioburi de destin. Referință Bibliografică: Mă simt o partitură / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
MĂ SIMT O PARTITURĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ma_simt_o_partitura.html [Corola-blog/BlogPost/364594_a_365923]
-
generic de ”Partid”. Acel episod amuzant a intrat în analele familiei noastre, demonstrând totala rupere de realitate în care ne aflam, de fapt, cu toții, atunci când venea vorba despre ceva atotprezent, dar greu de înțeles, o construcție monstruoasă, cu aură de necunoscut, care ne inspira teamă. Patruzeci de ani mai târziu, într-o după-amiază mohorâtă de toamnă, în timpul unei scurte escapade prin orașul Luxemburg, m-am refugiat de ploaie sub un balcon. Fac o paranteză scurtă: Beneluxul este cea mai plouată regiune
CURS DE... EUROPEANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1411736066.html [Corola-blog/BlogPost/347102_a_348431]