2,130 matches
-
un cuvânt/ Ne privim chipurile/ În apă.”(Solstițiu) Uneori, cuvintele dor, acutizează trăiri pierdute, misterul iubirii rătăcite: Cum poți să treci pe-aceleași străzi/ Pe care ieri treceam de mână,/ N-auzi cum totul mai îngână/ Cuvântul nostru de atunci?”(Nedumeriri). Alteori, cuvintele își pierd funcția comunicării și atributul cunoașterii: ,,Te retragi domol în fapte,/ Și mi-e milă de cuvinte,/ Spuse fost-au altădată,/ Îns-acum totul ne minte.”(Ex nihilo, nihil!). Maestră în limbajul semnelor și al florilor, poeta identifică
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343064_a_344393]
-
vitreg, nepot sau văr. „Au nu este Acesta teslarul, fiul Mariei și fratele lui Iacov și al lui Iosi și al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt, oare, surorile Lui aici la noi?” (Marcu 6,3). Această nedumerire era exprimată de adunarea din sinagoga din Nazaret, orașul copilăriei lui Iisus (cf. Matei 2,23), imediat după ce El citește un pasaj din profetul Isaia (Isaia 61,1-2) și-l interpretează referitor la Sine Însuși (cf. Luca 4,21). Indicația
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE COPILĂRIA ŞI “FRAŢII” LUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342933_a_344262]
-
avea nicio vină că la galinacee le-au plăcut râmele de pe brazdele ei, fiind pământul mai afânat și mai ușor de scormonit, o cheamă pe copilă la gard și după ce face plângere împotriva păsăretului recalcitrant, îi mai spune Nataliei, spre nedumerirea și bulversarea acesteia, precum că ea nu ar fi copilul celor ce o cresc, ci una înfiată. Dumnezeule Mare, fii milostiv cu asemenea creaturi care se cred a fi cu "frica" lui Dumnezeu, dar au sufletul vândut necuratului! Natalia, la
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343098_a_344427]
-
fost aici ieri la ora unu, m-a văzut și și-a luat măsuri de precauție la ședință. Dacă eu am sabotat producția, dumnealui a sabotat partidul. Tăcere. Moment de reflecție. Degajare și ușurare pentru mine, nehotărâre pentru Agurida, spaimă, nedumerire pentru inspector. - Nu mă puteți aresta și nici nu-mi puteți desface contractul de muncă. Repet. Nu noi, profesorii și copiii, am sabotat. Căutați sabotorii unde v-am spus adineaori. Prin faptul că m-ați amenințat cu închisoarea mi-ați
TE ARESTĂM PENTRU SABOTAJ! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343021_a_344350]
-
Toate Articolele Autorului Criști o asculta pe Delia nespus de surprins, dar gândindu-se că Delia nu i-a povestit despre asta și nu înțelegea ce legătură are cu nașterea și tragedia lor. Dar, Delia nu a ținut cont de nedumerirea lui, și-a continuat povestea: Am așteptat luni în șir să apară autorul faptei, cel ce mi-a întins trandafirii pe terasa. Petalele s-au uscat, le-am adunat, am plecat în acel concediu în care te-am cunoscut pe
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343139_a_344468]
-
cu rochia ista? - Cum unde? la Târgu Jiu! Dar ce are rochia mamă, ori ești bolândă? - Fato! când o trăsei pe tine, nu o văzuși cum este? Vai de păcatele mele, mai spuse bătrâna ducându-și mâna la gură a nedumerire. - Ba, da, ce să aibă? Nu are nimic. - Dar la spate tu văzuși că nu mai ai poale și îți atârnă juponul? - Cum să nu am poale femeie, ce-ți veni? se miră ea, trăgându-și spatele rochiei spre față
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343120_a_344449]
-
mama înconjurată de furtunuri. Începu să plângă ușor. I se oprea respirația de durere și simțea cum ceva o apasă pe piept. Ca o gheară se înfigea să rupă din ea. Nu se mai putea abține. Plângea cu hohote, stârnind nedumerirea călătorilor din autobuz, care o priveau cu compasiune. Fiecare se gândea că sigur i s-a întâmplat ceva rău. Doar de durere plânge omul cu asemenea hohote. S-a mai liniștit un pic. O bătrânică cam de etatea mamei sale
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343548_a_344877]
-
cu Cristian pe care pur și simplu l-a evitat, în schimb pe Marian l-a sărutat pe obraz, rămânând în preajma lui. Imediat în grup unde se cunoștea cine îi este de fapt prietenul, s-a instalat un moment de nedumerire și confuzie. Cine cu cine este? S-au rupt relațiile dintre Cristian și Andrada? Marian este beneficiarul acestei rupturi? Cel mai confuz însă era Andrei care știa de pariu și cum decurgeau lucrurile spre câștigarea acestuia de către Cristian. Să fi
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343494_a_344823]
-
plăcere în tot corpul. Toată ființa sa degaja un parfum suav de violete. M-am oprit din nebunia instinctului carnal și m-am așezat mai cuminte, alături de ea. Mi-era teamă să merg mai departe. I-am văzut în priviri nedumerirea și dezamăgirea. Pentru mine era totul prea repede. De mulți ani, au rămas uitate aceste transfigurări ale pasiunii. Simțeam tălpile iarăși reci și umede, la fel și palmele. Atunci, am rugat-o să continue cu aranjarea lucrurilor în șifonier și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
culori care mă fascina. Roșu, verde, albastru, un amalgam de senzații și dorințe. Până și ritmurile melodiilor modificau nuanțele nopții. Culori vesele, culori triste, culori pasionale, culori timide... Acum ceva falsează în cântecul inimii mele. E o durere amestecată cu nedumerire și cu o stare de bine. Nu este o combinație prea reușită sau firească. Probabil, minutele se separă de secunde când privești în urmă. Prezentul nici nu apuc să îl simt. E și nu mai e! Simplu! Mi-e sete
CULOAREA NOPȚII de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377459_a_378788]
-
sature... E și el obosit după atâta muncă și drumu-i lung... Hai să mănânci, băiatule, că noi am mâncat... Prea ai întârziat mult... - ...M-am întâlnit cu băieții... și..., și am mai vorbit... și... mă așteaptă, mamă, a răspuns Gavrilă nedumeririi exprimată pe ocolite de mama sa și privirilor mânioase ale lui Vasile. - Aha! Acolo nu mai este obosit băiatu’ mamii! Da! Să mergi de-acu, că am promis să te las, băiete. Să mănânci mai întâi. Să ai putere să
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
un oarecare Bill Hughes. Proprietarul cărții a insistat foarte mult să o citesc, mărturisindu-mi în câteva rânduri că pe el tare l-a mai impresionat. La restituirea cărții îl voi întreba de sensul în care a fost impresionat... Dar nedumeririle apar de îndată ce deschizi această cărțulie anapoda în alcătuire și informațiile furnizate, ba chiar și pe partea de traducere (ia numele traducătorului de unde nu-i, în schimb dezacordurile și alte flecuștețe gramaticale pot fi luate de peste tot: Nu tu ISBN ca
ŞTIAŢI CĂ CEI MAI AFURISIŢI TERORIŞTI AI PLANETEI SUNT IEZUIŢII? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378515_a_379844]
-
nouălea cer, mai ales că, de aici înainte, nimeni n-ar mai fi îndrăznit să-mi pună la îndoială descoperirea mea. Să-l mai văd eu pe vreunul că-mi mai zice că sunt un scornitor de povești. Dar, spre nedumerirea mea, deși beneficiam un pic de lumina zilei, în interiorul gropii tot nu se putea distinge prea bine. Totul în acel loc părea neschimbat, chiar și formele ciudate, ramificate și noduroase ale crengilor care atârnau în jur erau exact în aceleași
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378909_a_380238]
-
este cred că de la sine înțeleasă ca o prelungire a unei idei de la sămânță la panoramare în jurul existenței de unde parcă au ieșit relele și au rămas doar cele bune fiind lucruri oarecum de taină dar expozate aici. Dacă există vreo „Nedumerire”, înseamnă că aceasta trebuia să se întâmple. Pentru că până la efect e nevoie de infinitatea filtrelor, altfel spus nu se poate obține nimic statornic fără de tăgadă, altfel decât eliminând orișice urmă de îndoire... „Te mulțumești cu puțin/ dacă nu știi că
DANIEL MARIAN DESPRE LĂCRIMIOARA IVA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379068_a_380397]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > MARINA GLODICI - DESPRE VEGHEREA SAU NEVEGHEREA NOASTRĂ Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Un lucru deosebit de interesant care mi-a atras atenția, pe parcursul anilor, este nedumerirea unora care se întreabă cum de unii dintre oameni pot face greșeli foarte mari sau pot decădea de la valorile umane pe care le-au avut incă din fragedă coplărie din familiile lor. Cum să nu se răstoarne sistemul de valori
DESPRE VEGHEREA SAU NEVEGHEREA NOASTRĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379810_a_381139]
-
trebuit să-l descopăr? Unde era cenușa, focul, craterul? Nici măcar nu mirosea a fum prin apropiere. - Și totuși, trebuia să fie ceva! Am văzut clar o lumină importantă în zona asta! zic eu cu glas tare, ca să audă și Mihăiță nedumerirea mea. - Poate n-am nimerit bine locul... - Ei, cam pe aici am văzut eu lumina!... - Atunci ce facem? - Mai căutăm. Trebuie să găsim ceva!... Și am tot căutat, fără niciun folos însă. Mihăiță, care purta felinarul, tot încerca să-mi
PUTEREA RAZEI ALBASRE (5B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379951_a_381280]
-
de pe scaun și-i oferi locul său, dar, spre marea sa mirare, se văzu refuzată. Insistă, argumentând că ea urma să coboare la prima stație, însă femeia continua să persiste în refuzul său. După puțin timp, semn că-i observase nedumerirea, se apropie ușor de Smaranda care rămăsese în picioare și-i spuse încet la ureche, lăsând-o fără reacție”: „Mulțumesc, însă nu mă pot așeza, pentru că m-am scăpat pe mine”. Pentru câteva secunde, Smarandei i se păru că nu
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
gata,gata să cadă de pe buzele vreunei flori. ...-Desigur crăița mea,mă alinta ea și începea să povestească,mereu cu alte detalii,blândețea cu care aceștia propovăduiau binele printre muritorii de rând.Sfaturile ei îmi atingeau mereu sufletul și în nedumeririle mele de copil credeam întotdeauna că buna e cea mai deșteaptă ființă din susul plaiului unde locuia.Mâinile ei croșetau mai abitir decât fulgerul prin cosițele ierbii,împletind coronițe amestecate cu flori de nu-mă-uita și altele pe care știam doar
UMBRA BUNICII... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381961_a_383290]
-
monstrul este cheia eliberării ei. Răpune-l, iar fata ta își va găsi singură drumul înapoi spre casă! Algus sări de pe tronul său și făcu un semn să i se aducă trăsura. Bătrâna începu să râdă în hohote ascuțite, spre nedumerirea tuturor. - Ești tu mare, puternic și înțelept, Algus, dar nu mai ești tânăr, iar monstrul nu poate fi răpus decât de un tânăr născut în marea din care s-a născut monstrul, unul din doi gemeni așa cum sunt gemene capetele
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
colindăm cu tine doar în blocul nostru și pe la vecini. Așa că... uite cheia, că noi mai avem una și...așteaptă-ne aici sau în casă, că noi venim repede cu colegii. Și ăl mare îi agăță cheia de gât, spre nedumerirea și supărarea Floricicăi. Nu-i dădu nici un pic de răgaz să gândească și să riposteze. Se răsti autoritar la ea: -Să nu te miști, bă, asta mică! Apoi către celălalt, care ducea steaua : -Hai, mă, să plecăm repede, ca să ne
FLORICICA MAMEI-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382015_a_383344]
-
două silabe mă vor pune vreodată în dificultate...Dar iată că s-a întâmplat...rostite de un suflet care a pășit pragul adolescenței aceste silabe, urmate de un semn de întrebare, s-au înfipt ca un pumnal în inima mea... Nedumerire, teamă, furie, deznădejde...toate înmănuncheate pe acest chip care mai păstrează încă urmele copilăriei pe el... De ce? De ce Dumnezeu, care e bun, îngăduie să se întâmple atâtea nenorociri pe acest pământ? De ce se oamoară oamenii între ei? De ce atâta boală
DE CE??? de MARIA LUCA în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382098_a_383427]
-
mai minunată vară din viața ei.Ca și cum voia să-și întipărească în suflet și-n minte toate locurile natale- ce atât le iubea!,în fiecare zi își lua o carte sub braț și pleca să ducă mieii la păscut, spre nedumerirea mamei ei, care oricât încerca s-o nțeleagă, nu reușea. Mieii puteau foarte bine să pască în grădina casei, și nu să piardă ea timpul cât era ziua de lungă, rătăcind pe dealuri, fără să mănânce măcar. Și era așa
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
și se supune la vot, eu sunt pentru, se auzi o voce masculină în spatele lor. Era Ben, prietenul lui Daniel, care fu în al nouălea cer s-o cunoască pe Miranda, roșcata haioasă cu corp mirific. Ele îl priviră cu nedumerire. - Pentru domnișoara de onoare goală? murmură el, teamându-se că a făcut o gafă. - E atât de amuzant, că o să fac hemoragie internă, zise Carol, serioasă. - Hei, vorbește pentru tine, interveni Miranda, și-l luă repede de braț pe simpaticul brunet
'NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!” de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380387_a_381716]
-
Nu puteam, cuvintele păreau fără înțeles. - Să mă ierți, fata mea! Am tresărit. -De ce să te iert? Întrebarea a rămas nerostită, obsedantă în mintea mea blocată. Și întrebam iar...mecanic... -Te doare, tată? -Mă doare, fata mea! Îmi vedeai nedumerirea. -Sunt fericit că pot să te mai văd. Ți-ai cerut iertare de la mine. De ce, tată? Ce aveam să-ți iert? Ce am să-ți iert? Pentru ce tată mi-ai lăsat povara iertării tale? Am înțeles atunci câtă iubire
DACĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380552_a_381881]
-
lampă. Chiar de atunci am înțeles că lumina nu e dată oricui. Biata mama! Nu bănuia că voi arde pe același altar al deșertăciunii. Mai târziu am învățat că țipătul nu rezolvă nimic. Cel mult, poți primi o palmă... în mijlocul nedumeririi. Și destinul m-a lovit din toate părțile, chiar și în acea zi de 13 octombrie. Nu-mi plăceau spitalele, dar cineva mi-a bătut la ușă... Nu! Așa de curând?! Am zăcut o vreme între ”agonie și extaz”, dar
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]